Călătorie într-o poză de grup

Publicat în Dilema Veche nr. 736 din 29 martie – 4 aprilie 2018
Călătorie într o poză de grup jpeg

După vreo zece zile de săpat, vine și anunțul pe care îl așteptam: diseară la 5, poza de grup. Asta e ca și cum prin minutul 27 arbitrul ar fluiera și meciul s-ar întrerupe pentru o ședință foto. Parcă aș vrea ca pozele să fie lăsate pentru supraviețuitorii de la sfîrșitul campaniei. De obicei, argumentul e că evenimentul trebuie să aibă loc cînd echipa e aproape completă, pentru că mulți vin mai tîrziu și pleacă mai devreme, stau cîteva săptămîni, trec repede prin toate statuetele de fildeș sau prin țigle, în funcție de specialitate, și zboară spre alte contracte. În ultimele zile de șantier, cînd nu-ți vine să crezi că ai trăit pe deal pînă a venit toamna, nu mai sînt acolo decît o mînă de arheologi de teren, pentru ceremonia de închidere.

Mai la începuturile arheologiei, Schliemann face o poză cocoțat pe Poarta Leilor de la Micene, cu Dörpfeld ițindu-se printr-o bortă în zid, iar toată echipa săpăturilor din Agora ateniană (cu muncitorii în spatele arheologilor) se aranjează piramidal la baza Hephaisteionului. Vechile fotografii de grup ale meseriei arată profesori serioși, aparent mereu în paltoane vara, cu figurile uneori devastate de cea mai absurdă trufie din lume: că au ajuns celebri și puternici pentru știința lor de carte. În comparație cu multe din aceste somități uitate, zîmbetele alb-negru ale americanilor tineri și relaxați din echipele universităților protestante care au întemeiat practic arheologia biblică sînt poate partea cea mai bună a implicării SUA în Orient.

Pozele de grup făcute pe șantiere, în ultima vreme din dronă, cu toată lumea uitîndu-se în sus ca membrii unui cargo cult, sînt cu atît mai banale cu cît vor apărea în publicații mai serioase și cu cît la ele participă mai mulți dintre șefii mari. Dar chiar și atunci cînd oamenii sînt reduși la fețele lor, poți să vezi ceva variație. Unii se vor voioși, iar alții, tenebroși. Unii vin la poză cu chipul cel mai brăzdat, aspru, dar drept, și vreo hanță legitimatoare, vreo maramă arăbească, ceva care să-i dea de gol ca oameni încrîncenați ai deșertului. E de reflectat și la poziția în care vrei să apari în grup. Discret, în spate, ca să subliniezi că fără tine nimic nu s-ar fi urnit? În mijlocul rîndului din față, în majestate? Cu sau fără țigară? Cu dinți sau fără? Lîngă șef? Lîngă tipa cea mai mișto? Sînt alegeri care trebuie făcute cu maturitate. Poza rămîne. De obicei se fac de fapt mai multe fotografii, dintre care la sfîrșit va fi aleasă pentru distribuție/publicare cea în care cine face alegerea arată cel mai bine. În timpul acestor trei-patru poze are loc toată gimnastica spontaneității: ochelarii de soare se mută de pe ochi pe creștet și înapoi, brațele se încrucișează și descrucișează abil, zîmbetele sporesc și decad ca Imperiul Otoman, se așază pălăriile pe numeroase locuri din cap, în fine, se schimbă cîteva rînduri de expresii. Unii, bineînțeles, rămîn încremeniți în cel mai bun zîmbet al lor sau în severitatea dialectică a unui mic Ubu de șantier.

Locul unde se face poza este în sine un resort de afiliere: un amfiteatru roman, o stîncă dată cu culoare locală sau, după caz, o șură unde dormea la începuturi patriarhul studiilor arheologice regionale. Uneori se permit și elemente de stil: o mîță, un puradel, un tractor. O altă invențiune coregrafică, cu îndelungată tradiție, este tipul care stă tolănit pe jos, în fața întregului grup. El e întotdeauna vesel și, dacă este permisă această judecată superficială, pare un om cu foarte puține complexe. Corpul lui funcționează ca un conector ontologic, precum linia orizontală care taie patru linii verticale și marchează încă cinci beri pe lista de lîngă frigider în dreptul numelui tău.

Există bineînțeles și poze de grup de rangul doi, de subgrup, adică doar echipa de pe un sector sau dintr-o mică secțiune a lui. Am chiar o poză minimalistă din 2005 de pe una din secțiunile din sectorul H17 de la Troia, cu doar doi muncitori turci, Mehmet și Okay. (Nu pot să nu spun că am vrut să-l învăț pe amicul Okay să măsoare distanțe cu nivela optică. L-am trimis cu mira de partea ailaltă a secțiunilor, am calculat, am notat, era la 23,40 m și apoi am început să-i spun ceva de genul: vezi tu, mă Okay, această nivelă poate fi folosită și ca să aflăm distanța, da, distanța dintre instrument și punctul unde stai tu … și iată cum! La care el mi-a zis: păi, ce să mai calculăm, că sînt vreo 23 de metri jumate…) Poza mea preferată de la Troia (pe care însă nu mai reușesc s-o localizez) e făcută de Schliemann în ultimele lui campanii și arată un muncitor al cărui cap iese dintr-unul din uriașele vase de provizii descoperite acolo unde fuseseră lăsate în epoca bronzului. De fapt, ca să răspund la întrebarea care ar fi primul raport arheologic serios publicat vreodată, cred că aș putea recurge tocmai la acest criteriu, prezența fotografiei arheologice. Atunci onoarea n-ar mai fi a lui Schliemann cu marele raport din 1874 (Trojanische Alterthümer), ci a lui Alexander Conze, care a publicat un an mai tîrziu un raport despre săpăturile din Samotrace. Acolo apar pînă și fotografii de grup ale muncitorilor lui, care bănuiesc că trebuie să fi nedumerit teribil paltoanele academice din Viena, unde preda Conze.

Un lucru scapă totuși oricăror explicații logice. În toate pozele de grup există o persoană, una singură, care nu e pe fază. Ori tocmai se uită după o cometă, ori strigă: vino repede, bă Pavele, că… (flash!), ori își aduce aminte de penalty-ul ratat de Timofte, ori închide ochii doar pentru o secundă… numai pentru un minuțel… Și uite-așa a venit deja vremea pentru următoarele poze de grup, una mai nostalgică decît cealaltă. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chihlimbar, Polirom, 2017.

Foto: Poarta Leilor, Micene, cu Wilhelm Dorpfeld şi Heinrich Schliemann

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de scumpă a ajuns una dintre cele mai faimoase stațiuni de pe litoral. „Lasă că Lidl nu e departe, iar la bulgari ne completăm stocul”
Românii sunt întâmpinați cu prețuri mari pe litoral, iar mulți dintre ei sunt dezamăgiți de asta. Inventivi, unii dintre ei se duc să-și cumpere bere de la supermarket, iar țigări și alimente de la vecinii bulgari. Mai greu este cu șezlongurile, care sunt mai scumpe ca în Creta sau Mamaia.
image
Fenomenul care schimbă complet satele pădurenilor. Cum arată așezările după decenii de depopulare VIDEO
După mai mult de jumătate de secol în care cele mai multe sate din Ținutul Pădurenilor s-au aflat într-un regres continuu al numărului de locuitori, înfățișarea așezărilor din Munții Poiana Ruscă a suferit transformări uimitoare.
image
Inima frântă poate fi vindecată. Cât costă intervenția
Cercetătorii susțin că prin stimularea electrică a creierului ar putea fi ameliorată suferința emoțională cauză de o despărțire. Altfel spus, există un remediu pentru ceea ce popular numim „inimă frântă”, care i-ar putea ajuta pe cei care suferă de depresie ori negativitate.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.