Cafeaua de la ora douăsprezece

Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
Cafeaua de la ora douăsprezece jpeg

Doamna Petronela venise cu capsa pusă, în acea dimineață, la serviciu. O indispuseseră, din nou, cei doi copii ai ei, Manuel și Manuela, elevi de ciclu liceal terminal. Manuel se pregătea, chipurile, de Bac, iar Manuela învăța încă – vorba vine! – în clasa a XI-a. Poate părea cam dură atunci cînd își ironiza odraslele în felul acesta: „chipurile“ și „vorba vine“. Tocmai ea, ar fi putut spune cineva, Petronela Zorliu, care nu avea decît zece ani de școală și lucra pe post de femeie de serviciu! Femeie de serviciu, într-adevăr, la Rectoratul uneia dintre cele mai mari și prestigioase universități din țară, dar, oricum ai fi dat-o, tot femeie de serviciu se chema că era! Nu făcea însă acest lucru întîmplător. Vor fi terminînd Manuel și Manuela, în curînd, liceul, dar tare mai erau alintați și neserioși! Precum majoritatea colegilor lor de generație! Ăștia mici nu mai știau deloc, frate, ce-i greul în Europa noastră unită! Copiii de azi se prefăceau că trăiesc, nu mai trăiau real, așa, ca pe vremuri. Existența, pentru ei, se definea fix cum observase doamna Zorliu: cu „chipurile“ și „vorba vine“. Toată ziulica „pochemoni“ (habar n-avea ce însemna asta!) pe telefon, hîrjoană pe computer, distracție pe televizor! Nu tu muncă, nu tu responsabilitate, nu tu nimic. Păi ea, la vîrsta lor, se măritase deja și făcuse și doi bebeluși. Da, chiar pe ei îi făcuse! În niște chinuri de plîngeau infirmierele pe la colțurile spitalului de milă, cînd o vedeau cum mai zbiară. Nu-i mai ardea de joacă, deși nu devenise încă majoră. Apoi, cînd era micuță, pe vremea lui Ceaușescu, ce să mai zică? Toată săptămîna robotea acasă și mergea și la școală. Cu siguranță, învățătura primită de Petronela la vremea respectivă, în anii ’80 adică, pînă în treapta a doua (cînd rămăsese gravidă și a trebuit să abandoneze!), valora mai mult decît trei facultăți urmate în prezent. Erau altfel oamenii în trecut, dom’le! Mai drastici! Nu ca acum: molcuți, mereu cu ochii în ecrane, nemulțumiți, pretențioși și leneși!

Înainte să plece la muncă, Manuel și Manuela o chemaseră să-i arate pe Internet un filmuleț, bineînțeles, distractiv. O prostie. Filmarea fusese realizată la o nuntă din America, într-o biserică din aia de-a lor, sectară. Lume multă, îmbrăcată frumos, mirii la altar. Popa – mă rog, predicatorul ăla al lor, pastorul sau ce-o mai fi fost! – cu Biblia în mînă, foarte solemn, le citea ceva. Manuel i-a tradus. Cică i-a rugat pe însurăței să repete: „Eu, cutare și cutare, te iau pe tine, cutare și cutare, să-mi fii soție/soț în fața legii lui Dumnezeu“ și așa mai departe. Cînd colo, ce să vezi? Ăștia doi, ginerică și mireasa, numai de repetat nu repetau! Își băteau joc, spuneau măscări (își amintea exact că bărbatul ar fi strigat: „Te iau pe tine să-mi fii mîncătoare de clătite…“!). Și toți spectatorii cădeau pe jos de rîs, nu alta! Popa se oprea nedumerit și o lua de la capăt, zîmbind înțelegător. Ei, cum, Doamne, să se întîmple așa ceva la o nuntă și în ditamai biserica sfințită?! Tinerii ăia se distrau. Pînă și acolo, în fața părintelui! Nu le mai ajungea panarama! Iar pastorul, om bătrîn, tolera comportamentul ăsta! În loc să le împuște cîte un Ceaslov peste cap și să-i afurisească, el le accepta nesimțirea și le citea din nou și din nou. Vai, vai, vai, că rău s-a mai schimbat omenirea capitalistă! Și măcar dacă n-ar fi fost la mijloc ziua de joi, cu ședința ei de Senat cu tot!… Întrunirile acestea din universitate rămîneau, pentru ea și pentru ajutoarele ei de la Rectorat, cele mai grele intervale dintr-o lună de activitate. Făceau peste o sută de ceaiuri și peste o sută de cafele. În plus, mergeau cu tava plină, într-o echilibristică amețitoare, prin imensa sală de ședințe, oprindu-se la fiecare participant: „Dumneavoastră vreți ceai? Dumneavoastră, cafea?“ Pînă cînd le apuca pe toate cu leșin. Profesorii – deh, oameni trăiți și în timpuri trecute! – înțelegeau situația. Foarte drăguți, apucau repede ceva și spuneau, politicos, „Săru’ mîna!“. Dar studenții, Dumnezeule, studenții… Ca noua generație. Doreau și ceai, și cafea. „Ba nu, cafeaua luați-o înapoi!“, „Ba nu, ceaiul să-l luați!“, „Stați așa! Vreau și zahăr!“, „Nu vreau zahăr!“, „Ba vreau! Și dați-mi și lapte!“, „Nu vreau lapte!“ Curgeau apele, atît pe ea, cît și pe celelalte fete.

Joia asta nu fu, din păcate, diferită. Parcă nu se enervase destul dimineață cu ipochimenii ăia din America (oare „ipochimen“ venea de la „pochemon“?)! Trebuia să-i mai vadă și pe ăștia din România – așa-zișii „studenți senatori“! Năzuroși, încruntați, cu ochii în telefoane. Iat-o și în fața ăluia cu plete, de la Limbi Orientale, care o scotea întotdeauna din minți. N-o cruță nici acum. „Lăsați-mi două cafele! Și lapte… Hai că merge și un ceai! Numai să fie de fructe! Mă întreb sincer de ce nu aveți prevăzute în protocol și niște dulciuri? E cam rudimentar serviciul în varianta lui actuală, să știți! N-ar strica și niște șervețele aromate! Chiar, vorbind despre arome, mi-am adus aminte: spuneți-mi, niște apă cu lămîie n-aș putea primi?“ Petronela, roșie ca un rac, răspunse calm: „Ba da! Numai o secundă!“ Își rugă colegele (mirate!) să ia ceștile rămase și să le așeze unde doreau. Eliberată de povara porțelanurilor, înhăță tava goală, masivă, din inox, cu mîinile sale vînjoase, de femeie trecută prin viață, și o izbi cu sete, repetat, de freza bogată, pînă cînd îi văzu posesorul alunecînd sub masă, într-un somn adînc… 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

Foto: wikimedia commons

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

chimcomplex Foto Chimcomplex
Concedieri colective la Chimcomplex. Care este motivul
Chimcomplex va demara un program de disponibilizare colectivă care vizează 396 de angajaţi ai societăţii, informează compania printr-un comunicat transmis Bursei de Valori Bucureşti.
agresiune sexuala viol unica.md
Incident șocant în India: copil violat în grup și bătut. O rudă este unul dintre agresori
Un băiat, în vârstă de 12 ani, este „în stare critică”, după ce ar fi fost violat în grup și bătut în New Delhi, relatează CNN.
Marian Gaspar webp
Chirurgul Marian Gașpar, propus pentru arestare. Este acuzat că a luat mită de șase ori
Medicul chirurg Marian Gașpar, de la Institutul de Boli Cardiovasculare Timișoara, acuzat de șase fapte de luare de mită, va fi prezentat instanței cu propunerea de arestare preventivă.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.