Burta și geamul

Publicat în Dilema Veche nr. 353 din 18 - 24 noiembrie 2010
Dragoste şi răzbunare jpeg

Degeaba ne-a povestit Titu Maiorescu, cît se poate de limpede, cu atîta vreme în urmă, despre formele fără fond. N-a fost singurul care a înţeles dimensiunea acestui gigantic proces de simulare. Dar a fost cel care a pus în vorbe clare, memorabile, cu precizia unei demonstraţii matematice, un diagnostic a cărui realitate cronică s-a scoborît pînă în rărunchii fiinţei celor care locuiesc această parte de lume. Odată exprimată atît de desluşit, natura acestei maladii a devenit una cu noi. Şi ne însoţeşte, bine-mersi, de ani şi ani, ca un partener cuminte şi fidel. Uneori, diagnosticul lui Titu Maiorescu, tocmai pentru că vine din simplitatea unor observaţii de bun-simţ, se transformă într-un şlagăr care, la rîndul lui, îşi inventează zeci de variante, care mai de care mai colorate şi mai amuzante. La urma urmei, nu zicem noi, cu atîta relaxare, că rîsul ne-a salvat fiinţa naţională? 

Cu ceva vreme în urmă, eram la Rîmnicu-Vîlcea, la o poveste, beri şi hăhăială cu prieteni dragi, din vremea şcolii. Era cald, se înserase, era vreme de vacanţă, şi lumea care mai rămăsese prin oraş ieşea la plimbare. Era o linişte, ca în definiţia oraşului de provincie, sau mai degrabă un zumzet uniform, abia auzit, ca de la un motor ascuns, pe care istoria n-a reuşit să-l tulbure vreodată. Cea mai importantă notă muzicală a acestei ordini sonore era dată de clinchetul halbelor şi paharelor care se ciocneau pe terase. Condiţii divine pentru stat la poveşti, pentru scufundare în erotismul celei mai profunde stări româneşti. Vorbitul.

Vîlcea nu e nici pe departe un oraş bogat. Nu geme de parcuri industriale, birouri ale multinaţionalelor, nu e port la vreo mare sau la vreun fluviu şi n-are nici măcar aeroport. Cu toate astea, pe străzi vezi maşini ca la Stuttgart, la Milano sau la Monaco. Auzi poveşti care te năucesc, deşi par născociri patologice, dar care, la un moment dat, în cel mai uluitor mod cu putinţă, se dovedesc a fi adevărate. Cu vreo doi ani în urmă, ziarele scriau despre Vîlcea ca despre unul dintre legendarele locuri ale infracţiunilor de pe Internet. Oraşul fusese vizitat de ofiţeri de la FBI, care căutau nişte compatrioţi de-ai noştri, specializaţi în mari ciordeli electronice. Înainte de povestea asta cu FBI-ul, cînd treceam prin Vîlcea şi stăteam la o bere cu prietenii, ori de cîte ori mă arătam uluit de vîjîiala continuă a maşinilor de fiţe, mi se explica foarte calm că sînt maşini de… hacker. Dă-o-ncolo de treabă, ziceam, plouă cu hackeri în oraşul ăsta? Cîţi sînt, frate? Regimente? 

Divizii? Şi mi se răspundea, cu acelaşi calm imperturbabil. Habar n-ai. Sînt mulţi. Plus „hecăraşii“ ăştia mai mici, care se rup în figuri. P-ăia mai şmecheri nu-i vezi toată ziua. Mă tăvăleam de rîs la poveştile cu „hecăraşi“, gagici, sume neverosimile, aventuri din filme de mîna a treia, porecle fabuloase şi mutre pe care Jarmusch şi-ar da toată averea, doar să le vadă. Pe urmă, au apărut ştirile de prin ziare şi de pe la televiziuni, cu asalturi ale mascaţilor, elicoptere, americani şi tot tacîmul. Imaginea mea despre un hacker arăta mai degrabă ca în Matrix, nicidecum lipindu-se pe vreun băieţaş cu adidaşi, trening de fîş, lanţuri de aur cît încheietura şi ghiuluri de dimensiunea rulmenţilor. S-a dovedit că eu eram cel care se înşela. Tipii ăştia chiar există. 

În seara aia de poveşti la o terasă, evident că, la un moment dat, a venit iar vorba despre istoriile cu „hecăreală“, maşini supărate şi lovituri grele, date la cardurile cetăţenilor de pe lumea asta. Deşi, ca în orice poveste de la noi, nu iese fum fără foc, mă încăpăţînam să le spun prietenilor mei că fabulează, că spiritul oraşului din care revizorul şcolar Caragiale a plecat cu nervii franjuri a pus stăpînire şi pe minţile lor. Ei, nimic. O ţineau langa, cu legendele locale şi cu personajele care îşi făceau numărul prin dînsele. De la o vreme, mă lăsaseră afară din discuţie, contrazicîndu-se între ei, pe diferitele variante ale poveştilor. Curgeau poreclele, sutele de mii de euro şi de dolari, urmăririle, aventurile, petrecerile epopeice. 

La un moment dat, la o masă dintr-un colţ al terasei, şi-a făcut apariţia, dintr-o mare maşină, un personaj care – ziceam şi eu, să mă aflu în treabă – corespundea întru totul portretului perfect al „hecăraşului“ care depăşise nivelul de „figurant“ şi se apropia serios de statutul de „şmecher pe bune“. Treningul de fîş fusese înlocuit cu ţoale de firmă, e drept, sclipicioase ca dracu’, dar, în mod evident, din altă ligă. După ce prietenii mei s-au pus de acord asupra identităţii şi poreclei exacte ale personajului, au început să mă pună şi pe mine la curent cu povestea individului. Mi s-a spus că habar n-aveam. Ăla nu era şi nu fusese niciodată un şmecher. Era un „figurant“. Bine, bine, am zis, dar uite, cel puţin vestimentar, omul e ca scos din cutie, afişează un aer sigur pe el, se comportă discret, dar ca un soi de stăpîn al locului, chelnerul a prins aripi la vederea lui, iar faptul că a coborît dintr-o maşină extrem de scumpă spune ceva despre ce poate tipul. La masa noastră, s-a rîs de mine copios. Nu mai insista, mi s-a spus. Nu te pricepi. Şi înainte de a se trece la alte poveşti, nemilos, sentinţa a fost pronunţată, îmbrăcată în nişte vorbe memorabile: „Ăla e un figurant de doi lei. Stă la un bloc de noi. Vai de mama lui. A luat maşina de la cimitir, din Germania. Are un cumnat tinichigiu, care a făcut-o să arate ca nouă. Pe dedesubt, e coaptă. Ţoalele alea sînt vrăjeală. Dacă-l vezi şi nu-l ştii, zici că e şmecher, da’ el trăieşte cu parizer. Ehe… dac-ar avea burta geam…“  

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.