Bună era cafeaua lu' nea Nicu

Prin geamul biroului de la etajul IV al clădirii Parlamentului European din Bruxelles se vedea un parc golaş - abia de mai atîrna o frunză în cîte-un pom. Cenuşiul iernii de afară nu era însă în măsură să le supere pe cele două tinere femei - eroinele noastre. Ne despărţisem săptămîna trecută în momentul în care, în acea dimineaţă a zilei de 8 decembrie 2013, ele puneau de-o cafea. Doamnele Oana Zăvoranu şi Adriana Bahmuţeanu-Stamate - căci despre ele era vorba - mestecau cu linguriţele firul de zahăr presărat în ceşti şi se amuzau pe diverse teme. Cum ştim deja, ambele reprezentau România ca deputate europene, din partea alianţei ce guverna atunci ţara - prima din partea PRM-ului, a doua de la PNG. În birou, la picioarele lor, Zambilică - caninul-prieten nedespărţit al dnei Adriana B.-S., un bichon cu pantalonaşi de catifea roz, de o zburdălnicie rară. Deodată, Oana Z. redeveni serioasă şi o umbră de nostalgie îi coborî peste chip. Adrielo - spuse ea, şoptit -, eşti prietena mea, treb’e să-ţi spun ceva... Adriana B.-S. făcu ochii mari, alarmată. Îu! Zi repede! Nu mă speria! Privind-o pe sub genele cu lung rimel, Oana Z. tăcu trei clipe. Şi continuă: Iubita... nu ştiu cum să-ţi explic, dar eu cam devin nostalgicoasă. Mă apucă un dor... (şi tăcu, o clipă). Un dor!... (iar tăcu, scurt) ceva de speriat (oftă lung), după cafeaua de pe vremea comunismului...! (şi femeia iar tăcu, aparent sfîşiată de-o durere lăuntrică). Acu’ po’ să beau Jacobsuri, Elite, Melite şi ce mărci vrei tu - n-au gust! Nu mai spun de ness-ul ăla - îţi aminteşti? - de puneam puţină apă de la ghiuvetă şi-l frecam pînă ieşea spuma albicioasă... Iubita, dracu’ să mă ia, cre’ că e semn că-mbătrînesc, dar eu gust bun ca ală de pe vremea lu’ Ceauşescu n-am mai simţit în gură de-atunci. Adriana B.-S., sub şocul celor auzite, nu reuşi să spună decît un Ce-ai, fa?, emoţionat, la rîndu-i. Şi apropo de Fa - spuse Oana Z., încă pradă unei visări -, iubita, eu pot acuma să mă dau cu jivanşiuri, caşareluri, dioruri, paradioruri şi or’şâ€™ce parfum... Eh!... eu miros pe pielea mea, ca şpreiurile alea Fa de altădată nu mai găsesc! Ce-i cu mine? Îmbătrînesc? M-am ţăcănit? Că aşa-l întreb pe Pepe cîteodată şi el spune femeie, mă plictiseşti, dar ceva e clar că se întîmplă cu mine! Oare ce? Şi ochii neguroşi ai deputatei, întristaţi, îşi înecară privirea, adînc, în ceaşca de cafea. Parcă un suspin se auzi printre clinchetele linguriţelor mestecînd zahărul. Să fi fost el plecat din rărunchii Oanei Z.? Să fi fost plecat din guşa lui Zambilică, cel care călărea pe sub masă talpa încălţată a stăpînei sale? Nimeni, vreodată, nu ne va putea-o spune. România, 2013 - miniroman de ficţiune (2/3) Deodată, ca prin minune, în acel moment de maximă încordare, celularele celor două doamne sunară în acelaşi timp. Unul - al Oanei Z. - avea ca semnal sonor "Hora Unirii"; celălalt - al Adrianei B.-S. -, tema centrală din Dallas - Familia Ewing. Alo, da! - spuseră, autoritare, în acelaşi timp, cele două deputate. Nici una dintre ele nu avea cum să ştie ce urmează! Pe telefonul dnei Oana Z. era Romaniţa Cocean (fostă Iovan, pînă ce bravul pilot să nu fi avut acea criză de misticism devenită celebră). Dna Romaniţa era acum realizatoarea unui program - numit Duminica ne ochim în familie - la noua televiziune naţională OTVR şi, în paralel, consiliera de imagine a unor lideri PRM. Draga mea - spuse dna Cocean cu glas uşor strident -, nu te ţin mult. Am în mîini ultimu’ număr din Ciao şi nu-mi place deloc cum arăţi... Şi urmă un potop de reproşuri, de neînţeles pentru un neofit - dar logic din moment ce Ciao devenise, în epoca de snobism firesc de după 2008, un fel de Biblie periodic revizuită a doamnelor cu aspiraţii din România. Pe telefonul Adrianei B.-S., în schimb, era doar dl Alexandru Stoenescu - ex-scriitor, ex-autor al unor cărţi de istorie, actualmente om de casă al preşedintelui PNG şi cel care-l concurase pe Dan Pavel în poziţia de savant de curte. Adriana B.-S. nutrea o caldă compasiune pentru acest om - mai ales de cînd, la un banal meci de fotbal, dl Stoenescu fusese confundat cu un bodigard al fostului patron al Stelei şi luase una after ceafă (cum mai glumea dna deputat Adriana, puţin răutăcioasă). Numai că acum tonul lui Stoenescu era chiar alarmat: Dna Adriana, e groasă! - spuse el, cu glas gîtuit. A-nnebunit Cristoiu! După ce că s-a certat cu Voiculescu, uite-l ce spune despre dvs.! Încă n-apucaseră oamenii de casă Romaniţa Cocean şi Alex Mihai Stoenescu să dea detalii, cînd, deodată, telefonul fix de pe birou începu să clipească roşu. Ca fulgerată, Oana Z. îi privi consola. Alarmă! - spuse privirea sa către amica Adriana B.-S. De la Bucureşti, cea care le chema la această oră matinală nu era alta decît dna Monica Barucci (ex-Columbeanu, pînă la acel divorţ de pomină, transmis live de B1 TV), actuala şefă de cabinet a preşedintelui României, domnul Lu... (va urma - tot mai vreţi să ştiţi ce şi cum!?)