Bucuria de a fi bucureștean

Publicat în Dilema Veche nr. 810 din 29 august – 4 septembrie 2019
Bucuria de a fi bucureștean jpeg

L-am reîntîlnit recent, la un congres internațional, pe colegul meu bucureștean, anglistul Frunzulian Stupici. Era extraordinar de relaxat, așa încît, la o cafea, nu m-am abținut să-l întreb de unde îi venea misterioasa aură de fericire. A răspuns neîntîrziat: „De la faptul că sînt departe de București, bătrîne! Nici nu-ți imaginezi ce pacoste este să fii acasă acolo! Nu te gîndi însă la freamătul necontenit al Capitalei. Cu ăla sînt obișnuit, întrucît m-am născut în Berceni. Nici n-aș putea trăi fără el. Nu, alta e problema, una mult mai subtilă! Prin București, toată lumea are drum de cînd ne știm. Cu aspectul forfotei umane, noi, localnicii, ne-am cam împăcat. De vreo zece ani totuși, întreaga Românie fie călătorește foarte mult în afară, fie chiar s-a mutat, cu purcel și cățel, în străinătate. Asta aduce, negreșit, multitudinea noastră de compatrioți, periodic, pentru un timp oarecare, prin sufocatul Tîrg al lui Bucur. Printre vizitatori, desigur, și numeroasele mele rude și cunoștințe – de la veri primi, secunzi și terțiari la foști colegi de liceu și facultate, prieteni emigrați, vecini de odinioară etc., etc. În plus, de cînd cu Facebook-ul (de care, altfel, nu mă pot lipsi), cu dumnealor mă aflu, practic, în contact permanent. Nu merg liniștit nici la toaletă fără a le da tuturor un raport detaliat. Ei, îți imaginezi, neîndoios, și singur că, în momentul în care se ițesc, fugitiv, în București, oamenii doresc, invariabil, să mă vadă, să depănăm împreună amintiri din tinerețe, să bem o berică, o cafeluță, ceva. La început m-am bucurat. Îmi făcea și mie plăcere să retrăiesc clipe de junețe, dar, treptat, am observat că lucrurile scăpaseră de sub control. Nu mai vorbeam despre o întrevedere pe zi – ceea ce ar fi fost oricum obositor –, ci de patru-cinci. Prietenii veneau în valuri, de regulă pentru vacanțe în țară, cei din afară, sau pentru vacanțe în exterior, cei din Provincie (știu că nu-ți place termenul, dar, pentru bucureșteni, el reprezintă un stereotip cultural și, crede-mă, îl ținem în minte scris cu majusculă). Ultimii, cu avioane la Otopeni și cu escale semnificative între ele, dedicate, susțineau sus și tare, doar întîlnirii cu mine! Ce puteam să fac? Mă întîlneam cu toți, pînă la exsanguinare! Și refuzînd să deschid Facebook-ul ori telefonul, pînă la urmă, tenace, ei mă localizau. Luau un taxi pînă la facultate, în Pitar Moș, și mă înhățau ca din oală…“

Povestind, Frunzulian și-a mai pierdut din relaxarea inițială, lăsînd o umbră să-i coboare peste iriși. Am regretat că i-am generat o anamneză traumatică, dar, curios, am continuat să ascult. „Ajunsesem să întocmesc liste de programări cu oaspeții în cauză. Fiică-mea și nevastă-mea deveniseră secretare însărcinate cu ținerea evidențelor întrevederilor – nume, ore, locuri și numere de telefoane pentru confirmări. Singur nu mai făceam față. Încurcasem deja cîteva întîlniri. Nemaiștiind cu cine mă vedeam și nemairecunoscînd fețele unora cu care nu interacționasem de decenii bune, i am amestecat. Cea mai gravă situație a fost cînd am băut o cafea cu fosta vecină din Berceni, dar, în realitate, eram cu prietena mea dintr-a unșpea. Vina ar fi trebuit totuși împărțită între noi! Tipa avea cam 134 de kilograme în plus față de liceu. Silfida din mintea mea se arăta acum în variantă de huidumă. Mă rog, cînd și-a dat seama că o confund, mi-a ars un pumn în bărbie și m-a trimis în lumea viselor. Tot răul spre bine, însă – am primit o binemeritată pauză de odihnă și nu am mai plătit eu consumația. Da, bătrîne, consumația! Fiind gazdă, achitam toate aceste escapade protocolare, de la inocentele cafele și berici la ospețele pantagruelice impuse de către unii musafiri. Mă vedeam obligat să pun a treia parte din veniturile familiei deoparte, pentru a avea un buget satisfăcător al revederilor. Predictibil, și soția, și fiica m-au părăsit. Am pierdut apartamentul de pe Calea Dorobanților. Locuiesc, momentan, într-o garsonieră insalubră din Berceniul copilăriei mele. Mi-am zis, evident, că astfel nu se mai putea. Trebuia să iau măsuri. Prin urmare, cînd mă contactau, mai nou, amicii străinezi, le comunicam, scurt, că nu mă voi afla în București pe perioada vizitei lor. Ce să vezi? Se pare că Dumnezeu pedepsește aspru lipsa crasă de ospitalitate. Mă întîlneam, pe stradă ori în magazine, cu absolut toți ăștia pe care încercam să-i fentez! Domnul mi-i aducea, consecvent, în cale, drept sancțiune pentru egoismul meu. Dacă doar s-ar fi supărat pe mine, pentru că îi mințisem, ar mai fi fost cum ar mai fi fost. Dar nu, se enervau cumplit cînd mă vedeau și, aidoma huidumei, mă articulau cu sete! Mănînc deci bătaie cel puțin o dată pe săptămînă. Este totuși, fără discuție, mai bine. Măcar nu mai cheltuiesc bani! Așadar, prietene, sînt fericit aici, departe de București. Și, à propos, nefiind eu gazdă, sper că plătești tu cafeaua consumată, în postură de om mai bătrîn și, implicit, mai înstărit.“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

Foto: wikimedia commons

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.