Bucăţi de istorie
Un rucsac în culori ţipătoare, care încep să se faneze. Legenda: "Anne H., născută 1975. Am cumpărat nişte adidaşi urîţi şi un rucsac în culori de neon, ultimul încă e folosit de nepoata mea, încălţămintea, din cînd în cînd, de mama, cînd lucrează în grădină". Un ceas cu pendulă aurită: "Reina R., n. 1971. Cu 39,93 mărci, am cumpărat acest ceas. A stat ani întregi pe un perete al biroului, pînă cînd pendulul n-a mai funcţionat. Pe urmă l-am dus în dormitor". Două cămăşi simple, cîndva albe, care au căpătat nuanţe gălbui: "Monika J., n. 1947. M-am gîndit, pe vremea aceea, că oferta de două la preţ de una e foarte avantajoasă". Alte obiecte, cu explicaţii asemănătoare: o jachetă, o pereche de blugi, o enciclopedie filozofică, o sticluţă de parfum, aparate de radio, discuri vechi şi bancnote. Proiectul artistei Peggy Meinfelder se numeşte "100 de mărci vest-germane" şi are în spate următoarea poveste: în noiembrie 1989, mulţimea entuziastă de est-berlinezi care au reuşit să treacă pentru prima oară, după 40 de ani, zidul despărţitor au primit din partea RFG-ului cîte o sută de mărci, de bun-venit. Noii cetăţeni aveau parte astfel nu doar de promisiunea libertăţii, ci de acces în Deutsche Mark la paradisul consumist pe care îl visaseră atîţia ani şi din care făceau rost doar de frînturi, pe sub mînă. Prima intrare liberă în Vest coincide cu cea dintîi sesiune de shopping " pentru cei mai norocoşi, chiar la reducere. Nu e istoria, pînă la urmă, un amestec de tragedie şi derizoriu de fiecare zi, de schimbări de regim şi luptă pentru supravieţuirea cotidiană? În 2003, Meinfelder le cere est-germanilor să-şi amintească ce-au cumpărat cu primii bani RFG-işti, şi astfel se naşte proiectul ei artistic. Mărturiile laconice ale cumpărătorilor şi obiectele păstrate de ei curg spre artistă vreme de cîţiva ani, pînă se încheagă în forma de acum: un document istoric sub formă de bricabrac. Proiectul nemţoaicei face parte din expoziţia "Monument to Transformation", deschisă pe 30 septembrie la Centrul de Introspecţie Vizuală din Bucureşti. De fapt, evenimentul bucureştean oferă doar o variantă redusă din expoziţia cu aceleaşi nume, de dimensiuni mult mai mari, organizată în acest an la Praga. Bucureştenii pot doar să-şi facă o idee fugară despre amploarea proiectului din capitala cehă, organizat de Galeria Oraşului Praga şi Tranzit, în colaborare cu Erste Stiftung. Evenimentul ceh a reunit zeci de artişti, proiecţii de filme, conferinţe şi a avut drept rezultat tipărirea unui "dicţionar al transformării", cu termeni care au marcat evoluţia socială est-europeană în ultimele două decenii, de la "marxism" şi "partid comunist" la "societate civilă", "nostalgie", "liberalizare" şi "reclamă". Curatorii Vit Havránek şi Zbyne·k Baladrán " prezenţi la vernisajul de la Bucureşti " au dorit iniţial să marcheze cei 20 de ani de la căderea Cortinei de fier, dar au încercat apoi să depăşească şi să plaseze într-un context mai cuprinzător experienţa est-europeană, care riscă să capete conotaţii provinciale şi ghetoizante. "Monument to Transformation" include, pe lîngă lucrări cunoscute dedicate transformării estice din ultimii 20 de ani, şi proiecte ale artiştilor din Asia, America Latină sau Vestul Europei, din ţări ca Spania, Azerbaidjan, Guatemala, Danemarca etc. Deşi schimbarea din jumătatea ex-comunistă a Europei a fost una abruptă şi cu consecinţe uriaşe asupra vieţilor noastre, uităm că toate societăţile au trecut şi trec prin etape de transformare " în plus, tot mai mult, în epoca informaţiei fără frontiere, o schimbare într-o parte a lumii are reverberaţii neaşteptate în alte colţuri al globului. Din obiecte simple şi mişcări sociale, istoria se scrie în continuare.
