Brifcor şi alte răsfăţuri

Publicat în Dilema Veche nr. 538 din 5-11 iunie 2014
Reacţii omeneşti jpeg

După teribilul şi omniprezentul Cico (cică iar se fabrică), căruia copiii din anii ’70-’80 îi mai ziceau şi citropiş, şi după mai rara şi cumplita Quik Cola (pentru cine nu mai ştie – un fel de imitaţie de Coca-Cola), regimul comunist din România, puţin înainte să dispară, a produs o băutură răcoritoare nouă: Brifcor (aud că şi ea ar fi fost reînviată). Fiindcă avea un gust ceva mai proaspăt şi părea niţel mai naturală, noua invenţie făcea furori.  

Ei bine, şi tocmai Brifcor voia Băleanca, acolo, în creierii munţilor, în pustietatea aceea. Era martie şi zăpada avea peste un metru. Eram vreo zece studenţi, băieţi şi fete, la refugiul Ştevia din Retezat (care între timp a ars), la vreo 1700 de metri altitudine, sub vîrfurile Lolaia şi Retezat. O cabană de lemn, cu priciuri şi sobă, cu buşteni gata pregătiţi pentru tăiat şi cu nişte alimente neperisabile lăsate de cei care stătuseră anterior în refugiu (regula nescrisă, care acolo funcţiona chiar şi în vremurile acelea de penurie alimentară, era ca fiecare să lase pe rafturi cîteva provizii pentru următorii veniţi). Am stat la acel refugiu aproape două săptămîni (pe atunci parcă timpul curgea altfel) şi n-am văzut ţipenie de om. Doar într-o dimineaţă am descoperit urmele unui animal mic care dăduse tîrcoale cabanei, o marmotă sau ceva asemănător, dar pe care fetele, speriate, s-au grăbit imediat să-l înainteze la rang de rîs, dacă nu chiar de lup sau de urs. Ne-am străduit să le explicăm diferenţa, am probat cu propriile noastre urme de paşi, spre comparaţie, dar emoţia lor era mai presus de raţionamentele noastre. Pe atunci, noi, băieţii, ne purtam cu fetele cam la fel cum ne purtam şi între noi. La şcoală, stilul ăsta ţinea. În pustietate, nu. Dar eram prea necopţi ca să ne dăm seama de astfel de „amănunte“. Acolo, în mijlocul şi în voia naturii, spre deosebire de noi, care ne abţineam să ne dăm pe faţă fricile, ca nu cumva să ne facem de rîs, fetele nu se fereau să-şi expună cu voce tare multele lor temeri. Ba se mai şi răsfăţau. Principala problemă era apa. O obţineam din zăpadă topită într-un vas pus pe plită. Procesul „facerii“ apei începea deci de la tăiatul lemnelor de foc. Topirea dura, iar zăpada îşi micşora volumul, aşa încît dintr-un vas, fie el şi destul de mare, nu obţineam mare lucru. Era de muncă. Şi am constatat că, la un simplu spălat pe mîini, Oana risipea o cantitate importantă. Spălatul ăsta se şi petrecea foarte des. Prietenul ei, Voinicu’, a încercat să-i explice că la altitudinea aia şi mai ales iarna, nu prea sînt microbi, aşa încît era cazul să mai economisească apa. Ea i-a replicat tăios că unei fete îi trebuie apă, spre deosebire de el, căruia, oricum, nici la Bucureşti nu-i trebuia prea multă. A ieşit cu scandal. Oana şi-a luat rucsacul şi a plecat singură prin pădure, spre Bucureşti. După vreo jumătate de oră, Voinicu’ s-a dus după ea. A găsit-o în prima poiană, înţepenită pînă la brîu, în zăpada de peste un metru. Cu rucsacul foarte greu din spate (plin de săpunuri, creme şi deodorante, după cum glumea Voinicu’), nu mai putea merge nici înainte, nici înapoi. Oricum, înapoi se pare că nu mai voia nici cu preţul vieţii. A scos-o la un loc de unde drumul era cît de cît mai sigur şi a lăsat-o să plece singură, cu ambiţiile ei cu tot. Şi-am rămas doar nouă...

Şi în sfîrşit, ca să revin la Brifcor, într-o zi am constatat că nu prea mai aveam de nici unele. Şi am hotărît ca trei dintre băieţi să coborîm în colonia muncitorească aflată în vale, la vreo trei ore de mers, să facem aprovizionarea. Am făcut o listă cu cele necesare, la care fiecare şi-a adăugat dorinţele personale (probabil că, dacă eram în zilele noastre, n-am fi avut destulă putere să ducem în spate toate dorinţele). Chiar şi atunci, totuşi, Băleanca voia Brifcor, precum ziceam. Ne-am uitat unii la alţii cam descumpăniţi. Nu prea ne era la îndemînă să cărăm atîta drum sticle de Brifcor, în spinare. Dar era puţin probabil să găsim prin acea aşezare nenorocită noua băutură la modă. Am trecut-o pe listă şi am plecat. Ajunşi jos, la muncitoresc-sătescul magazin, am avut totuşi surpriza să găsim şi Brifcor. Băieţi buni, am luat vreo şase sticle. Am cumpărat şi ce se mai găsea pe acolo de-ale gurii, am mîncat ceva frugal, la cantina muncitorească şi am pornit înapoi la deal. Urcuş abrupt, zăpadă mare şi, mai ales, rucsacele grele pline cu mîncare şi băutură... Ne tot opream şi tot gîfîiam. Ajunşi spre seară înapoi la cabană, precum nişte Moşi Crăciun din care ieşeau aburi de transpiraţie, am fost imediat asaltaţi. Am împărţit conservele, pîinea şi alte bucate mult aşteptate, iar fetei care le comandase i-am dat cele şase sticle de Brifcor. Deşi afară era frig, în rucsac sticlele se încălziseră. Fata s-a repezit să deschidă una şi a dus-o pofticioasă la gură. În secunda următoare însă, a pufnit scîrbită. Aruncîndu-ne o privire cruntă, Băleanca ne-a luat la refec: „Ce porcărie mi-aţi adus aici? Ăsta-i Brifcor? E cald şi nasol. Beaaah!“  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.