Bricheta

Publicat în Dilema Veche nr. 227 din 19 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mă uit de cîteva minute bune la brichetă şi încerc să-i descopăr mecanismul. Primele încercări de a o aprinde au eşuat, spre amuzamentul soţiei, care mă pusese la încercare. Acum privesc cu atenţie indicaţiile: trebuie să răsucesc o rotiţă puţin în faţă, apoi puternic în spate şi în jos în acelaşi timp. E clar, dar nu-mi iese. Apoi, la a nu ştiu cîta încercare, o flacără anemică ţîşneşte din încăpăţînata brichetă. Triumfător, mai repet de cîteva ori pentru a-mi demonstra îndemînarea. Brusc, rotiţa se înţepeneşte, scrîşneşte scurt şi se rupe. Bricheta nou-nouţă poate fi aruncată la gunoi. Şi toate acestea - mă gîndesc înciudat - pentru "protecţia copiilor". Mai exact, pentru a nu-i stresa spunîndu-le că nu au voie să umble cu brichetele părinţilor. Prin asociaţie de idei, îmi revine apoi în minte interdicţia aceea stupidă, pe care nu se poate să nu o ţineţi minte din copilărie: nu te juca cu focul că faci pipi în pat! Ce idee... Alte exemple încep să mi se adune în minte, configurîndu-se în două lumi opuse. Copiii noştri, înfăşaţi ca nişte cîrnaţi şi cu căciuliţe trase pe urechi ca să nu-i tragă curentul, pe de o parte; pe de altă parte, moda "americană", care m-a surprins cînd am văzut prima dată, pe la congrese internaţionale, mămici cu plozi de cîteva luni în braţe, pe care îi mai şi lăsau din cînd în cînd să meargă de-a buşilea pe culoarele sălilor de conferinţă. Scena de acum cîteva zile, de la Babele, cînd un ciopor de părinţi şi bunici strigau la unison la nişte copii de 6-7 ani să nu alerge, să nu se depărteze, să nu se aşeze pe jos că răcesc... Pe de altă parte, cazurile de părinţi reclamaţi la poliţie pentru că le-au încălcat drepturile împiedicîndu-i să joace cine ştie ce joc sau refuzînd să le cumpere cine ştie ce gadget. Îmi revine în minte şi o scenă recentă în care aceste două poziţii s-au aflat faţă în faţă pentru cîteva minute. Intrat în muzeu cu copiii săi, un bun prieten s-a văzut apostrofat instantaneu de supraveghetoarele care strigau, exasperate, către copii: Nu alergaţi! Nu puneţi mîna! Nu călcaţi pe acolo! şi aşa mai departe. Cum este posibil aşa ceva? - s-a revoltat prietenul. Dar este un muzeu, sînt obiecte de patrimoniu... - am dat eu să explic. De ce nu faceţi atunci falsuri, dubluri, ca să nu le mai interziceţi copiilor să se joace cu ele şi să le stricaţi bucuria? Facem, avem un atelier de creativitate pentru copii, o întreagă echipă care numai asta face, se joacă cu copiii, dar nu aici, nu în muzeu, nu cu exponatele. Astea sînt pentru oamenii mari - mi-a mai venit mie să spun, dar mi-am dat seama că riscam să devin "incorect politic", aşa că m-am oprit şi am dat din umeri a neputinţă. Copilăria a devenit visul societăţii, cel care ne permite să-i suportăm constrîngerile, cum suportam altădată copilăria visînd la viaţa adultă... - scrie Benoît Duteurtre în "Fetiţa şi ţigara". Înainte vreme, viaţa socială se transmitea din adult în adult, fiecare copil aşteptîndu-şi rîndul să devină şi el adult, să preia meseria părinţilor şi să le ducă mai departe valorile. Limitele se transmiteau şi ele, asigurînd perpetuarea acestei lumi a adulţilor, aşa cum fusese ea gîndită de părinţii acestora. Spre binele societăţii şi al fiecăruia dintre copiii ei. În aceste condiţii, nu numai că nu era nevoie de prea multă creativitate, dar fanteziile născute din lipsa de constrîngeri puteau fi foarte dăunătoare stabilităţii acestor societăţi în care membrii lor credeau cu tărie. A pune lipsa de responsabilitate civică şi de curiozitate intelectuală a românilor pe seama unei astfel de educaţii conservatoare a lui "nu ai voie" fără explicaţii. Are, fără îndoială, dreptate, cel puţin într-o anumită măsură. Pe de altă parte, în vijelioasele lumi postindustriale, s-ar zice că adulţii nu mai au încredere în ei înşişi şi în lumea pe care au creat-o, drept care îşi întorc privirile, pline de speranţă, spre noile generaţii. Ei par să nu mai aibă nimic de transmis, afară de idealul copilăriei, spontane şi fără frontiere, de la care aşteaptă miracolul renaşterii perpetue. Viaţa socială şi visele sale se transmit astfel de la copil la copil, sub privirile fascinate ale lui homo otiosus, care visează ca progeniturile sale să îndrepte "creaţia" - şi astfel să-l izbăvească şi pe el. Doar că toţi aceşti copii sfîrşesc prin a creşte mari şi a se pomeni în lumea adulţilor, care nu este atît de lipsită de constrîngeri precum i-au convins părinţii lor. Limitele şi limitările au devenit doar mai ipocrite, pentru a nu strica jocul şi a nu spulbera iluziile. În aceste condiţii, primii care îşi pierd iluziile sînt foştii copii. Cînd va creşte mare, copilul cu bricheta va continua să se bucure de tot felul de alte drepturi şi libertăţi. Va fi în continuare curios, spontan, creativ. Doar că, în joaca sa fără frontiere cu tot felul de alte gadgeturi sociale, va descoperi la un moment dat că lumea e plină de "brichete", cu care poţi să te joci, dar nu poţi să le aprinzi. Căci cei care conduc cu adevărat jocul le-au construit special în acest fel. Va afla astfel şi faţa ascunsă a drepturilor sale: libertatea eşecului. Care este protejată la rîndul ei şi înconjurată de tot felul de drepturi ale celor care au eşuat. Nu mi se pare că lumea devine astfel mai veselă...

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.