Bombe, buncăre și La Bohème

Publicat în Dilema Veche nr. 784 din 28 februarie – 6 martie 2019
Bombe, buncăre și La Bohème jpeg

Cînd ne gîndim la protecția monumentelor, ne vine în minte ceva de genul catedralei ruinate San Galgano, din cutare film al lui Tarkovski. Tot de protecția monumentelor este însă legată și repertorierea sistematică a adăposturilor antiaeriene din al Doilea Război Mondial.

În Germania, orașul probabil cel mai bine documentat din punctul ăsta de vedere este Hamburg, un loc la care țin mult. De prin 2000, Denkmalschutzamt (un fel de direcție pentru protejarea patrimoniului cultural arhitectural) a identificat opt tipuri de buncăre și a propus cîteva din fiecare categorie pentru titlul (și drepturile) de monument protejat. Reiau aici niște informații din seria de studii produse în acest scop. Mai există azi în oraș vreo 700 de buncăre. Unele se pot vizita, dar nici unul nu va avea vreodată popularitatea celebrei clădiri a Operei. Multe din ele au fost folosite ca locuințe improvizate în anii de după terminarea războiului, apoi au fost integrate în proiecte rezidențiale serioase sau transformate în depozite. Altele au devenit sedii de televiziune sau muzee. Cel de sub gara de azi și-a continuat cariera de buncăr oficial, în timpul Războiului Rece; în 2003, unul din ele era discotecă.

Dar ce sens are să ne mai complicăm cu asemenea monumente? Are tot sensul din lume – și asta chiar dacă ele n-ar fi apucat niciodată să fie folosite. Dar au fost folosite. În zece zile din vara lui 1943, în bombardamentele din operațiunea anglo-americană Gomora, 10 km2 din centrul Hamburgului au fost aproape complet distruși. Datorită unor inovații în tehnica raidului aerian, organizării excelente și vremii favorabile au putut fi uciși 40.000 de oameni și încă pe-atîția răniți. Asta în condițiile în care orașul era totuși, raportat la populația sa, mult mai bine dotat cu adăposturi antiaeriene ca Berlin sau Dresda. Cînd englezii au ocupat Hamburgul, existau încă peste o mie de buncăre, multe din ele fiind singurele clădiri în picioare de pe strada lor.

Azi, în Germania, vestigiile epocii naziste sînt desigur considerate importante pentru cercetarea istorică, dar cercetarea asta nu decurge niciodată fără o stînjeneală de fond, și în orice caz publicul a preferat mult timp să întoarcă privirea în altă parte. Dacă Linia Siegfried (Westwall) se afla într-una din țările aliate, ar fi fost subiect de cercetări entuziaste, în vreme ce la nemți ea face parte dintre – traduc liber titlul unui volum recent – „monumentele care ne crispează“.

Pe scurt, deci, despre tipologia buncărelor rămase în Hamburgul de azi, așa cum a creat-o, nu fără oarecare rigoare, numitul Denkmalschutzamt. Cele mai multe, așa-zise tubulare (Röhrenbunker), aveau de fapt, după cîte îmi dau seama din poze, bolți în plin cintru, un fel de nesfîrșite culoare de așteptare, unele doar parțial subterane. Complet subterane erau Tiefbunker, dintre care cel mai mare, cu locuri pentru 5000 de persoane, este azi o parcare subterană. În acest buncăr se mai păstrează picturile originale, iar ele, ca toate cele cunoscute din buncărele naziste, arată mai ales scene de viață cotidiană („La moși“ în fața catedralei). În orice caz, picturile nu cuprind nici un fel de referință la război sau la politică. La suprafață erau turnurile (Rundtürme), construite imediat înainte de începerea războiului, imitînd castele medievale. Mai comune sînt pătrățoasele Bunkerhäuser, unele cu șapte etaje. Ele și-au făcut treaba cel mai bine în timpul operațiunii Gomora. Diferiți parametri cu relevanță funcțională și militară (cum ar fi grosimea zidurilor) erau impuși, dar intenția era ca ele să fie integrate de către fiecare arhitect în peisajul urban. Se păstrează încă multe schițe și modele ale arhitecților participanți la concursurile pentru buncăre. Cel mai bun exemplu din Hamburg (construit în 1942 în cărămidă aparentă decorată cu arce oarbe) este și azi parte a aceluiași complex spitalicesc. Era prevăzut cu uși etanșe (adică antigaz), generatoare, dispozitive de filtrare a aerului, pompă de apă și sistem de încălzire. În caz că ar fi căzut lumina, se pictaseră de-a lungul scărilor și ușilor marcaje fluorescente. Un raport recent notează, cu o melancolie controlată, că aceste marcaje luminează și azi, slab, în întuneric.

Cele mai mari adăposturi sînt turnurile construite propriu-zis pentru bateriile antiaeriene instalate pe acoperiș (Gefechtstürme). Două mai există în Hamburg: unul la Heiligengeistfeld (foto), o fantasmagorie futuristă gri, care putea cuprinde la o adică 18.000 de oameni, celălalt la Wilhelmsburg, pe care un autor german îl compară cu un tripod marțian din H.G. Wells. Totul era prevăzut: după victoria finală a Germaniei în război, turnurile din Hamburg urmau să primească fațade neoclasice. Turnuri asemănătoare din alte părți, de exemplu Viena, urmau să devină pseudo-castele din vremea dinastiei de Hohenstaufen.

Introducerea unora din aceste buncăre din Hamburg pe lista monumentelor protejate e, pe de-o parte, un act de interes cărturăresc abstract, așa cum avem pentru orice țandără a trecutului. Dar în acest fel sînt comemorate și victimele bombardamentului „Operațiunea Gomora“. Această operațiune s-a desfășurat între 24 iulie și 2 august 1943; cu o zi înainte de sfîrșitul ei, americanii bombardau rafinăriile de la Ploiești. Povestea siturilor și monumentelor protejate din România care încă fac tangibilă amintirea celor două războaie mondiale rămîne însă pentru altă dată, sau pentru niciodată (cîte monumente sau măcar plăcuțe comemorative cunoașteți, în București, care amintesc de bombardamentul din 4 aprilie 1944?).

Deocamdată, dacă ascultați Puccini la Opera din Hamburg, trageți cu urechea și la ecourile din buncăre.

Foto: Turn cu baterie antiaeriană și adăpost pentru civili, Hamburg, 1945.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.