Bolnavi nostalgici

Publicat în Dilema Veche nr. 607 din 1-7 octombrie 2015
Reacţii omeneşti jpeg

În faţa biroului de internări al unui spital cu titulatura „de urgenţă“, vreo douăzeci de persoane, pacienţi şi aşa-numiţi

care ţin rîndul celor ce încearcă să se interneze, aşteaptă. Unii dintre „internabili“, care nu pot sta la coadă, sînt aşezaţi alături, pe nişte scaune ca la metrou. Mult aşteptatul final al cozii e atunci cînd omul intră pe o uşă de termopan, dincolo de care nişte asistente grijulii îi iau sînge pentru analize şi îi fac un EKG. Aşa e procedura. Fiecare pacient stă înăuntru cam un sfert de oră. Înmulţit cu 20, dacă totul merge şnur, rezultă un timp de stat la coadă de vreo cinci ore. Pentru nişte oameni nu tocmai sănătoşi. Se zvoneşte că doar lunea e coadă aşa de mare, dar unii zic că au văzut-o la fel de mare şi în alte zile. În apropiere e o uşă glisantă care se tot deschide. Un individ mai în vîrstă, un fel de Jean Gabin, se indignează de fiecare dată cînd cineva o lasă deschisă. 

„De ce nu închideţi uşa, domnule, după ce intraţi?“ „Păi, ce treabă ai dumneata?“ „Mă trage curentul, domnule, ne trage pe toţi aici. Sîntem oameni bolnavi. Ar trebui să lăsaţi uşa aşa cum aţi găsit-o, adică închisă. Ce vreţi, să fim noi uşierii tuturor?“ O femeie tînără şi plinuţă, genul care aşteaptă mereu confirmarea inteligenţei sale (nu seamănă cu nici o actriţă), intervine şi ea: „În ziua de azi, sînt aşa de mulţi nesimţiţi, zău aşa. Doamne, da’ cît o mai trebui să aşteptăm aici?“. „Doamnă, lumea îi înjură pe comunişti“ – zice Jean Gabin –, „dar ce, pe vremea lor s-ar fi întîmplat aşa ceva?“ 

„Da“ – exclamă femeia – „şi noi, tinerii, sîntem nemulţumiţi. Şi nouă, deşi n-am apucat vremurile alea, ne-au spus părinţii că, de fapt, era mai bine pe atunci. Sînt convinsă că era mai bine, nu-i aşa?“ Un tip cu chelie, de vreo 50 de ani, un fel de Bourvil, să zicem, o priveşte ironic. Cu un zîmbet subţire, îi spune: „Doamnă, pe atunci femeile mureau încercînd să facă avort acasă. Iar spitalele nu aveau nici măcar căldură. Bolnavii stăteau cu pulovere şi cu halatele de molton pe ei. Exista un singur post de televiziune care transmitea două ore pe zi numai figura conducătorului iubit. Sînt convins că acum, numai şi dacă v-ar tăia cineva Internetul, vi s-ar părea o adevărată catastrofă“. „Nu-i adevărat, domnule! Catastrofă e ce se întîmplă cu tinerii ăştia care stau toată ziua cu jocurile. Nu vedeţi ce se întîmplă? Vă place aşa?“ „Bine, doamnă, asta-i altceva. Ţine de fiecare şi e o problemă mondială, nu are legătură cu regimul politic.“ „Pe vremea aia“ – intervine iar Jean Gabin – „nu murea nimeni de foame. Toţi aveau frigiderul plin, chiar dacă găseai lucruri scumpe în magazine. E inadmisibil să moară oameni de foame sau din lipsă de asistenţă medicală. Uitaţi ce coadă e aici.“ 

Un tip pirpiriu, de o seriozitate comică, cu o şapcă roşie pe vîrful capului (Louis de Funès?), abia sosit de undeva de pe culoarele spitalului, se bagă în vorbă, cu o voce piţigăiată: „Avea dreptate Vadim, domnule. Da’ a murit, săracul“. „Păi, ce, credeai că era nemuritor?“ – exclamă Bourvil, cu acelaşi zîmbet subţire. „Lasă-l, domnule, pe Vadim“ – continuă Jean Gabin, cu un aer suveran. „Eu vă spun că la comunişti concediul era concediu, salariul era salariu, pensia – pensie. Nu se atingea nimeni de ele. Închide, domnule, uşa, că ne trage curentul. Păi, n-ai găsit-o închisă? De ce-o laşi deschisă? Ei, drăcie! Aaaşea, cum spuneam… pe atunci nu aveai voie să nu munceşti. Munca era asigurată prin lege. Cine nu muncea era arestat. Păi, acuma uită-te cîţi n-au de lucru.“ „Ai dreptate, domnule“ – zice Louis de Funès –, „mie comuniştii mi-au dat o pensie bună, de 2400 de lei, şi ăştia mi-au tăiat-o acum, în anii ăştia.“ „Da, domnule, e un dezastru. Trebuie să fii orb să nu-ţi dai seama. Ştiu că pe atunci nu se găseau unele lucruri, aşa cum zice domnu’. Dar acum, că se găsesc şi te uiţi la ele fără să poţi să le cumperi, nu-i tot aia? E chiar mai rău. Ştiţi ce? Noi ne-am cîştigat libertatea să murim de foame. Asta-i tot ce-am cîştigat.“ „Ştiţi cum sînteţi dumneavoastră?“ – zice Bourvil. „Sînteţi ca unul care a crescut într-o cuşcă. Aţi fost obişnuit cu ce vi s-a dat, cu raţia aia zilnică minimală, cu care n-aţi murit. Şi cînd vi s-a dat drumul, n-aţi ştiut ce să faceţi cu libertatea, că nu eraţi obişnuit.“ „Eu, dacă vreţi să ştiţi, am fost mereu la mare, la munte, în fiecare an. N-am stat în nici o cuşcă.“ „Aţi fost poate şi pe Coasta de Azur?“ „Ei…“ 

Uşa biroului se deschide şi se stîrneşte rumoare. Fiecare ştie că se mai apropie cu un sfert de oră de mult aşteptatul moment al internării. E scos afară un tip întins pe o targă, cu un picior plin de sîrme şi şuruburi, şi intră o doamnă. „Uite că domnul de pe targă era înăuntru“ – zice Jean Gabin. „Nici n-am văzut cînd a intrat. Vezi, dacă au făcut scandal? I-a primit înaintea noastră.“ „Poate era un caz mai urgent“ – zice femeia. „Ce, noi nu sîntem cazuri urgente?“ – replică Bourvil. „Nu de la scandal se trage“ – zice Jean Gabin. „Să ştii că i-a dat ceva brancardierului ăluia mic, negriciosul ăla, şi el l-a băgat mai repede. Parcă nu ştim noi cum merg treburile…“ „Păi, comuniştii dumitale ne-au învăţat aşa.“ „Vezi-ţi, domnule, de treabă.“ 

Cîteva becuri de pe hol, aprinse în timpul zilei, se sting brusc. Din micul birou de internări fără geamuri se aude o exclamaţie. Uşa cabinetului se deschide şi în întunericul dinăuntru se vede cum o asistentă încearcă să încheie operaţiunea de recoltare a sîngelui de la doamna abia intrată, la lumina telefonului. E pană. Cineva strigă după un electrician. Lumea oftează descumpănită. Pentru fiecare, momentul internării pare că se îndepărtează iarăşi, pe termen nedefinit. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de scumpă a ajuns una dintre cele mai faimoase stațiuni de pe litoral. „Lasă că Lidl nu e departe, iar la bulgari ne completăm stocul”
Românii sunt întâmpinați cu prețuri mari pe litoral, iar mulți dintre ei sunt dezamăgiți de asta. Inventivi, unii dintre ei se duc să-și cumpere bere de la supermarket, iar țigări și alimente de la vecinii bulgari. Mai greu este cu șezlongurile, care sunt mai scumpe ca în Creta sau Mamaia.
image
Fenomenul care schimbă complet satele pădurenilor. Cum arată așezările după decenii de depopulare VIDEO
După mai mult de jumătate de secol în care cele mai multe sate din Ținutul Pădurenilor s-au aflat într-un regres continuu al numărului de locuitori, înfățișarea așezărilor din Munții Poiana Ruscă a suferit transformări uimitoare.
image
Inima frântă poate fi vindecată. Cât costă intervenția
Cercetătorii susțin că prin stimularea electrică a creierului ar putea fi ameliorată suferința emoțională cauză de o despărțire. Altfel spus, există un remediu pentru ceea ce popular numim „inimă frântă”, care i-ar putea ajuta pe cei care suferă de depresie ori negativitate.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.