Blocuri colorate

Publicat în Dilema Veche nr. 510 din 21-27 noiembrie 2013
Reacţii omeneşti jpeg

„A anvelopa, anvelopare“ e un nou barbarism, intrat deja în limbajul uzual. Barbarism la propriu poate deveni cînd, odată cu pereţii blocului, muncitorii anvelopează, adică astupă şi aerisirile şi îşi fac de lucru chiar şi cu aparatele de aer condiţionat, cum aud că s-a întîmplat prin Drumul Taberei. Termenul cu pricina, fiind aplicat unei acţiuni foarte specifice, e poate de sperat că va dispărea odată cu încetarea nevoii care l-a făcut să apară. Deocamdată, e o perioadă în care pomenita activitate e în toi prin tot Bucureştiul. A devenit mai mult decît o modă, e ceva imperios. Dacă blocul în care locuieşti nu e anvelopat sau nu e măcar trecut pe o listă de aşteptare înseamnă că locuieşti în vreo margine uitată, că eşti la periferia oraşului şi a societăţii, uitat de lume etc. Ca orice asemenea fenomen, şi nebunia asta are părţi bune şi părţi rele. Lumea e înclinată să le vadă astăzi doar pe cele bune. Faţa oraşului se schimbă. Capătă culoare.

Se spune că oameni plecaţi din România la începuturile comunismului, revenind în ţară după Revoluţie n-au mai recunoscut nici măcar străzile din centru, pentru că, pe vremuri, blocurile şi casele din centru erau bleu, roz, lila, galbene ori vernil. Cu timpul, culorile s-au şters şi nimeni nu le-a mai împrospătat. Generaţii întregi după aceea nu le-au văzut altfel decît cenuşii, tot aşa cum au crescut şi s-au obişnuit cu blocurile construite în vremea comunismului, rămase în cea mai mare parte de culoarea betonului. De altfel, tonurile de gri erau însăşi esenţa gîndirii oficiale din epocă. Ei bine, dincolo de povestea cu etanşeizarea termică, „anveloparea“ ar putea da culoare acestor „cartiere dormitor“ (cum le numesc chiar arhitecţii care le-au proiectat).

Necazul poate veni însă din altă parte. Dacă vă uitaţi la blocurile recent anvelopate de pe bulevardul Dimitrie Cantemir, veţi vedea că predomină culoarea numită de constructori chartrouse. De fapt, ceva între praz şi avocado. Un fel de fresh de polistiren răsărit brusc după ce schelele au fost date jos. Mai vechile gusturi ale edilului din sectorul 5 par să fi fost preluate, dacă nu chiar „dezvoltate“ în sectorul 4. Ce-i drept, există şi multe blocuri ale căror noi faţade „anvelopate“ arată cît se poate de bine, în tonuri pastelate, plăcute şi decente. Văzînd însă amintitele exemple din sectorul 4, începi să te temi că fenomenul ar putea s-o ia razna. Dacă în plin centru al Bucureştiului se întîmplă aşa, ce frîne ar putea exista prin orăşelele sau chiar prin muncipiile patriei, în calea experimentelor primarilor care se simt Picasso? Oriunde poate apărea pericolul transformării bruşte a uniformului cenuşiu comunist într-o explozie cromatică de balamuc sau într-o jenantă exhibare a prostului gust. Peste noapte, cenuşiul blocului de vizavi, cu care te-ai obişnuit de decenii, poate deveni violet episcopal, albastru persan, verde papagal, roşu ferrari, căcăniu intens sau toate la un loc.

Lăsînd la o parte culoarea, la proporţiile şi zorul pe care le-au luat activitatea de „anvelopare“, e limpede că materialul folosit e cel mai la îndemînă. Cantitatea bate calitatea, graba profitului învinge cîntărirea rezultatelor pe termen lung, cîştigurile imediate umbresc orice eventuale dezavantaje mai îndepărtate, curentul la modă înăbuşă orice alternative. Unii specialişti atrag atenţia că polistirenul cu care se face „anveloparea“ e un material ieftin ale cărui dezavantaje nu vor întîrzia să apară şi că mai există şi alte variante posibile, ca vata minerală, de exemplu, care lasă peretele să respire, fără riscul de apariţie a igrasiei sau a mucegaiului. Alţii mai pomenesc un pericol şi mai mare, de care nimeni nu mai pare a ţine seama. Polistirenul arde şi poate favoriza extinderea eventualelor incendii. Dar, cine mai stă să-i asculte pe specialişti? Contează în primul rînd că factura la întreţinere se micşorează şi că blocul o să arate frumos. Majoritatea locatarilor (de două treimi) decide. Cine se mai poate opune? Şi, una peste alta, statistic vorbind, poate că „anveloparea“ e o evoluţie. Un progres de moment, în stilul nostru specific, asemănător cu cel al apariţiei primei generaţii de termopane. Blocurile din Titan, de exemplu, inaugurate la sfîrşitul anilor ’60 de Nicolae Ceauşescu împreună cu nimeni altul decît Richard Nixon, preşedintele Americii venit în România într-o vizită istorică, vor cunoaşte în sfîrşit o reîmprospătare. Va fi o cosmetizare populară, despre care nu se ştie cît va ţine, obţinută printr-un hei-rup similar celui de la construire (cînd fraţii Grigoriu cîntau hitul „Macarale“). O ambalare a urîţeniei. De sperat că rimelul nu se va întinde pe faţadă, chiar de la prima ploaie, şi că fardul va rezista scuturăturii primului cutremur. Pentru că, într-o fază viitoare nu va mai putea fi vorba de un simplu facelift. Probabil că atunci se va pune direct problema dinamitei. Iar arhitectura comunismului va rămîne o istorie îndepărtată. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.