Biserică, sărbători, supermarket-uri... dar şi muzee

Publicat în Dilema Veche nr. 105 din 26 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nou înfiinţatul Centru de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii (CSCDC) a ridicat, pentru presă, un colţ de perdea de pe "barometrul de consum cultural" realizat la sfîrşitul anului trecut. Nu putem decît să ne bucurăm şi să sperăm că acest experiment va deveni o practică firească. Pentru cine întreabă, sînt cîteva informaţii picante: trei sferturi din populaţia ţării nu merge niciodată la teatru şi cinematograf, unu din zece cetăţeni ai patriei nu au nici o carte în casă şi cam tot atîţia nu ştiu să indice nici un scriitor român (la scritori străini situaţia este, evident, mult mai dramatică: 37% nu au putut numi nici un autor străin), 40% dintre concetăţenii noştri nu cunosc nici un nume de pictor român, şi aşa mai departe. Pentru cine cumpără, baza de date a CSCDC poate oferi o radiografie mult mai fină asupra dotărilor, publice şi private, a consumului şi preferinţelor culturale din societatea noastră. Aşteptăm cu interes ca aceste date să devină "bun public". Pînă atunci, să încercăm să tragem cu coada ochiului pe după perdea. În primul rînd, privite în ansamblul lor, aceste date - deşi extrem de parcimonioase - sugerează un peisaj mai nuanţat şi nu neapărat atît de catastrofal pe cît ne-am aştepta - şi ne cam place să ne aşteptăm... De pildă: 88% din populaţia ţării nu merge niciodată la operă. De acord, dar una din zece persoane merge la operă la o lună, două. Vi se pare puţin? Mie nu. Şi nu este vorba despre familii în vîrstă şi nostalgice, de intelectuali scăpătaţi, ci mai ales de tinere orăşence între 20 şi 30 de ani. Un "public de nişă", ca să spunem aşa. Opera n-a fost însă niciodată la noi un sport naţional! De asemenea: este adevărat că 12% dintre respondenţi nu au nici o carte în casă, dar 51% dintre gospodării au pe un raft, undeva, nişte dicţionare de limbi străine, iar 34% dintre ele, şi nişte enciclopedii. Faptul că trei sferturi dintre gospodării sînt branşate la cablu nu este o surpriză, dar că una din cinci posedă aparatură DVD este deja ceva mai mult. Iar faptul că aproape o casă din două (45%) are aparat de fotografiat, pe mine personal chiar m-a intrigat. Mai interesantă este distribuţia acestor dotări, atît publice, cît şi private. Diferenţele dintre sat şi oraş sînt, în domeniul public, cam de 1 la 4, doar radio-televiziunea păstrînd o relativă uniformitate de acces. Diferenţele zonale sînt şi ele surprinzător de mari, dar nu putem decît să le ghicim din datele prezentate. În mare, infrastructura culturală este mai mare în centru şi în vest şi mai mică în nord şi în est, în sud fiind acaparată aproape integral de Bucureşti, în detrimentul judeţelor din împrejurime. Dacă ne uităm acum la tabloul general al consumului cultural (şi de timp liber), aşa cum şi cît ne este el dezvăluit pe site-ului CSCDC, pare că se configurează un top interesant: biserică, bîlci şi mall. Mai exact: din nouă domenii de cultură şi timp liber, biserica este pe departe cea mai frecventată, jumătate din oameni mergînd la biserică o dată la o lună, două, o treime mergînd de cîteva ori pe lună şi doar 7% declarînd . că nu merg niciodată. Urmează, la mare distanţă, hipermarket-urile, frecventate, mai des sau mai rar, de 55% din populaţie, şi sărbătorile şi evenimentele locale, cu o participare a 52% din populaţie. Acest loc 3 în topul preferinţelor generale - cel mai ridicat scor din toate sectoarele culturale, ţin să precizeze autorii sondajului - este surprinzător. Ai putea crede că este vorba de populaţia rurală, amatoare de tîrguri şi petreceri duminicale. Dar nu, amatorul tipic de "sărbători şi evenimente locale" este urban, tînăr între 21 şi 30 de ani, are studii medii şi profesii manuale. S-ar zice că este vorbă de dimensiunea sărbătorească tipică a culturii de masă urbane. Şi nu este vorba aici de spectacolele de muzică şi divertisment, care sînt un capitol aparte şi care se află, ca frecventare, destul de mult în urma sărbătorilor şi evenimentelor locale. Surpriza cea mare pentru mine a fost însă faptul că muzeele şi expoziţiile sînt semnificativ mai frecventate decît cinematografele şi teatrele. Astfel, doar 61% declară că nu merg niciodată la muzee şi expoziţii, faţă de 74% care nu merg niciodată la cinematograf şi 76% care nu merg niciodată la teatru. De ce? Mi-aş dori şi eu să ştiu. Doar concurenţa televiziunii, evident mai mare în cazul cinematografelor, nu cred că este suficientă pentru a oferi o explicaţie. Tot în acest domeniu apare şi un caz care poate - şi ar trebui - să ne dea de gîndit. Cine credeţi că se află în topul muzeelor din Bucureşti? Ei bine, Muzeul de Ştiinţe Naturale "Grigore Antipa"! Înaintea chiar a Muzeului Satului, pe care majoritatea respondenţilor la un mai vechi chestionar îl indicau ca fiind primul loc pe care l-ar arăta unui prieten străin venit la Bucureşti. A Muzeului Satului, care rămîne, într-o ciudată complementaritate cu Casa Poporului, cel mai emblematic loc al identităţii bucureştene. Şi înaintea Muzeului Naţional de Artă al României, cel mai important aşezămînt de acest fel din ţară. Explicaţia nu este că "acolo merg toţi elevii cu tovarăşa dirigintă", cum mi-au sugerat din vîrful buzelor nişte colegi, ci cu totul alta: "Antipa" a făcut obiectul unei campanii de imagine inteligentă şi a înţeles să-şi atragă noi categorii de public printr-o diversificare, la fel de inteligentă, a manifestărilor sale. A devenit în scurt timp un muzeu viu şi nu doar unul de animale împăiate. Şi a ajuns pe primul loc în opţiunile publicului, deşi acesta preferă, în general, muzeele de istorie, etnografie sau artă şi deşi "Antipa" nu beneficiază de popularele tîrguri care atrag, la Muzeul Satului sau la Muzeul Ţăranului Român, zeci de mii de vizitatori anual. Morala rimează, în mare, cu una dintre concluziile studiului invocat: "În principiu, Ťconsumăm ceea ce ni se oferă» şi nu Ťni se oferă ceea ce am prefera să consumăm»". Consumul cultural mai ţine şi de ofertă, nu numai de calităţile şi capacităţile apriorice ale publicului. Iar în acest sens, "Antipa" a făcut pur şi simplu un marketing cultural inteligent, fără ca aceasta să însemne că "s-a vîndut pe piaţă" sau că a făcut rabat cu ceva de la menirea sa culturală şi academică.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Cum afli când te poți pensiona: ce documente trebuie depuse. CALCULATOR pensie anticipată
Creșterea vârstei de pensionare este luată în calcul în toate statele lumii în care natalitatea a scăzut, iar îmbătrânirea populației accelerează, punând în dificultate sistemele publice de pensii.
image
Povestea dramatică a celei mai de succes dresoare de lei și tigri din România. Final tragic de carieră
Cea mai renumită dresoare de lei și tigri din România a fost brașoveanca Lidia Jiga. Ea a murit în arenă, sfâșiată de tigrul pe care-l plimba cu decapotabila prin București în anii 1960
image
Misterul morții spionilor înecați în Lacul Maggiore din Alpii Elvețieni: „A venit apocalipsa peste noi“ VIDEO
Patru persoane au murit după ce o navă care transporta 21 de pasageri, toți în legătură cu serviciile secrete italiene și israeliene, s-a răsturnat, iar speculațiile privind natura călătoriei sunt din ce în ce mai multe.

HIstoria.ro

image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.
image
Ultimele zile din viața lui Adolf Hitler
Rar s-a mai întâmplat în istoria omenirii ca moartea unui om care a influențat decisiv nu doar secolul al XX-lea, dar și felul în care a evoluat omenirea până în ziua de azi să dea naștere la atât de multe minciuni, legende și adevăruri spuse pe jumătate. Autoritățile sovietice, singurele în măsură să afle adevărul, au făcut tot posibilul să încurce și mai mult lucrurile. Pentru Stalin, care gândea în termenii Războiului Rece încă din 1945, un Hitler probabil viu și nevătămat era mult mai folosi
image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.