Bilbao şi alte neplăceri

Publicat în Dilema Veche nr. 485 din 30 mai-5 iunie 2013
Marea de altădată jpeg

Steaua tocmai a cîştigat campionatul. Patronul ei tocmai a fost condamnat la închisoare şi toată lumea se întreabă ce se va întîmpla cu marea noastră echipă. Un club de care s-au legat şi se leagă o mulţime de lucruri din ţara asta. Şi de care am şi eu legată o amintire pe care n-am reuşit s-o uit.

Era mare meci mare în Champions League, cu Olympique Lyon – campioana Franţei, aflată în mare formă la acel moment. Un coleg de-al meu, dintr-o faimoasă redacţie de radio, mi-a propus să mergem împreună la meci, pentru că el primise două acreditări, una de reporter şi alta de fotoreporter. Eu ar fi urmat să merg cu acreditarea de fotoreporter, să fac poze pentru site-ul radioului şi, eventual, dacă mi se permitea, să culeg şi nişte sunete de la nivelul gazonului, pentru un reportaj de radio cît mai colorat. Nu mai făcusem niciodată aşa ceva şi eram curios cum o să iasă.

Ajunşi la centrul de presă al stadionului din Ghencea, am dat acreditările şi legitimaţiile de presă unui tip mic şi agitat. Eu am primit, în schimb, o vestă fosforescentă pe care scria FOTO. Apoi, m-am despărţit de colegul meu, care urma să meargă la tribuna presei, în vreme ce mie aveau să mi se deschidă uşile raiului, adică cele care duceau direct spre gazonul pe care jucătorii îşi făceau deja încălzirea. Nu mai fusesem niciodată la acel ground level al fotbalului mare şi recunosc că am simţit o oarecare emoţie. Stadionul era plin şi vuia. Mă aflam în compania a vreo zece fotoreporteri sportivi, profesionişti, din aceia cu obiectivele aparatelor cît tulnicul. Eu aveam doar un mic Sony, cît un pachet de ţigări, cu care fusesem dotat de redacţia radioului. O vreme l-am ţinut în rucsac. Cînd cele două echipe s-au aliniat pentru fotografiile dinaintea începerii partidei, a trebuit să-l scot. Speram că, într-o lume democratică şi politic corectă, nimeni nu va îndrăzni să facă nici cea mai mică remarcă despre ruşinosul meu aparat.

Nu am apucat însă să fac nici două poze că m-am trezit tras de mînecă de către un tip îndesat, într-un costum gri, care mi-a spus pe ton sever, în engleză: „Sper că în geanta aia mai ai şi alte aparate de fotografiat.“ Era un individ între două vîrste, cu plete înspicate, întoarse la bază spre interior, care îi fluturau odată cu bruştele mişcări ale capului. Genul de cocoş cît se poate de nesuferit, îndrituit, se pare, cu cine ştie ce puteri discreţionare pe acel stadion. I-am răspuns că acela e unicul meu aparat şi că nu cred că-l interesează cu ce fel de instrumente îmi fac eu treaba. „Greşeşti“ – mi-a spus. „Tu nu eşti fotoreporter de meserie, cu aparatul ăsta. Nu ai ce căuta aici. Te rog să mergi sus, în tribune.“ Degeaba am invocat acreditarea pe numele meu, care era perfect valabilă, şi sonorul nume al postului care mă trimisese acolo... Cu individul acela nu era de discutat, mai ales în acel moment, în faţa echipelor aliniate, în văzul întregului stadion. Am ales soluţia românească de a mă preface că îi urmez indicaţia. Am plecat încet spre tribune, dar, după ce m-am îndepărtat de el, am cîrmit-o brusc spre capătul terenului, unde, împreună cu alţi fotoreporteri, m-am instalat în spatele porţii lui Carlos, portarul Stelei de pe vremea aceea. Mi-am scos microfonul şi l-am instalat pe iarbă, lîngă poartă. Speram că acolo voi fi ferit de ochii cerberului UEFA. După nici un minut însă – meciul deja începuse –, individul s-a înfiinţat în spatele meu. „Vezi că nu eşti fotograf?“ mi-a zis. „Eşti om de radio, de aia ţi-ai instalat şi microfonul, iar pozele le faci pentru site sau pentru tine, personal. Dacă nu părăseşti imediat terenul, chem jandarmii.“ Ce puteam să mai zic?

Ulterior, aveam să aflu că pe intransigentul individ îl chema Bilbao (ca pe oraş), că era ofiţer de presă al UEFA şi că în acea zi a făcut ordine, chiar uşor abuziv, cu toată presa de pe stadion, probabil pentru că era vorba de primul meci din Champions League organizat în România, de cînd formula competiţiei fusese schimbată. Am fost deposedat de vesta fosforescentă, ca un militar căruia i se smulg gradele de pe umeri. M-am dus umilit în tribune. Locurile ziariştilor erau ocupate, iar în zona publicului, evident, nu se mai găseau scaune. Am fost bucuros să descopăr un loc lîngă o bară metalică de care mă puteam sprijini sau pe care chiar mă puteam aşeza, ca să nu stau în picioare. La un moment dat, însă, a venit un poliţist care, asemeni lui Bilbao, mi-a spus, pe ton imperativ, că nu am voie să stau acolo. M-am conformat din nou şi m-am mutat cîţiva metri mai jos, în picioare. Între timp, Carlos a scăpat mingea prosteşte şi Lyon a înscris primul gol. Din nefericire, aveau să mai urmeze încă două, tot în poarta Stelei. În plin dezastru fotbalistic, l-am zărit pe poliţist stînd aşezat pe bara de pe care mă gonise pe mine. Îmi spusese că nu-i voie, doar ca să-mi ia locul. La plecare, am avut mari dificultăţi să-mi recapăt propria legitmaţie, de la tipul mic şi agitat din biroul de presă. Pasămite, înştiinţat de Bilbao că cine ştie ce mare infracţiune săvîrşisem, omul considera că trebuie să-mi confişte actele. Cu siguranţă, nu a fost cea mai norocoasă zi a mea.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.