Berea fără spumă şi sortimentul pentru căţei

Publicat în Dilema Veche nr. 610 din 22-28 octombrie 2015
Reacţii omeneşti jpeg

Deşi Oktoberfest s-a încheiat, berea rămîne. Ăsta ar putea fi un bun slogan publicitar în această perioadă. Reprezentaţii respectivei industrii se plîng (cum s-ar putea altfel?) că în ultimii ani vînzările de bere ar fi scăzut. Există statistici din care reiese, totuşi, că România s-ar fi clasat anul trecut pe locul al şaptelea în Europa, cu 90 de litri de bere consumaţi pe cap de locuitor. Chiar dacă unele cifre sau clasamente se contrazic şi nu par prea exacte, în mare, toate ne situează destul de sus în ierarhia mondială la acest capitol, mult peste media europeană (70 de litri pe an pe cap de locuitor). Într-o scurtă vizită la un hipermarket bucureştean, am numărat nu mai puţin de 102 sortimente de bere puse pe raft, la dispoziţia cumpărătorilor. Deci, în plus faţă de cantitate, diversitatea mărcilor e mare chiar dacă, ştiu, numărul producătorilor aflaţi în spatele lor e mult mai mic şi chiar dacă, ştiu, prin ţări tradiţional producătoare de bere diversitatea e şi mai mare. Berea sau pîinea lichidă, cum îi spuneau unii împătimiţi, e astăzi una dintre băuturile cele mai populare şi mai la îndemînă din România. Poate tocmai din acest motiv, n-ar trebui să uităm că nu întotdeauna a fost aşa. Mulţi îşi amintesc, unii au uitat, iar alţii n-au apucat situaţia din nu prea îndepărtaţii ani ’80. 

Pe atunci, eu şi colegii mei de facultate eram foarte bucuroşi cînd reuşeam să bem o bere la cîte o terasă din centrul Bucureştiului. Nu frecventam mai mult de trei – Cina, Lido sau Butoiaş – şi nici nu erau cu mult mai multe în tot oraşul. Nu aveam o preferinţă pentru vreuna dintre ele fiindcă totul depindea de bere, de existenţa ei. Cu alte cuvinte, alegeam terasa unde era bere în momentul respectiv. Nici marca nu era la alegere, beam berea care se găsea, uneori nici nu ştiam marca, etichetele se dezlipeau înainte ca sticla să ajungă în mîna clientului. Teoretic, existau doar cîteva mărci: Gambrinus, Rahova, Ateneu şi, foarte rar, Azuga (cea mai apreciată). La mare se mai găsea una groaznică, numită Mamaia, nu că celelalte ar fi fost cine ştie ce… De fapt, băutura aceea nici nu prea avea legătură cu noţiunea de bere aşa cum o ştim astăzi. Pe atunci era un lichid acru (şi nu era cu lămîie, că nici nu se inventase aşa ceva), care nu făcea spumă aproape deloc (de fapt, în general cred că era cam expirată). Spuma era lucru rar şi cînd apărea, mai ales la halbe, apărea şi suspiciunea, larg răspîndită, că s-ar fi pus detergent în ea. Chiar şi după Revoluţie, o vreme s-au mai păstrat obiceiurile proaste. Un amic mi-a povestit că, observînd data de pe capacul unei sticle, a chemat-o pe chelneriţă să-i arate că berea e expirată de vreo lună de zile şi a primit un răspuns blînd: „Domnule, vă rog frumos să vă faceţi că nu băgaţi de seamă asta“. 

Revenind la anii ’80, e de amintit că berea neagră aproape nu exista. Era mai rară şi decît icrele negre. Mulţi dintre cei din generaţia mea nu eram siguri dacă aşa ceva există cu adevărat sau e doar o poveste. Cum adică bere neagră? Cum e cafeaua sau doar o bere de un brun mai închis? Îi întrebam pe cei mai bătrîni, care, speram noi, apucaseră să vadă aşa ceva. Nici de la ei nu primeam răspunsuri prea clare. Într-o zi, prin facultate s-a răspîndit zvonul că la Lido „au băgat“ bere neagră. Am părăsit în masă cursurile pentru a ne înfiinţa cît mai degrabă acolo. Între timp însă, teribila licoare se terminase. Eram înnebuniţi. După rugăminţi şi promisiuni de bacşişuri grase, un chelner a mai scos vreo trei sticle pe care le-am împărţit la vreo 30 de inşi.

Î n cîţiva ani de facultate mai învăţaserăm un secret. Erau şi locuri în care, uneori, se găsea bere germană. Ei bine, da, la Capşa sau la restaurantele hotelului Intercontinental. Costa scump, dar merita. De obicei, era o singură marcă: Raderberger. Uneori se mai găsea şi o bere poloneză: Okocim. Noi auziserăm însă că Tuborg ar fi berea occidentală adevărată. Aşa ceva nu se găsea decît la shop-uri (mai ştiţi ce erau alea?). Magazinele din care nu puteai cumpăra decît cu valută forte dacă, eventual, arătai şi un paşaport străin. Or, românii nu deţineau valută (se făcea puşcărie pentru asta). Prin geamurile shop-urilor, mai ales la mare, vedeam cutii de bere Tuborg sau Dab, ciocolată Toblerone, sticle de whisky sau cutii cu alune chinezeşti (că nici alea nu se mai găseau în magazinele obişnuite). 

Odată, la mare fiind, am jucat tenis cu un român care emigrase în Occident, dar îşi făcea vacanţa prin ţară. Am decis să jucăm pe o bere. Deşi am pierdut partida, berea a dat-o tot el şi a cumpărat-o de la

. Avea valută. Astfel, mi-am împlinit frumosul vis de a bea bere la cutie. Era Dab şi era caldă, dar mie mi s-a părut că l-am apucat pe Dumnezeu de un picior. 

Un prieten mi-a povestit o experienţă similară. Era miliţian şi stătea la un hotel din Poiana Braşov. Colegii lui de la circulaţie „obţinuseră“ cîteva cutii de bere Dab de la un străin pe care-l opriseră în trafic pentru cine ştie ce neregulă. Îi dăduseră şi lui una. Amicul a deschis-o singur, pe balconul hotelului, după ce mai întîi s-a asigurat în mod temeinic că nu-l vede cineva. A degustat-o ca pe o licoare divină. 

Aşa de nenorociţi eram. Dar de ce vă povestesc toate astea acum? Dintr-un motiv simplu. Am aflat că, de curînd, prin magazine a apărut bere pentru căţei. Pe bune.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de scumpă a ajuns una dintre cele mai faimoase stațiuni de pe litoral. „Lasă că Lidl nu e departe, iar la bulgari ne completăm stocul”
Românii sunt întâmpinați cu prețuri mari pe litoral, iar mulți dintre ei sunt dezamăgiți de asta. Inventivi, unii dintre ei se duc să-și cumpere bere de la supermarket, iar țigări și alimente de la vecinii bulgari. Mai greu este cu șezlongurile, care sunt mai scumpe ca în Creta sau Mamaia.
image
Fenomenul care schimbă complet satele pădurenilor. Cum arată așezările după decenii de depopulare VIDEO
După mai mult de jumătate de secol în care cele mai multe sate din Ținutul Pădurenilor s-au aflat într-un regres continuu al numărului de locuitori, înfățișarea așezărilor din Munții Poiana Ruscă a suferit transformări uimitoare.
image
Inima frântă poate fi vindecată. Cât costă intervenția
Cercetătorii susțin că prin stimularea electrică a creierului ar putea fi ameliorată suferința emoțională cauză de o despărțire. Altfel spus, există un remediu pentru ceea ce popular numim „inimă frântă”, care i-ar putea ajuta pe cei care suferă de depresie ori negativitate.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.