Bate tarantula să priceapă căluşul

Publicat în Dilema Veche nr. 154 din 19 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În 1959, Ernesto de Martino îşi începe studiul său etnografic faimos în Salento referitor la "tarantism": ritual de posesie provocată, conform folclorului local, de muşcătura unui păianjen. Victimele sînt - nu întîmplător - doar femeile. Iar cura de vindecare presupune dansuri şi muzică specifice. Totul se petrece pe 29 iunie, de ziua Sfîntului Paul, cînd toate cele "posedate" de spiritul păianjenului (tarantate) merg în biserica Sfîntului Paul din Galatina, se tăvălesc pe jos ca orice posedate, după care, cu ajutorul sfîntului - dar şi al muzicii şi dansurilor - se vindecă. Cel puţin pentru o vreme... Povestea este veche. Încă din Evul Mediu, cînd medicii oscilau între o cauză fizică atribuită veninului unui păianjen real şi una psihică provocată de o boală mentală, Biserica Catolică a introdus figura Sfîntului Paul, transformînd treptat ritul (păgîn) de posesie într-un cult catolic de vindecare. O primă "marketizare", după spiritul vremii, a unei practici de o vechime indeterminată. Lucrurile se aşază apoi în cursul firesc al cutumelor vieţii de provincie. După ce a apărut La terra del rimorso, cartea în care De Martino a prezentat rezultatele cercetărilor sale, tarantismul intră însă în atenţia lumii academice, apoi a celei mediatice, pentru ca după 1990 să devină o modă extrem de răspîndită şi complexă. Numai în aceste cîteva zile petrecute la Perugia am aflat de trei teze de doctorat susţinute recent pe această temă, prietenul meu Giovanni mi-a arătat, în biblioteca sa, vreo sută cincizeci de volume despre tarantism, în librării am găsit o carte de cîteva sute de pagini dedicată bibliografiei tarantismului din 1945 pînă în 2000 - ca să nu mai pun la socoteală pliante, filme, fotografii etc. Marketizarea tarantismului atinge astăzi cote greu imaginabile. Evoluţia este, în linii mari, următoarea. După ce De Martino îşi publică studiul, puţini rămîn cei care mai cred în muşcătura unui păianjen real, în timpul muncilor cîmpului. Pentru De Martino este vorba despre un eveniment simbolic ce pune în scenă şi dramatizează suferinţa socială a femeii, în această lume ţărănească particulară. De aici pînă la a sublinia particularismul local al acestei practici şi, astfel, valoarea sa identitară pentru Saleno, nu a fost decît un pas. Apoi, pe fondul fascinaţiei pentru Sudul "exotic" al Italiei (dar şi al posesiunii şi exorcismului, se pare), tarantismul nu a întîrziat să devină o tradiţie bună pentru turişti. Şi, ca orice tradiţie pregătită pentru vînzare, tarantismul se desprinde de ritul originar de posesiune, se desface în părţile componente şi se reproduce mai departe doar prin acele părţi care pot avea o existenţă de piaţă independentă: dansul şi cîntecul. Toată această metamorfoză nu poate avea loc însă, în mod paradoxal, decît însoţită de o grijă excesivă pentru autentic. Tineri experţi entuziaşti reconstituie cu grijă paşii de dans, căutînd şi observînd cu atenţie ultimii bătrîni dintr-un sat sau altul, care mai ştiu să danseze aşa cum se dansa altădată. Apoi îi învaţă pe tinerii locali sau pe turiştii străini interesaţi: sînt nişte paşi mici, într-un ritm lent, dar susţinut, foarte caracteristici - explică aceşti păstrători ai tradiţiilor autentice. Un etnolog îşi bagă însă nasul şi constată că aceşti paşi erau mici şi lenţi nu pentru că aşa era dansul ritual în vechime, ci pentru că "informatorii" actuali erau bătrîni şi de abia îşi mai trăgeau picioarele... Cu muzica se întîmplă ceva similar. Diluată în tot felul de "tarantele", muzica şi-a pierdut autenticitatea. Este desprinsă atunci o singură variantă, acreditată ca autentică: pizzica. Toată lumea o studiază şi o reproduce aşa cum trebuie. O poţi asculta astfel şi la metrou, în Paris, alături de alte ipostaze de world music. Grija pentru autentic şi aceea pentru turism se întîlnesc în organizarea unui festival de proporţii din ce în ce mai mari, "Noaptea tarantei", în mica localitate originară a tarantismului autentic. Municipalitatea este foarte mîndră şi îl evocă, doct, pe Sfîntul Ernesto de Martino, patronul acestei noi sărbători populare. Ca la noi la Sighişoara, cu ocazia festivalului "medieval", localnicii se retrag însă în casele lor şi privesc sceptici entuziasmul turistic care le invadează anual străzile. Ce legătură au toate acestea cu noi şi cu căluşarii noştri? Păi, dansul practicat în Apulia pentru a scăpa de muşcătura tarantei, şi cel practicat, pe vremuri, de căluşari sînt cam singurele dansuri rituale de posesiune din Europa, despre care s-au întreţinut, la vremea lor, şi De Martino cu Mircea Eliade. Pe de altă parte, ambele au devenit în prezent spectacole identitare. Ambele fac parte astfel din patrimoniul imaterial acreditat sau pe cale de a fi acreditat în autenticitatea sa naţională de către UNESCO. Pentru a ajunge aici, ambele au fost cercetate şi puse în lumină de etnologi reputaţi - pentru a fi preluate apoi de activişti culturali pasionaţi. Vorba îngrijorată a unui antropolog de pe alte meleaguri: ca să vezi ce se întîmplă cînd Ei citesc ceea ce scriem Noi!... Povestea Căluşului începe înainte de război, dar cunoaşte o ascensiune spectaculoasă în comunism, cînd experţii Oficiului Naţional de Turism şi ai "Cîntării României" fac din căluş un dans popular şi din căluşari, emblema noastră naţională. Cîteodată, transformarea vechiului ritual în spectacol sare peste cal - să spunem aşa - ca de pildă atunci cînd, ca să elimine discriminarea burgheză a femeii, un înalt activist de partid de la Cluj a comandat alcătuirea unei echipe de "căluşăriţe". Ca ritual, dansul căluşului era totuşi apanajul strict al bărbaţilor - şi aceasta, din motive mult prea puţin burgheze!... Povestea căluşarismului ca marcă identitară continuă, după căderea comunismului, cu ajutorul unor experţi cît se poate de anticomunişti, care pregătesc - cu binecuvîntarea competentă a UNESCO - patrimonializarea (imaterială) a Căluşului. Şi cum televiziunea nu putea lipsi din această poveste, TVR va pune în scenă, cu ocazia celor 50 de ani ai săi..., 50 de căluşari. Nimic nou sub soare, se întîmplă şi la alţii, după cum am văzut! Ceea ce mă intrigă însă este faptul că mulţi dintre exegeţii şi promotorii actuali a căluşarismului se revendică sau fac măcar apel la marele etnolog care a fost Mihai Pop, care stătea de-a dreapta lui Greimas la primul congres de etnologie europeană, cînd acesta a ironizat vehement acest gen de folclorism şi ideea periculoasă de "patrimoniu imaterial". Dar ce să-i faci, între timp atît Greimas cît şi Pop au devenit, şi ei, patrimoniu imaterial...

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.