Barbari din toate timpurile

Publicat în Dilema Veche nr. 589 din 28 mai - 3 iunie 2015
Comunismul se aplică din nou jpeg

Că tot am avut săptămîna trecută un Dosar întreg în Dilema veche despre barbari, am şi eu o poveste de adăugat pe tema asta. O păţanie pe care am avut-o cu nişte muncitori dintr-o echipă de prospecţiuni geofizice, al căror şef mă nimerisem să fiu imediat după Revoluţie.

În acel sezon, echipa noastră fusese „condamnată“ să carteze geofizic Munţii Godeanu. Spun „condamnată“ pentru că munţii ăştia sînt într-o zonă foarte sălbatică, la nord-est de Munţii Cernei şi la sud-vest de Retezat, iar operaţiunea pe care o aveam de făcut presupunea multe eforturi. Una din marile probleme care s-au pus de la început a fost cazarea întregii echipe, formate din doi ingineri, vreo trei-patru tehnicieni, trei şoferi, un administrator şi încă vreo şase zilieri, dintre care cîţiva erau veniţi cu noi de la Bucureşti. Trebuia să găsim, deci, locuri de dormit pentru aproape toţi şi un sediu în care să instalăm birourile şi aparatele. Din motive strategice, pentru că trebuia să cartăm cei doi versanţi ai muntelui, care are o culme de peste 2000 de metri, am ales să stăm în locul în care se intersectau şoselele ce treceau pe la poalele muntelui, de-o parte şi de alta. Intersecţia asta se producea tocmai la Băile Herculane. Şefii noştri au rîs. Le-am explicat că nu vrem să ne mutăm mereu cu tot calabalîcul cînd în Cerna Sat, cînd în Cornereva, în funcţie de versantul pe care urma să-l acoperim cu reţeaua de măsurători. Ei erau sceptici că vom reuşi să ne cazăm la Herculane. Noi, inginerii, ne-am dus totuşi în staţiune în căutarea unei soluţii. Ni se dădeau nişte bani de cazare, care, la vremea aceea, acopereau din plin orice asemenea cheltuieli. Inflaţia încă nu începuse şi pe lîngă salarii aveam şi sporuri de altitudine, diurnă etc. Eu fiind şi şef, cîştigam, mi se părea mie, bani mulţi. E drept, abia terminasem facultatea şi nu aveam cine ştie ce responsabilităţi, dar am constatat că-mi puteam permite să stau la hotel şi să mănînc în fiecare zi la restaurant, şi tot îmi rămînea neatins mai mult de o jumătate din salariu. Am aflat apoi, cu o oarecare surprindere, că unii dintre tehnicienii şi muncitorii care-mi erau în subordine, cu sporurile lor de vechime, altitudine, muncă grea şi altele, cîştigau cel puţin de două ori mai mult decît mine. În condiţiile astea, în naivitatea mea, mi-am zis că putem sta cu toţii la hotel.

Oamenii au crezut că asta e ceva provizoriu, pînă cînd vom găsi vreun cămin, ceva, să ne mutăm. Şefii de la Bucureşti rîdeau mai departe, ştiau ei bine de ce, uimiţi totuşi că găsiserăm locuri la hotel. Şi am stat aşa vreo două săptămîni. Totul părea perfect. Ca într-o vacanţă în care ne găsisem hobby-ul de a face o hartă gravimetrică. La un moment dat însă, am observat că muncitorii mă salutau cam printre dinţi. Ceva părea să-i preocupe şi se întunecau la faţă cînd dădeau cu ochii de mine. Nu prea înţelegeam ce se întîmpla. Îi supărasem cu ceva? Să fi fost vreo chestie de natură politică? Era în 1990 şi ei ţineau cu FSN-ul. Să fi aflat că mie nu-mi plăcea FSN-ul defel?

Într-o bună zi, m-am trezit cu ei toţi adunaţi într-un mod cam nefiresc în parcarea unde ne ţineam maşinile. Figurile lor aspre erau încruntate. Păreau în pragul unei adevărate revolte. I-am întrebat ce-i frămîntă. Un şofer, pe nume Dăianu, s-a apropiat frămîntîndu-şi căciula în mînă. „Păi, domn’ inginer, noi cît mai stăm aşa, la hotel?“ „Adică, nu vă convine?“ am întrebat eu, de-a dreptul uimit. „Cum să ne convină, că noi nu ne mai ajungem cu banii. Păi ce, noi am venit la muncă sau să stăm la hotel? Avem copii şi neveste acasă.“ „Măi, omule, dacă printr-o minune găsim toţi locuri să stăm în gazdă pe la oameni, nu crezi că ne-ar lua cam tot atît?“ „Da, domn’ inginer, da’ aşa nu se mai poate. Dacă vine femeia mea la mine să mă viziteze, că tre’ să fie săptămîna viitoare, şi vede că eu stau la hotel, ce părere îşi face?“ Ei bine, abia atunci am început să pricep. Nu banii erau problema. Ei oricum nu să facă economie se gîndeau. Ştiam că erau în stare să-şi piardă tot salariul (cît de mare era) într-o noapte, la poker, sau să-l dea pe băutură. Nu erau străini nici de dezmăţuri şi nici de aruncatul banilor pe distracţii. Confortul de la hotel n-avea cum să nu le placă. Dar teama că familiile vor afla că stau la hotel îi neliniştea. Ar fi fost ca şi cum le-ar fi descoperit dintr-odată toate viciile. Cu rare excepţii (cel mult o dată pe an, cînd eşti cu familia în concediu), hotelul însemna pentru ei depravare, baruri la îndemînă, distracţii, eventual femei. Lucruri pe care ei oricum le-ar fi făcut, dar nu la hotel. În mentalitatea lor rurală, hotelul era un loc rău famat.

Cu aşa o concepţie nu te puteai pune, aşa că a trebuit să ne mutăm cu toţii. Am găsit un fel de colonie muncitorească la marginea staţiunii, unde nici apă caldă nu era (făceam baie într-un pîrîu). Stăteam în nişte barăci mizere, în care ei puteau seara să chefuiască „muncitoreşte“ după plac şi fără a-i putea suspecta cineva de huzur. Aşa era clasa muncitoare abia ieşită din comunism. Mă gîndeam că la 25 de ani de atunci, lucrurile s-au mai schimbat, că pînă şi oamenii din medii mai sărace au mai fost prin Spania sau Italia, în construcţii, la căpşune, şi s-au mai cizelat.

Recent însă, o amică mi-a povestit cum s-a chinuit cu nişte meşteri pe care i-a avut în casă pentru nişte reparaţii. Luptele obişnuite pe care le ştim foarte bine, pentru că nu e om (civilizat) în ţara asta să nu se fi lovit de aşa ceva. În fine, dincolo de problemele legate de seriozitatea şi competenţa lor, ea a încercat să-i trateze cît mai bine. Le-a dat în fiecare zi să mănînce. Ei n-au apreciat, se pare, prea mult acest lucru. De exemplu, au lăsat neatinsă o savuroasă conopidă în sos bechamel. Pentru ei, ce vedeau în farfuria aceea apărea drept foarte straniu. Şi apoi, ei veniseră să muncească – nu-i aşa? –, nu să facă experimente culinare. „Gazda“ şi-a înţeles imediat greşeala. Era ceva prea rafinat pentru gusturile (sau mentalităţile?) lor. Se pare că noi generaţii de barbari apar întruna. 

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.