Aventuri la Mărcăuţi

Publicat în Dilema Veche nr. 479 din 18-24 aprilie 2013
O povestire cu tîlc jpeg

Am doi colegi – profesori universitari – mari amatori de pescuit. În sezon, ei sînt cu antenele întinse, mereu în căutare de locuri potrivite pentru hobby-ul lor sportiv. Au ajuns să întrebe pe toată lumea – inclusiv pe doamne – dacă nu cunosc bălţi cu peşte sau măcar persoane din domeniul piscicol, capabile să le faciliteze accesul în diverse zone de profil. Într-o dimineaţă, tot interogînd în dreapta şi-n stînga, un pescăresc noroc curat dădu peste împricinaţi. Secretara-şef de la o facultate înrudită cu aceea de unde proveneau amicii mei le mărturisi deschis că satul ei natal era înţesat cu iazuri bogate în dihănii subacvatice şi că, pe baza aprobării primarului localităţii, oricine îşi putea întinde în ele lansetele, cît ar fi fost ziua de lungă. „Iar primarul este unchiul meu!“ adăugă doamna în cauză, cu un surîs plin de subînţelesuri, către cei doi profesori cărora ochii le sticleau deja ca nişte faruri în noapte, pe o mare zvîrcolită de furtună.

„Şi puteţi vorbi cu dumnealui?“ se interesară urmaşii postmoderni ai apostolului Petru, aproape într-un glas. „Desigur! Numai să-mi spuneţi ziua şi ora cînd doriţi să mergeţi! Unchiul o să vă aştepte în faţa Primăriei din Mărcăuţi. Numele lui e Nache Popache...“ Doamna făcu o pauză, uşor stingherită, apoi continuă: „Ştiţi, tatăl său şi al lui taică-meu – bunicul, mai precis – avea un prenume ciudat: Enăcache. Dacă îl veţi combina cu apelativul familial, veţi obţine imediat o imagine terifiantă – Enăcache Popache. Amărîtul de Enăcache l-a urît din suflet, toată viaţa, pentru această glumă onomastică, pe taică-său, adică pe străbunicul meu, şi s-a răzbunat pe propriii copii, numindu-i în fel şi chip. Lu’ unchiu-meu, vă spuneam, i-a zis Nache, lu’ tata – Bobîrnache, la un alt frate – Mielache şi la o soră de-a lor – Monache. Vă daţi seama, toate numele rimau, grotesc, cu Popache!“

„Totuşi, copii lui Enăcache – îşi reluă secretara peroraţia, după o scurtă întrerupere de respiraţie – s-au revoltat, la rîndul lor, şi şi-au schimbat toţi, la majorat, actele de identitate (mă rog, mai puţin unchiul Nache, care, de altfel, a şi rămas în sat şi a moştenit averea lui Enăcache Popache, iar azi, iată, a ajuns ditamai primarul!). De nervoşi ce erau, şi-au luat nume celebre. Tata a hotărît că, de atunci înainte, îl va chema Eminescu. Mihai Eminescu. Toată lumea l-a respectat în secţia de oţelărie, cît a lucrat, pe vremea lui Ceauşescu! A fost, vă rog să nu negaţi, altceva decît Bobîrnache Popache, invenţia malefică a revanşardului Enăcache Popache! Pe de altă parte, mătuşa Monache Popache a decis să-şi ia numele de Veronica. Veronica Micle, mai exact. Ea, săraca, a întîmpinat greutăţi cu noua identitate, deoarece şeful atelierului de croitorie unde se angajase se numea Titu Maiorescu şi o persecuta necruţător: cică l-ar fi concurat în ochii subalternilor! Unchiul Mielache Popache s-a transformat în Ion Luca Caragiale. Ei, el era un mare Don Juan. Nenumărate cucoane din mahala suspinau după dumnealui. Ca domn’ Mielache Popache nu ar fi avut – să recunoaştem – nici o şansă să ajungă fante de cartier!“

„Acum – adăugă volubila doamnă – corect este, domnilor profesori, să vă spun că şi rudele mamei excelau în nume bizare, nume cu -escu, e drept, nume, aşadar pur româneşti, dar nemaipomenit de stranii: Doctorescu, Mortescu, Hoţescu, Mierlescu, Popîndescu, Văcescu, Porcescu...“ Secretara se opri speriată şi începu să răcnească: „Aoleu, domn’ profesor, ce s-a întîmplat, vă e rău?“ Unul dintre colegii mei intrase într-un soi de convulsii şi îşi dădea ochii peste cap. Partenerul lui nu se grăbea deloc să-l ajute, întrucît şi el se afla în împietrire mută, cu privirea fixată morbid pe gura neobosită a simpaticei secretare. În sfîrşit, oamenii din preajmă săriră, cu mic, cu mare, şi îi stropiră pe cei doi profesori cu apa de la flori, pînă cînd aceştia începură să dea semne de revenire. Într-un tîrziu, plecară amîndoi buimaci, dar fericiţi că la orizont se profila o nouă partidă de pescuit. În cîteva zile, la ivirea zorilor (mult mai devreme decît ora fixată cu doamna secretară-şefă!), eroii noştri stăteau disciplinaţi, ţinîndu-şi lansetele în spate, lîngă poarta Primăriei din Mărcăuţii din Vale, în aşteptarea primarului. Deodată, cel mai vîrstnic dintre ei, cu un barbişon distins, maiorescian, ieşind de sub pălăria de paie, întrebă precipitat: „Ioane, tu îţi mai aminteşti cum îl chema pe nenorocitul ăla de primar?“

Acesta era colegul care dezvoltase atacurile succesive de aparentă regurgitare convulsivă. Celălalt – devenit inert pe parcursul conversaţiei cu doamna secretară – răspunse speriat: „Habar n-am! Bobîrnac, Mielul, Cîrnăţescu ori ceva... Da’ îi spunem domn’ primar şi gata!“ „Ei, nu merge aşa, trebuie să fim mai familiari cu el, să ne împrietenim şi, după aia, venim aici cînd dorim. Să-i zicem Nea! Dar nea şi mai cum? Nea Mortache, Nea Doctorache, Nea Matache sau ce Dumnezeu mai povestea femeia aceea...? Stai, uite, îl întreb pe moşul ăla care vine pe cărare.“ Într-adevăr, de clădire se apropia un bătrînel destul de sprinten (pentru ora matinală a idilicului tablou): „Moşule – strigă maiorescianul –, cum îl cheamă pe primarul vostru de-aicea?“ „Bulache, Căcache ceva...“ – adăugă universitarul, după două secunde, rîzînd. Bătrînul începu să alerge către ei cumva ameninţător. Dintr-o mişcare, sări în faţa lor, zbierînd de mama focului: „Eu sînt primarul, mamelucule! Şi mă cheamă Popache, nu Bulache!“ Profesorii o zbughiră, fără comentarii, observînd că personajul îşi agită, tot mai marţial, braţele în direcţia lor. Nea Popache-primarul înşfăcă o piatră de pe uliţă şi o aruncă înspre bravii pescari: „Şi moş să-i zici lu’ mă-ta, nu mie, băi, bărbosule de la oraş ce eşti!“

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.