Aventuri ecologice

Publicat în Dilema Veche nr. 527 din 20-26 martie 2014
Alte confuzii jpeg

Totul a început de la un „joc al substituţiilor“, vorba lui Jacques Derrida. Prorectorul cu Relaţii Internaţionale al Universităţii (presat de o plecare la New York) îl rugă pe decanul de la Facultatea de Ecologie să meargă, pentru o săptămînă, la Roma, unde urma să-l înlocuiască la o întrunire administrativă a principalelor instituţii academice europene. Aşadar, decanul se văzu nevoit el însuşi să-şi roage unul dintre cei patru prodecani să-l înlocuiască la întîlnirea cu delegaţia de profesori chinezi, programată să sosească la facultate (pentru încheierea unui protocol de colaborare ecologică) în chiar săptămîna cu pricina. Din nefericire, în contextul respectiv, se stinse şi un bătrîn (fost) profesor al Departamentului de Ecologie Teoretică. Familia decise organizarea funeraliilor, printr-o stranie coincidenţă, în ziua întrevederilor dintre conducerea facultăţii şi echipa chineză. Ca atare, se apelă şi la un al doilea prodecan, în variantă de substitut decanal la tristul eveniment. Acesta din urmă se afla însă, la rîndul său, în încurcătură. Trebuia să deschidă – tot în locul decanului, se înţelege – un simpozion internaţional, în aceeaşi nefastă zi. Astfel, preluă el sarcina discursului funebru şi îl trimise pe cel de-al treilea prodecan la ceremonia inaugurală a congresului. Exact ca în legile lui Murphy, şi penultimul prodecan se ducea atunci (de asemenea, substituindu-l pe decanul călător) la un consiliu de administraţie. În sfîrşit, obligaţia şedinţei a fost asumată de cel de-al patrulea deputy, disponibil în principiu, dar puternic afectat de gripă.

Prodecanul responsabil cu dialogul româno-chinez a dorit să facă o bună impresie şi a primit delegaţia asiatică, după toate regulile protocolului, în biroul şefului lui. Marcat de bucuria inocentă a musafirilor, el s-a jenat să le mai spună că nu era (chiar) decanul şi a încercat să se poarte relaxat, ca şi cum ar fi ţinut ferm, în mîinile sale, soarta viitorului parteneriat. Cei patru orientali surîzători i-au oferit cărţile lor de vizită. Prodecanul realiză, speriat, că nu ştia unde îşi ţinea decanul cărţile lui de vizită, pentru a da cîteva, politicos, la schimb. Derutat, scotoci într-un sertar al biroului. Minune: descoperi acolo mai multe cartonaşe magice şi scoase, la repezeală, patru. Înţelese prea tîrziu faptul că ele nu aparţineau decanului, ci unor inşi cu care acesta interacţionase, probabil, în timp. Observă numele unui anticar din oraş, pe cel al unui cunoscut medic ginecolog, coordonatele patronului de la patiseria Piticii voioşi, precum şi pe cele ale antrenorului echipei de fotbal a urbei. În stare de transă, le împărţi oaspeţilor aceste cărţi de vizită ca şi cum ar fi fost ale sale, adică ale decanului. Chinezii mulţumeau cu plecăciuni adînci şi cu mîinile împreunate pe piept, dezvelindu-şi, nonstop, dinţii în zîmbete lungi pînă la urechi.

Prodecanul prezent la înmormîntare experimenta şi el o mică „transpersonalizare“ decanală. După ce vorbi, lîngă coşciug, despre realizările academice ale profesorului decedat, un congener al răposatului – zbîrcit macabru şi fără dantură –, bănuindu-l a fi decanul facultăţii, se repezi asupra sa. Lipindu-l de sicriu, în vreme ce preotul încheia slujba şi cădelniţa rar, moşneagul îi şuieră la ureche: „Tomnu’ tecan, io ţînt profeţoru’ Michiduţă. M-am penţionat în ţaptezdoi de la soţialism stiinţific, tar aţ mai vrea niţte curţuri la plata cu ora. Ţe ziţeţi, îmi taţi, vă rog frumoţ?!“ Prodecanul prezent la deschiderea simpozionului fu confundat, şi el, de nişte reporteri, cu decanul însuşi, deoarece aşa implica plăcuţa cu nume şi titlu, aşezată, în dreptul lui, la pupitrul prezidiului. Jurnaliştii îl întrebară cum comentează nenumăratele scandaluri de la instituţiile ecologice private. Bietul om se fîstîci aşa de tare, încît le turui lor discursul pe care îl pregătise pentru ceremonia academică, iar, în deschiderea congresului, vorbi pătimaş despre mizeria morală şi intelectuală din domeniul ecologic, spre stupoarea participanţilor. În sfîrşit, prodecanul gripat strănută „productiv“ peste cafeaua pe care femeia de serviciu i-o pusese pe masă înaintea începerii consiliului de administraţie. Doamna în cauză avu un comentariu sec, ceva mai tîrziu, cînd se afla, alături de suratele ei, în „oficiu“: „Mare ţopîrlan şi decanul ăsta de la Ecologie!“ În identificare, se ghidase, desigur, după plăcuţa nominală din faţa lui.

La Roma, şi decanul nostru buclucaş trăia momente palpitante. Terminase cu bine lucrările conferinţei şi acum se afla în taxiul care îl ducea aeroportul Ciampino, de unde urma să zboare către casă. Realiză subit că anumite lucruri erau profund în neregulă. Nişte crampe intestinale severe îl sfredeleau aidoma unor lame de cuţite vînătoreşti. Exagerase, în mod clar, cu sucul de mere la micul dejun. Se năpusti în terminalul aeroportului, bruscînd pasageri nevinovaţi şi sărind ca o maimuţă tînără peste cordoanele demarcatoare. Făcu check-in-ul ca prin vis, tremurînd din toate încheieturile, apoi o luă la fugă, sălbatic, spre prima toaletă ieşită în cale. Cînd să intre, se ciocni violent de un tînăr care tocmai ieşea. După o clipă de stupefacţie, băiatul se lumină asemenea unui pom de Crăciun şi îl cuprinse strîns în braţe pe nefericitul maratonist aeroportuar, zicînd în cea mai curată limbă română posibilă: „Ce faceţi, domn’ profesor? Bine aţi venit la Roma!“ Tînărul fusese student la Ecologie în România şi acum lucra ca îngrijitor în marele terminal italian. Bucuria sinceră a revederii a fost umbrită doar de explozia de miresme şi culori declanşată de decanul ecologist într-o manieră complet neecologică. 

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Femeia moartă în accidentul de tir de la Galați era mama multiplei campioane olimpice Gina Gogean. Sora sportivei este în stare gravă
Mama campioanei Gina Gogean a murit, iar sora este în stare gravă, în urma unui accident de circulație.
image
Cum au schimbat normele la locul de muncă tinerii din Generația Z. Mesajele primite de la angajați de proprietara unei firme
Patroana a împărtășit trei texte pe care le-a primit de la angajatul ei din generația Z, iar concluziile ei sunt de luat în seamă.
image
Alimentul care îți schimbă fizionomia: de ce apar erupții cutanate, roșeață și umflături
Aspectul general al pielii poate fi îmbunătățit dacă reducem consumul unui aliment, spun nutriționiștii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.