Avem nişte copii chiar aşa deştepţi?

Publicat în Dilema Veche nr. 636 din 28 aprilie - 4 mai 2016
Comunismul se aplică din nou jpeg

Nu mă pricep la educație altfel decît ca simplu părinte și ca un om care a trecut prin școală. Nu știu, deci, să spun ce ar fi bine și ce ar fi rău pentru elevii și studenții de astăzi. Observ însă, ca mulți dintre noi probabil, că în domeniul ăsta lucrurile nu merg tocmai așa cum ar trebui. Și mai observ, tot ca mulți dintre noi probabil, cum de ani buni de zile fiecare ministru nou vine cu propria sa viziune și cu propria încercare de reformă. Și au fost nu mai puțin de 21 de miniștri, iar legea a fost schimbată de peste 61 de ori. Sigur, aici e un cerc vicios. Cînd lucrurile nu merg bine nu poți, ca ministru, să stai degeaba. Fiecare speră să le îmbunătățească. Dar, de acum, deja orice intervenție îl înscrie automat pe inițiator în galeria fără sfîrșit a schimbătorilor. Iar schimbarea a devenit o problemă în sine și, indiferent dacă e bună sau rea, e privită cu suspiciune și nu e sprijinită.

Pe de altă parte, tot urmărind telenovela asta, am ajuns să cred că reforma nu înseamnă, pentru mulții ei autori (am mai scris asta), decît modificarea programului de învățămînt. Atenție, nu a programei, ci a programului, adică  doar a  datelor la care încep și la care se termină vacanțele, a numărului acestora, precum și a numărului orelor de școală pe săptămînă sau pe zi. Chiar recent, ultimul ministru a propus mărirea numărului de ore în care elevii să stea la școală. Pare o problemă fără sens atîta vreme cît nu e gîndit și conținutul acestor ore. Cu alte cuvinte, ar fi un cîștig pentru elevi dacă ar sta mai multe ore la o școală bună, cu profesori interesanți, și o pierdere dacă ar fi nevoiți să stea mai multe ore într-o școală proastă, unde se plictisesc. Și cum știm dacă numărul școlilor în care elevii se plictisesc e mai mic sau mai mare decît al celor în care elevii sînt interesați? N-ar fi poate mai bine să începem cu conținutul orelor? Știu, s-a propus și asta, adică introducerea unor noi discipline. Pînă una-alta însă, cu ocazia întîlnirilor absolvenților de liceu de acum un sfert de secol, din compararea cataloagelor de atunci (care se păstrează) cu cele actuale, se poate face simpla observație că numărul materiilor școlare s-a dublat. S-a dublat! Deci pînă unde mai tot adăugăm? Mă tem că nu prin complicare vom avea un învățămînt mai bun. E nevoie, poate, de ceva mai flexibil, de mai multe materii opționale. De-a lungul anilor s-a tot pus mereu și problema numărului orelor de sport. A fost ba mărit, ba micșorat. Aflu că elevii, la fel ca pe vremea mea, continuă să chiulească de la orele care nu le plac, iar cînd fac asta, băieții se duc la fotbal. E ceva care le place mult mai mult, e mai interesant jocul decît o oră de istorie cu un profesor enervant. Sigur, se poate spune că o educație completă nu se poate face numai cu lucruri plăcute. Dar numai cu lucruri interesante de ce nu s-ar putea face? Știu, și aici apare o problemă: la materiile de interes profesorii sînt mai puțini. E vorba de domenii rentabile, în care specialiștii sînt plătiți mult mai bine în afara școlii (de exemplu, cel informatic) și prea puțini acceptă să rămînă în învățămînt. Școlile, liceele și facultățile își atrag elevii și studenții cu oferte legate tocmai de disciplinele cele mai căutate. Dar cînd ajung acolo, de multe ori aceștia  descoperă că nu e chiar așa. De foarte multe ori, cuvîntul intensiv, alăturat informaticii, englezei și altor limbi străine ori matematicii, nu înseamnă chiar intensiv. Și păcălelile astea încep încă de la grădiniță, acolo unde ți se spune că e în limba engleză, iar părinții constată că în engleză e doar formula de întîmpinare de dimineață și cea de la plecare.

În altă ordine de idei, odată cu democratizarea societății, relațiile dintre profesori și elevi s-au schimbat, tot așa cum s-au schimbat și relațiile dintre profesori și părinți. Profesorii se plîng în general de un soi de „dictatură“ a părinților și, de cele mai multe ori, au dreptate. Părinții, la rîndul lor, se plîng adesea de conservatorismul profesorilor și, de obicei, au și ei dreptate. Am văzut recent și părinți nebuni, care-și susțineau odraslele în denunțarea unor profesori absolut onorabili, și profesori nebuni, care chiar se purtau oribil cu elevii, ba chiar și cu părinții. E de sperat că sînt excepții. Nu același lucru se poate spune însă și despre metodele de învățămînt. Și aici e, probabil, problema cea mai mare, dar la care miniștrii și reformele lor nu ajung niciodată. Veți înțelege imediat la ce mă refer. Într-un schimb internațional de experiență, niște elevi din Olanda au venit în România. Timp de o săptămînă, au fost cazați în casele unor elevi de aceeași vîrstă, de la noi, au făcut excursii, le-au vizitat școala și au asistat la ore. Au fost în general bine primiți și s-au simțit excelent în România. Dar legat de ce au văzut la școală, au avut o mare nedumerire, exprimată candid de unul dintre ei. Acesta spunea că, făcînd abstracție de bariera limbii, de fapt, n-a prea înțeles ce se petrecea acolo, fiindcă i s-a părut absolut incredibil ca un profesor să vorbească încontinuu timp de o oră, iar 30 de elevi să-l asculte în tăcere, fără ca vreunul să întrebe ceva. Tînărul olandez își punea problema dacă toți acei elevi erau chiar atît de deștepți încît să înțeleagă din prima tot ce le spunea profesorul…

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.