Autorul unei crime feroce

Publicat în Dilema Veche nr. 516 din 31 decembrie 2013
Dincolo de perfecţiune jpeg

O poveste şocantă a circulat prin presă în ultimele săptămîni. Cu individul care şi-a împuşcat soţia şi fiul cel mare în America, apoi s-a retras în ţara de origine, adică la mama sa de la Braşov, care l-a denunţat la poliţie.  

Despre bărbaţi care şi-au omorît soţiile din gelozie am mai auzit, pe unul îl chema chiar Othello. Dar ideea că, a doua zi după ce şi-a împuşcat consoarta, individul şi-a omorît şi fiul, e ceva mult mai rar şi cu atît mai terifiant. Te duce cu gîndul la o tragedie greacă, poate la cea a Medeei. Românul din America îi întrupează, adică, şi pe Othello, şi pe Medeea. Sigur, se poate spune simplu că a fost o criză de nebunie. Dar ce nebunie... Iar partea a treia, cea a dramei în care mama decide să-şi denunţe propriul fiu, după ce află din gura lui că i-a ucis nepotul şi nora, pune capac. (Şi nu ştim dacă mama era conştientă că în Texas, pentru asemenea crime, există pedeapsa cu moartea.)  

Dacă s-ar face un film după această întîmplare, ar avea toate şansele să iasă foarte prost. Pentru că, deşi s-a petrecut în realitate, povestea pare trasă de păr, e prea de tot. E unul din cazurile în care s-ar putea spune că viaţa bate filmul. Deocamdată însă, nimeni nu face vreun film. În realitate, cine ştie cum s-a putut ajunge la aşa o tragedie şi ce s-a petrecut în mintea acelui individ. Informaţiile din presă spun şi că dăduse în patima alcoolului.  

În sfîrşit, trăim într-o lume în care mereu aflăm tot felul de grozăvii şi, deşi întîmplarea aceasta, auzită cu o ureche la un post de radio, mi-a atras atenţia prin tragismul ei neobişnuit, după puţin timp am uitat-o. Consternarea a venit abia zilele trecute, cînd un prieten mi-a atras atenţia asupra numelui protagonistului: Camil Mătase. Vai de mine, păi ăsta a fost coleg de armată cu noi. Am fost chiar în acelaşi pluton, timp de nouă luni, 30 de inşi am dormit în dormitor cu el. M-am uitat la pozele de pe Internet: chiar el, puţin încărunţit. Ce mică e lumea! În armată, tipul era cam ciudat, dar, evident, nu-ţi puteai imagina unde va ajunge. Avea o privire uşor absentă, părea că ar cîntări mereu în minte ceva important şi nu te privea niciodată în ochi. Nu avea nici un pic de umor, nu-mi aduc aminte să-l fi văzut vreodată zîmbind, doar un soi de rictus îi apărea uneori pe sub mustaţă. Era tipicar şi lent în mişcări. Îşi aranja părul, sau mai degrabă parcă-l pipăia cu palma întinsă şi degetele lipite. Un gest pedant. Şi de mustaţă avea o deosebită grijă, o atingea mereu cu degetele, parcă îngrijorat să nu cumva să i se zbîrlească. Dar despre acea mustaţă, toţi camarazii lui de dormitor avem o amintire de neşters. Probabil că felul lui de-a fi, puţin altfel, ne-a provocat să-l tot luăm peste picior. Un coleg mai băşcălios îl întreba cum de se poate să aibă un nume aşa incredibil – Mătase Camil –, care, spunea el, făcea de prisos orice poreclă. Fiindcă primea orice glumă la adresa lui cu o morgă stupidă, bineînţeles că acestea s-au înteţit. Aveam 18 ani şi se ştie ce răi pot fi, în unele cazuri, colegii de armată. Într-o zi, cineva a lansat ideea că ar trebui să-i radem mustaţa, cea pe care o îngrijea atîta şi care-i dădea acea prestanţă ridicolă. Şi o zi întreagă, la muncile de prin unitate, la instrucţie şi la masă, cu toţii am fredonat în cor nişte versuri inventate ad-hoc, pe celebra melodie „For He’s a Jolly Good Fellow“: „Noi îi vom rade mustaţa / Noi îi vom rade mustaţa / Noi îi vom rade musta-a-ţa... / mustaţa lui Camil.“ El ne auzea şi îngrijorarea de pe figura lui creştea. La minute bune după ora stingerii, cineva a dat semnalul la care am tăbărît cu toţii pe el, să facem ceea ce zisesem. Am aprins brusc lumina. Nu voiam decît să rîdem şi probabil că, dacă ar fi rîs şi el, totul s-ar fi terminat aşa. Dar ne aştepta ţinînd în mînă o unghieră care avea şi o mică lamă ascuţită, de vreo trei centimetri. Cu o căutătură cruntă, ne ameninţa că ne taie. Ca spectacolul să fie deplin, unii dintre noi îşi trăseseră pe cap feţe de pernă albe. Arătau ca Ku Klux Klanul. Liderul informal al momentului avea faţa acoperită cu un sac negru, nu ştiu de unde-l găsise. Zicea că e „călăul“. „Condamnatului“ i s-a smuls unghiera din mînă şi a fost imobilizat. „Călăul“ s-a apropiat, dar „condamnatul“ se zbătea şi ţipa atît de tare că ne-am cam speriat. Am simţit că ne cam întrecusem cu gluma. El o luase prea în serios. „Călăul“ a apucat să-i ciuntească uşor un colţ de mustaţă şi l-a lăsat în pace. Locotenentul major a aflat imediat isprava noastră şi, drept pedeapsă, ne-a obligat pe toţi cei din companie care purtam mustaţă (printre care mă număram şi eu) să ne-o dăm jos.  

Astăzi, se poate face remarca: „Vedeţi unde l-aţi adus? Poate că şi trauma pe care i-aţi provocat-o atunci şi-a pus amprenta asupra evoluţiei lui ulterioare.“ Dar pentru noi a fost o simplă joacă, nu ne-am gîndit să-l traumatizăm. Astăzi, avem revelaţia şi că n-am ştiut ce riscam. Dacă nebunia de acum i se declanşa atunci, cine ştie dacă nu ne-ar fi împuşcat pe toţi, ca să se răzbune. Camil avea acces la arme, făcea de gardă înarmat cu un kalaşnikov plin de gloanţe, participa la trageri. Numai că şi aici avea o problemă. Era soldatul de pomină, veşnic împiedicat, iar păţaniile lui făceau hazul întregii unităţi. Într-o noapte, surprins dormind în gardă, s-a speriat şi a încercat să-i someze regulamentar pe cei veniţi în control, dar, la o privire mai atentă, s-a dovedit că ţinea arma invers, cu patul spre ofiţerul de serviciu şi cu ţeava proptită în propriul umăr. La trageri, nu numai că nu nimerea ţinta, dar ba îi sărea în sus manşonul închizător al pistolului, ba i se bloca pe ţeavă cartuşul, ba, pur şi simplu, percuţia nu mai funcţiona şi el îndrepta arma spre locotenent, tot apăsînd pe trăgaci, ca să-i demonstreze că nu mai merge... Dar poate că, după tot ce s-a întîmplat, asemenea detalii sună nepotrivit, mai ales că în momentul crimelor a ştiut, se pare, să folosească arma perfect.  

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

calinic si balasoiu 01 foto arhiepiscopia argesului jpg
Arhiepiscopul Calinic, reacție în cazul deputatului Bălășoiu, exclus de PSD după un scandal sexual FOTO
Exclus din PSD după ce ar fi apărut în mai multe imagini dezbrăcat alături de un tânăr, deputatul Aurel Bălășoiu a fost exclus și din Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului.
Marina Ovsianikova
Jurnalista Marina Ovsiannikova a evadat din arestul la domiciliu. A fost dată în urmărire de ruși
Jurnalista rusă Marina Ovsiannikova a fost dată în urmărire după ce a evadat din arestul la domiciliu împreună cu fata sa de 11 ani. Aceasta a devenit cunoscută pentru critica adusă în direct la TV față de războiul din Ucraina.
Mangia jpg
Devis Mangia, făcut „bulangiu“ de Pițurcă: Relatare șocantă, la o emisiune TV
Antrenorul italian e acum în mijlocul unui scandal de proporții, după ce a tot jucat cu focul, în ultimii ani.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia