Atenţie, se publică! Ocoliţi

Publicat în Dilema Veche nr. 694 din 8-14 iunie 2017
Atenţie, se publică! Ocoliţi jpeg

Între cercetarea de teren în general și publicarea rezultatelor ei se află un număr de monștri, unii personali, alții exteriori. Numai ei – și nu noi – sînt de vină că durează atît de mult pînă scriem și publicăm rezultatele săpăturilor noastre. Acești monștri (sau poate sînt niște „zei ai blocajelor“) nu prea se lasă fotografiați.

Nu-i ușor, în general, să scrii lucruri academice, între altele din cauza senzației aproape permanente că e o mascaradă. Că nu ai realmente aproape nimic de spus, dar trebuie s-o faci urgent (marți trebuie „predat“), după tipic (bibliografie și note de subsol APA, MLA, Chicago/Turabian?) și cu ștaif (bine adus din tastatură, sforăicios). Din cauza faptului că de cînd ai început lucrarea asta de doctorat te-ai săturat de propria ta temă ca de mere acre, după atîtea elevator speeches în care explici cu ce te ocupi (chipurile, „cine ești“) și după atîtea prezentări în care fiecare se gîndește doar la următoarea lui întrebare. Pentru că știi cum ar trebui făcută teza, dar ești obligat să dai rasol pentru că nu ai timp, pentru că trebuie să-ți iei încă o slujbă, pentru că materialele nu sînt accesibile, iar cărțile care îți trebuie au fost publicate neinspirat, adică în țări de unde nu se permite importul de carte recentă. Pentru că motivația, atî­ta cîtă există, de a scrie chestii academice nu mai este predominant științifică (rezolvarea unei probleme de cunoaștere), ci funcțională (rezolvarea unei probleme birocratice). În fine, pentru că nu este normal să agonizezi abstract la computer învîrtindu-te în jurul cozii, cînd tu ești un om viu, înconjurat de realitatea crocantă. Aud că nici nu se vor mai finanța planuri de studii doctorale care nu specifică acolo în formular, pe durata ultimului an, o depresie puternică. Mi-am văzut mulți prieteni blestemîndu-și zilele spre sfîrșitul doctoratului. La mine n-a fost cazul – era doar un bolovan pe piept cînd dormeam, respectiv pe căpățînă în timpul zilei. O fi normal? Că doar îmi place arheologia și îmi place să scriu. Dar asta, pare-se, n-are nici o legătură cu o lucrare de doctorat. Uneori am impresia că nimic nu se compară cu lehamitea academică hrănită de prea multe secole de educație liberală.

De ce trec ani întregi pînă ne învrednicim să punem pe hîrtie rezultatele de teren are și niște cauze specifice. În primul rînd, nu e o urgență etică pentru noi, cum ar trebui să fie. Nu mă gîndesc numai la penalizări administrative pentru arheologii care nu publică în cîțiva ani (limita legală e de doi ani în Olanda și Germania, de pildă), dar și la faptul că finanțările ar trebui aprobate numai dacă și munca pentru publicare, nu doar cea de teren, este realist bugetată. Ce să facă un arheolog care a cerut (și a primit) bani să sape, dar n-a cerut (și n-a primit) bani să studieze apoi materialele și să scoată un raport serios din ele? Cum fiecare e overbooked ca un avion, ce nu-i musai, pică.

Un motiv de amînare, prin comparație, ceva mai lăudabil este dorința ta de a produce o carte necriticabilă. Reiei lucrul la raport sau la monografie în fiecare primăvară, îl aduci la zi cu bibliografia, o dată la cîțiva ani îi schimbi structura, mai integrezi informații noi din analizele altor membri din echipă, raportul e tot mai stufos, mai bogat, permite ipoteze tot mai îndrăznețe pe baza unor descoperiri care păreau relativ banale la început, chestii a căror publicare nu prea ar fi făcut să-ți apară numele nicăieri. După cîțiva ani prima rundă de analize e gata, ea face acum posibilă o a doua rundă, pe care ar fi bine să o poți include, și oricum era momentul să aduci din nou bibliografia la zi… În felul ăsta, neasumîndu-ți failibilitatea, privezi comunitatea științifică de niște rezultate obținute cu finanțare publică și a căror întîrziere de zece ani le va face aproape sigur superflue la apariție; între timp, nu că ar conta, dar tu ai blocat și carierele altora.

Oricum, scrisul nu e ceva natural și e dificil de par sa nature. Asta e valabil și cînd scrii teza de licență, și articolul săptămî­nal, și eseul pentru seminar, și cînd scrii un roman, și de fapt orice altceva (cum bine știu cei ai căror vechi prieteni de departe le spun, cu aerul că e o sofisticată justificare, „nu scriu eu e-mail-uri, bă…“). Să scrii texte literare sau academice înseamnă să te așezi la masă și să confrunți din ce ești făcut – și să constați adesea că ești mai banal și mai tocit decît credeai.

Există foarte puține statistici care să susțină ce spun eu, că procentul de convertire a activității pe teren în publicație științifică e slab. Studii de caz pe Irlanda și pe Israel arată că nu mai mult de 20% din săpăturile arheologice au fost publicate complet, adică nu doar un Powerpoint la o conferință și o doză de limbă de lemn într-un pachet de rapoarte. Pînă și în Anglia, mai mult de jumătate din săpăturile mai vechi erau încă nepublicate la zece ani de la finalizare. Mă bucur să vă pot spune că s-a publicat un studiu similar și referitor la situația din România, doar că n-a fost publicat, ci doar scris, doar că n-a fost scris, ci doar început, doar că n-a fost încă început. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: flickr

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.