Atentat la pudoare

Publicat în Dilema Veche nr. 603 din 3-9 septembrie 2015
Alte confuzii jpeg

În a doua jumătate a anilor ’80, ajunsese faimoasă, printre redactorii din presa studenţească ieşeană, o contabilă-şefă din structurile UASCR, doamna Duminică, însărcinată cu autorizarea cheltuielilor de tipărire a revistelor

şi

Doamna Duminică – pe atunci, o femeie în jur de patruzeci şi cinci de ani – era prezentabilă, cu

chiar, aş zice retrospectiv. Ne aborda pe noi, redactorii-studenţi care ajungeam în biroul ei pentru semnătură, într-o manieră plăcut mămoasă, dar mămoasă, nu ştiu cum să spun corect, într-un sens oedipian (specific Iocastei, în relaţia sa cu regele Tebei, înainte ca acesta să fi aflat cumplitul adevăr al căsătoriei cu propria mamă!). Doamna aviza în două secunde solicitările noastre financiare.  Era, cum „se metaforiza“ frecvent în epocă, „o bomboană“ de şefă. Te lua cu „puişor“ şi „mămică“, numai nu te mîngîia pe cap de drag! „Cum merge treaba, puişor?“, „Ai terminat sesiunea cu bine, mămică?“ şi aşa mai departe. Apoi venea surpriza. Tu, redactorul-student, nu puteai să te retragi ca un nesimţit, în contextul unui asemenea val de mărinimie, şi aveai, bineînţeles, decenţa să-i adresezi o întrebare protocolară similară: „Dar dumneavoastră cum o mai duceţi, doamnă contabilă-şefă?“. Ei, aici logica planurilor se rupea abrupt. Doamna Duminică – la fel de prietenoasă ca la început, de parcă formalitatea conversaţiei nu ar fi fost tulburată cîtuşi de puţin – răspundea, invariabil, că avea mici probleme de sănătate. 

Cum aţi fi procedat, auzind precizarea? Evident, aidoma bietului student care reacţiona automat: „Vai, îmi pare rău, sper că nu este nimic grav!“. „Oh, nu!“, revenea economista cu naturaleţe. „Am o …!“ Nu te supăra în acest punct, iubite cetitorule, însă trebuie să atenuez şocul replicii cu scurta mea intervenţie savantă. Suferinţele doamnei Duminică proveneau întotdeauna din zona sexuală. Organele sale femeieşti ar fi putut fi folosite, la rigoare, drept studiu de caz, în facultăţile de medicină din ţară, la cursul de ginecologie, capitolul

„Am o hemoragie disfuncţională!“, detalia contabila dinaintea studentului năucit (o menţiune: presa studenţească rămînea un teritoriu aproape exclusiv masculin în deceniile respective, aşa încît peste 90% din interlocutorii loviţi cu leuca în cap ai doamnei Duminică erau băieţi!). „Mă supără o durere intermitentă de ovare!“, „Simt nişte vagi înţepături vaginale!“, „Mă jenează puţin spasmele uterine!“, „Mi s-au dilatat, uşor suspect, trompele!“ etc., etc. Redactorul dialoghist, opinist sau politehnist abia mai reuşea să-şi adune hîrtiile de pe masă, tremurînd din toate încheieturile. Îndreptîndu-se împleticit spre uşă, adăuga, eventual, cu voce pierită: „Să vă duceţi neapărat la un doctor! Sărut mîna!“. „Am să mă duc, am să mă duc, mămică! La revedere, puişor!“, încuviinţa şefa economică, învăluită de un aer abătut-enigmatic, de Diotimă surprinsă în transă filozofică. 

Neîndoios, originala doamnă Duminică devenise un subiect fierbinte de dezbatere în şedinţele de redacţie ale tinerilor jurnalişti. Dilema părea una de raportare. Ce ascundeau, de fapt, insolitele sale confesiuni? O boală genitală reală, al cărei impact psihic o determina pe suferindă să dezvolte indiferenţă faţă de codurile de pudoare ale sistemului? O formă de nimfomanie adaptată la decorul comunist? O psihopatie cu bizare compulsii de ordin sexual? O „mămoşenie“ autentică, inaderentă la circumstanţe? Psihologii, antropologii, analiştii (literaţi, istorici, logicieni), dar, mai ales, băieţii (cu hormonii vîjîind sălbatic de atîta castitate ceauşistă) din noi ieşeau vulcanic la suprafaţă şi perorau academic pe tema misterioasei afecţiuni a doamnei Duminică. Toate pînă într-o zi, cînd Mitică, un coleg dialoghist, s-a ridicat demn în picioare şi ne-a zis: „Băi, lumea asta se împarte în viteji şi în laşi, în

şi în

(o, tempora, reperele existenţiale ale studenţilor încă mai erau personaje precum Beowulf şi Falstaff, iar nu „cantautori“ precum Adi Minune şi Vali Vijelie! –

). Unii acţionează, alţii teoretizează. Eu sînt Beowulf şi refuz să fiu teoretician! Voi lămuri lucrurile cu proxima ocazie“. Aterizat curînd în biroul împricinatei, colegul a fost servit, desigur, cu destăinuiri cruciale. Distinsa funcţionară suferea, mai nou, de „nişte fulgerări pelviene difuze, care îi cauzau o zbatere ritmică şi deloc confortabilă a vaginului“. Mitică a răspuns scurt, respectuos şi viril, cu aceeaşi solemnitate cu care ne vorbise şi nouă despre „beiulfi“ şi „falstafi“. 

„Stimată doamnă, deoarece conversaţi cu mine atît de apropiat, am hotărît să vă cer permisiunea să vă iubesc fizic!“ Iartă-mă din nou, iubite cetitorule, că „am tălmăcit“

dialoghistului beowulfian în stilul doamnei Irina Margareta Nistor (cea care căpătase o imensă popularitate, în comunism, pentru efortul său de dublare a majorităţii filmelor înregistrate pe casetele video de contrabandă)! Am făcut-o din nostalgie, amintindu-mi cum, atunci cînd protagonista urla la protagonist ca o leoaică dezlănţuită – „Fuck me, fuck me, you fat son of a bitch!“ –, Irina Nistor „transla“ calmă: „Iubeşte-mă, iubeşte-mă, iubitul meu puternic!“. Să convenim împreună, cu esopică decenţă, că Mitică a cerut permisiunea doamnei Duminică de

într-o manieră ceva mai frustă şi mai colocvială totodată. În sfîrşit, concluzia este interesantă. După o clipă de stupoare, în care redactorul-student va fi savurat cutezanţa luptătorului neinhibat de teorii pernicioase, anticipînd, concomitent, izbînzi erotice delicioase, norii infernului s-au rupt demenţial peste contabilitatea uasecistă. Injuriile folosite de femeia ultragiată sînt – şi ele – intraductibile. Reţinem doar anchetele care au urmat şi inevitabila exmatriculare a Beowulf-ului postmodern. 

Istoreme

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Zelenski: Ofensiva rusă din Donețk va rămâne în istorie ca una dintre cele mai cinice asasinate ale propriilor soldați
„În ciuda lipsei evidente de sens a războiului pentru Rusia și a pierderii inițiativei de către ocupanți, comanda armatei ruse îi conduce în continuare la moarte”, a zis Volodimir Zelenksi.
Lukasenko primit de Putin la Soci FOTO EPA EFE jpg
Putin, îmbărbătat și sfătuit de Lukașenko în fața camerelor de filmat: „Lasă-i să fugă”
Liderul de la Kremlin Vladimir Putin a ajuns în postura de a asculta sfaturi cu privirea în jos în fața camerelor de filmat de la aliatul său autocrat Aleksandr Lukașenko.
Laurentiu Reghecampf si Ana Maria Prodan FOTO Captură video jpg
Ce i-a arătat Anamaria Prodan lui Reghecampf pe telefon: „Mă șantajează cu filmări”
Anamaria Prodan a dezvăluit ce i-a arătat fostului ei soț, Laurențiu Reghecampf pe telefon, înainte de a începe bătaia.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.