Atacul clonelor

Publicat în Dilema Veche nr. 619 din 24 decembrie 2015
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

E xistă un set întreg de glume și de ziceri despre rămînerea noastră în urmă, care, dacă sînt bine plasate, mai îndulcesc un pic eterna melancolie a întîrzierii. De la bancurile cu sfîrșitul lumii care ne sare rîndul, pentru că sîntem cu un secol în urmă, pînă la toate poantele în care zicem în fel și chip că ne pomenim mereu la spartul tîrgului, circulă prin noi o undă de tristețe, mai mult sau mai puțin resimțită, un soi de resemnare că, orice-am face, ne trezim sosind întotdeauna prea tîrziu acolo unde ne-am fi dorit să ajungem. Lucru care ne face și mai iritați, mai colerici, mai plini de resentiment, ori de cîte ori vreun fapt istoric pare să confirme lucrurile de care ne temeam. 

Ca-n povestea cu Europa, unde totul începe să scîrțîie și să se dărîme, taman cînd am ajuns și noi în situația de a ne instala mai comod. Și ca-ntr-un alt banc-parabolă celebru, de dinainte de 1989, în care unora dintr-un tren li se spune că merg spre cea mai bună dintre lumi, spre comunism. La fiecare oprire din lunga călătorie, pasagerii trebuie să se sacrifice și să alimenteze locomotiva cu tot ce putea fi luat din vagoane și pus pe foc. Cînd nu mai e nimic de consumat sau de sacrificat, se pomenesc lihniți, într-un viscol și într-un întuneric cumplite, unde sînt anunțați vesel c-au ajuns la destinație, în cea mai bună dintre lumi. În comunism.

Frustrările din dosul acestor glume amare sînt pe măsura potrivelilor din lumea reală. Și izbucnirile dorințelor de răzbunare aruncă schije în toate direcțiile. Nimic nu rămîne nelovit. Cu atît mai puțin noi înșine. O ură și o sastiseală, cu dimensiuni imposibil de exprimat, cuprind tot locul. Nimeni nu e împăcat cu nimic. Abatem cele mai cumplite blesteme asupra a tot ce mișcă. Și-ntoarcem abuzul îngrozitor la care am fost supuși, în drumul spre cea mai bună dintre lumi, direcționîndu-l spre alții sau automutilîndu-ne. 

C înd ne certăm pe seama lumii din care am ieșit – deși unii o țin una și bună că ieșirea asta nu e chiar atît de reală pe cît am crede-o –, ne concentrăm artileria argumentelor mai ales pe lucrurile văzute. Și disputele se pierd în detalii asupra cărora niciodată nu cădem de acord. Anticomuniștii zic una, iar nostalgicii de toate felurile fac orice ca să demonstreze că nu era chiar așa. Lipsa de mîncare, de apă caldă, de încălzire, pauzele de curent electric, cultul delirant al personalității, îndoctrinarea, muncile agricole, frica permanentă, toate astea pot fi transformate în palide închipuiri, cît ai clipi. Se poate argumenta că s-au întîmplat, dar și că unii dintre noi am fost rău intenționați și am vrut să vedem lucrurile așa. Însă rareori vorbim despre ceea ce nu se vedea. Despre casele de copii, de bătrîni, de bolnavi cu afecțiuni psihice, de persoane cu dizabilități, despre locuri de coșmar în care ființa nu însemna absolut nimic. Totul era ascuns. Au dispărut complet locurile astea? Existența lor spune ceva sau nu? 

Experimentul Pitești a existat? Dar toate variantele lui, unele cît se poate de delicate, infuzate în felul nostru de a fi? Campania națională de recrutare de informatori ai Securității a existat? Efectele ei mai palpită și acum sau sînt de trecut cu vederea? Sau poate ar fi mai bine să ne amintim doar mîndria cultivată prin epopeea cinematografică națională și prin programul ideologic, micii și berile de la iarbă verde, de 1 Mai, chermezele de 23 August, reuniunile de la școală, și tot ce era frumos, pentru că eram împreună și pentru că eram tineri? Are sens să mai vorbim despre faptul că ni se impunea să fim toți la fel sau intrăm în impas cu argumentele, pentru că, de fapt, unora ne place lucrul ăsta?

Simularea traiului în colectiv a pulverizat orice încredere și orice solidaritate. Ca niște treziți din coșmar, ne mai amintim de lucrurile astea la catastrofe și la momente în care credem că, dacă dăm ceva de la noi, spălăm niște păcate de pe un răboj pe care nu-l privim nici măcar cu coada ochiului. Și nu putem discuta despre nimic, deși vorbim enorm. Clonele pe care le conținem ies atunci la atac și fac exact ce le-a învățat Partidul, prin cele mai gospodărești metode de programare, care bat și acum toată floarea neuroștiințelor de la ora asta. Intră în modul de funcționare „delir“, cu extensii mitomane doldora de „informație verificată“. Și cu variații de discurs, ca să nu fie plictiseală, oscilînd de la jignirea perfect mitocănească la simularea finețurilor academice, de care s-ar putea rîde, dacă rîsul n-ar îngheța în cel mai schimonosit rînjet.

D e orice parte a unei idei ne-am afla, ăilalți sînt „dușmanul“. Mereu, cineva vrea să ne fure bicicleta. Să ne „facă“. Ne plîngem între noi că nu mai înțelegem nimic, pentru ca în secunda următoare, în public, să suferim de povara durerii că înțelegem absolut totul. Deunăzi, la București, în stația de metrou de la Universitate, într-un colț, o femeie cerșea. La cîțiva metri, un grup de tineri de la Salvați Copiii erau într-o campanie ca la carte, de strîngere de fonduri. Cei mai mulți dintre trecători îi dădeau bani femeii care cerșea. Poate că aveau senzația că banii lor ajung unde trebuie. Cine știe?!

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.