Arte exacte

Publicat în Dilema Veche nr. 676 din 2-8 februarie 2017
Arte exacte jpeg

Am făcut odată pe un șantier un experiment – eu și doi colegi am desenat separat același profil arheologic destul de simplu, cu relativ puține straturi expuse în peretele vertical. Apoi, seara la o bere, am suprapus cele trei foi de hîrtie milimetrică (pe care le am și azi). Șapte straturi fuseseră desenate cu diferențe minimale, adică toți trei eram de acord de unde pînă unde se întind fizic, deși pentru unele interpretările difereau. Pentru trei straturi, numai două din desene se suprapuneau, iar pentru încă unul, toate trei desenele erau diferite. Alte trei unități stratigrafice, din care una foarte restrînsă ca dimensiuni, iar alta, din contra, relativ mare, apăreau numai pe cîte un desen. Cîteva dintre discrepanțe au fost rezolvate prin discuții, cînd o observație a altcuiva te luminează și îți dai seama că ai greșit, iar una dintre unități, care apărea numai la unul dintre noi, s-a dovedit că toți o văzuserăm ca entitate discretă, dar doi dintre noi o luaseră ca neavînd relevanță stratigrafică. V-am plictisit pînă aici ca să spun că apoi am început să scădem cîteva procente pentru fiecare neconcordanță între noi, mai multe sau mai puține în funcție de gravitatea categoriei, și am obținut pentru arheologie procentul de 81,5% știință. O concluzie fără nici o valoare științifică? Absolut de acord.

N-aș avea, mă grăbesc să spun, nici o insomnie dacă mi-ar dovedi cineva că arheologia nu e o știință; sînt pe deplin mulțumit dacă e doar un meșteșug. În același timp, nu mă încîntă nici discuțiile simpliste despre lipsa de științificitate a științelor sociale. Aș nota deci aici cîteva puncte de taifas epistemologic.

În primul rînd trebuie zis că, în afară de matematică, nici științele exacte nu sînt cu totul științifice, pentru că teoriile lor nu explică toate datele sigure disponibile, construcția lor e parțial socială și culturală, iar schimbările de paradigmă (etapele de progres radical) au loc irațional și necumulativ. Putem fi însă desigur de acord că legile măririi și decăderii civilizațiilor nu au aceeași rigoare ca acelea ale termodinamicii. În al doilea rînd, trebuie zis că științele sociale recurg tot mai des la științele exacte pentru diverse segmente ale discursului lor, de obicei în mod productiv, uneori doar pentru fi mai finanțabile și/sau ca să sune mai credibil.

Științele sociale, în general, aplică metoda științifică comportamentului uman și proceselor cognitive și lingvistice asociate. Adică unui tip de obiect de studiu foarte diferit de cel pentru care ea a fost concepută. E normal să apară purici pe ecran. Cred că de-aici și tendința de a traduce, într-o operațiune intermediară de care evident nu e nevoie în științele exacte, obiectul de studiu al științelor sociale în chestii cuantificabile, pipăibile (inclusiv pipăibile de către computer). Să transformi, de pildă, din cînd în cînd oamenii pe care îi studiezi în resturi cu conținut ridicat de carbon: la un trilion de atomi de C12, cîte un important atom de C14, cu perioada de înjumătățire taman 5730 de ani.

Dacă vrem neapărat să vorbim de știință, să ne întrebăm 1) dacă rezultatele noastre sînt replicabile. Nu sînt. Arheologia, de pildă, e prin excelență alcătuită din experimente irepetabile. Nimeni altcineva nu mai poate săpa unde s-a săpat deja, ca să spună da, așa e, cum a zis băiatu’ ăsta. Deși experimentele nu sînt replicabile, ele pot fi totuși corelate cu rezultate compatibile produse de întreaga breaslă pe totalitatea siturilor arheologice. De asta se leagă întrebarea 2) dacă sîntem obiectivi. Nu sîntem, dar putem adesea să căutăm un consens între un număr de subiectivități calificate. Dar oare arheologia 3) produce legi universale? Nu produce – New Archaeology pozitivistă a încercat să le enunțe și n-a putut. Există totuși legi ale stratigrafiei și o imensă jurisprudență în materie de procese culturale și geopedologice de formare a siturilor, cu cauzalitate binișor înțeleasă. 4) Sînt judecățile pe care le face bazate pe eșantioane semnificative? Nu, dar uneori putem calcula destul de exact care e marja de eroare – de exemplu, cît de relevante sînt rezultatele evaluării sarcinii arheologice a 8 ha de teren cercetînd doar 2% din suprafață. 5) Plecăm la lucru cu o ipoteză de cercetare, în ideea de a o menține atîta timp cît nu a fost dovedită incorectă? Teoretic, da. Practic, de multe ori însă plecăm la săpat aiurea, doar ca să vedem ce e sub pămînt, ca în secolul al XIX-lea, adică fără un proiect de cercetare clar (altul decît „mai buna cunoaștere a trecutului patriei“, „explorarea bogățiilor istorice ale pămîntului bănățean“ etc.) Or, informațiile devin vizibile doar în cîmpul unei întrebări. Nu poți fi atent la tot și înregistra tot, pentru că zoom in pe date se poate face la nesfîrșit. Săpături generaliste – „săpătura curiosului“ – nici n-ar trebui finanțate. 6) Există în arheologie reflecție asupra propriei metode? Există, deși puțină în țările în care arheologia a rămas veșnic tînără sau unde a fost traumatizată de excese teoretice (ca în Germania nazistă). 7) Are arheologia instrumente pentru a face clasificări? Are – într-atît încît unii arheologi chiar ajung să vadă în clasificări un scop în sine. Etc.

Cred că se vede deci că arheologia, ca și alte științe sociale, are un miez (sau poate un înveliș) exact. E clar că nu e tocmai o știință, dar e clar și că, dacă o pui în patul lui Procust al științei exacte, pierzi tocmai contribuția ei specifică – recuperarea interpretativă a trecutului – în care stă frumusețea ei. Sau 81,5% din frumusețea ei. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: wikimedia commons

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Deputatul Andrei Guruliov  Foto captură The Mirror
General rus, despre imaginile cu recruții beți: „Nu am văzut oameni treji în taberele de instrucție”
Andrei Guruliov, general rus în rezervă, în vârstă de 54 de ani, a declarat la televiziunea de stat din Rusia că niciodată nu a văzut oameni treji în taberele de instrucție.
umit yildirim m9FBEtUTRXY unsplash jpg
Schimbări mari prin lucruri simple. Soluția clară pentru traficul din București
România ocupă locul al doilea în Uniunea Europeană la producția de biciclete, cu peste 2.5 milioane de unități, dar suntem la coada clasamentului când vine vorba de pistele pentru utilizarea lor.
examen studenţi
Unu din trei tineri de la sat se teme că nu are bani de facultate
Academia de poliție și cea militară, Medicina, Informatica, Dreptul și Psihologia sunt în topul facultăților la care aspiră mulți dintre tinerii care locuiesc la țară. Lipsa banilor este principala piedică în fața studiilor universitare

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.