Arte exacte

Publicat în Dilema Veche nr. 676 din 2-8 februarie 2017
Arte exacte jpeg

Am făcut odată pe un șantier un experiment – eu și doi colegi am desenat separat același profil arheologic destul de simplu, cu relativ puține straturi expuse în peretele vertical. Apoi, seara la o bere, am suprapus cele trei foi de hîrtie milimetrică (pe care le am și azi). Șapte straturi fuseseră desenate cu diferențe minimale, adică toți trei eram de acord de unde pînă unde se întind fizic, deși pentru unele interpretările difereau. Pentru trei straturi, numai două din desene se suprapuneau, iar pentru încă unul, toate trei desenele erau diferite. Alte trei unități stratigrafice, din care una foarte restrînsă ca dimensiuni, iar alta, din contra, relativ mare, apăreau numai pe cîte un desen. Cîteva dintre discrepanțe au fost rezolvate prin discuții, cînd o observație a altcuiva te luminează și îți dai seama că ai greșit, iar una dintre unități, care apărea numai la unul dintre noi, s-a dovedit că toți o văzuserăm ca entitate discretă, dar doi dintre noi o luaseră ca neavînd relevanță stratigrafică. V-am plictisit pînă aici ca să spun că apoi am început să scădem cîteva procente pentru fiecare neconcordanță între noi, mai multe sau mai puține în funcție de gravitatea categoriei, și am obținut pentru arheologie procentul de 81,5% știință. O concluzie fără nici o valoare științifică? Absolut de acord.

N-aș avea, mă grăbesc să spun, nici o insomnie dacă mi-ar dovedi cineva că arheologia nu e o știință; sînt pe deplin mulțumit dacă e doar un meșteșug. În același timp, nu mă încîntă nici discuțiile simpliste despre lipsa de științificitate a științelor sociale. Aș nota deci aici cîteva puncte de taifas epistemologic.

În primul rînd trebuie zis că, în afară de matematică, nici științele exacte nu sînt cu totul științifice, pentru că teoriile lor nu explică toate datele sigure disponibile, construcția lor e parțial socială și culturală, iar schimbările de paradigmă (etapele de progres radical) au loc irațional și necumulativ. Putem fi însă desigur de acord că legile măririi și decăderii civilizațiilor nu au aceeași rigoare ca acelea ale termodinamicii. În al doilea rînd, trebuie zis că științele sociale recurg tot mai des la științele exacte pentru diverse segmente ale discursului lor, de obicei în mod productiv, uneori doar pentru fi mai finanțabile și/sau ca să sune mai credibil.

Științele sociale, în general, aplică metoda științifică comportamentului uman și proceselor cognitive și lingvistice asociate. Adică unui tip de obiect de studiu foarte diferit de cel pentru care ea a fost concepută. E normal să apară purici pe ecran. Cred că de-aici și tendința de a traduce, într-o operațiune intermediară de care evident nu e nevoie în științele exacte, obiectul de studiu al științelor sociale în chestii cuantificabile, pipăibile (inclusiv pipăibile de către computer). Să transformi, de pildă, din cînd în cînd oamenii pe care îi studiezi în resturi cu conținut ridicat de carbon: la un trilion de atomi de C12, cîte un important atom de C14, cu perioada de înjumătățire taman 5730 de ani.

Dacă vrem neapărat să vorbim de știință, să ne întrebăm 1) dacă rezultatele noastre sînt replicabile. Nu sînt. Arheologia, de pildă, e prin excelență alcătuită din experimente irepetabile. Nimeni altcineva nu mai poate săpa unde s-a săpat deja, ca să spună da, așa e, cum a zis băiatu’ ăsta. Deși experimentele nu sînt replicabile, ele pot fi totuși corelate cu rezultate compatibile produse de întreaga breaslă pe totalitatea siturilor arheologice. De asta se leagă întrebarea 2) dacă sîntem obiectivi. Nu sîntem, dar putem adesea să căutăm un consens între un număr de subiectivități calificate. Dar oare arheologia 3) produce legi universale? Nu produce – New Archaeology pozitivistă a încercat să le enunțe și n-a putut. Există totuși legi ale stratigrafiei și o imensă jurisprudență în materie de procese culturale și geopedologice de formare a siturilor, cu cauzalitate binișor înțeleasă. 4) Sînt judecățile pe care le face bazate pe eșantioane semnificative? Nu, dar uneori putem calcula destul de exact care e marja de eroare – de exemplu, cît de relevante sînt rezultatele evaluării sarcinii arheologice a 8 ha de teren cercetînd doar 2% din suprafață. 5) Plecăm la lucru cu o ipoteză de cercetare, în ideea de a o menține atîta timp cît nu a fost dovedită incorectă? Teoretic, da. Practic, de multe ori însă plecăm la săpat aiurea, doar ca să vedem ce e sub pămînt, ca în secolul al XIX-lea, adică fără un proiect de cercetare clar (altul decît „mai buna cunoaștere a trecutului patriei“, „explorarea bogățiilor istorice ale pămîntului bănățean“ etc.) Or, informațiile devin vizibile doar în cîmpul unei întrebări. Nu poți fi atent la tot și înregistra tot, pentru că zoom in pe date se poate face la nesfîrșit. Săpături generaliste – „săpătura curiosului“ – nici n-ar trebui finanțate. 6) Există în arheologie reflecție asupra propriei metode? Există, deși puțină în țările în care arheologia a rămas veșnic tînără sau unde a fost traumatizată de excese teoretice (ca în Germania nazistă). 7) Are arheologia instrumente pentru a face clasificări? Are – într-atît încît unii arheologi chiar ajung să vadă în clasificări un scop în sine. Etc.

Cred că se vede deci că arheologia, ca și alte științe sociale, are un miez (sau poate un înveliș) exact. E clar că nu e tocmai o știință, dar e clar și că, dacă o pui în patul lui Procust al științei exacte, pierzi tocmai contribuția ei specifică – recuperarea interpretativă a trecutului – în care stă frumusețea ei. Sau 81,5% din frumusețea ei. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Despăgubire de 14,5 milioane de euro pentru un fermier din Focșani, care spune că Autostrada A7 îi ruinează afacerea
Afacerea de milioane de euro a unui vrâncean va fi distrusă de Autostrada A7, mai exact de sectorul Focșani-Bacău. Totuși, afaceristul a primit despăgubiri în valoare de peste 14,5 milioane de euro în primă instanță, conform deciziei Tribunalului Vrancea.
image
Traficantul de droguri în casa căruia a murit drogată o elevă de 16 ani, trimis în judecată. Cum a murit fata
Traficantul de droguri acuzat că i-a dat unei eleve de 16 ani un drog sintetic periculos, în urma căruia adolescenta a murit, a fost trimis în judecată, împreună cu alți doi minori.
image
Pensiile vor fi recalculate încă o dată după 1 septembrie. Ce categorie de cetățeni va încasa mai mult
Executivul se pregătește de o a doua recalculare a pensiilor, care va aduce și mai multor seniori majorări financiare consistente.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: