Arta cusurgiei

Publicat în Dilema Veche nr. 715 din 2-8 noiembrie 2017
Arta cusurgiei jpeg

Port un interes special criticii veninoase. Problema e că am studiat-o cam mult și acum nu mă mai scandalizează cît ar trebui, ci mă și înveselește. Cînd o aud, ciulesc urechile cu amestecul bizar de recunoștință și panică pe care-l simte cineva care nu cunoaște pe nimeni într-un grup atunci cînd se aduce vorba cu totul pe neașteptate despre tema tezei lui de doctorat.

Cum știți, cei ce fac cercetare, în arheologie sau altceva, citesc nu doar cărți de specialitate, ci și recenzii la cărți pe care altfel nu au timp să le citească. (Unii citesc foarte multe recenzii, iar alții, numai recenzii. Totul e să pari la curent. În lumea academică, discuțiile sînt în așa fel concepute încît despre nici un subiect să nu trebuiască să vorbești mai mult timp decît poți pretinde că știi despre ce e vorba.) Întîmplarea face că am și scris vreo douăzeci de recenzii de cărți de arheologie, așa că, vrînd-nevrînd, am ajuns să mi pun întrebarea: „Care e cea mai bună metodă de a critica munca altuia atunci cînd el nu se poate apăra?“ La răspuns nu am ajuns încă, dar am cîteva convingeri parțiale. Cred, de pildă, că este veninos să scrii o recenzie dedicată nu cărții, ci greșelii de la pagina 38 a cărții, chiar dacă la pagina 38 se află într-adevăr un argument falacios, un exemplu de documentație știrbă etc. Tipic pentru veninosul științific mai este și să demonteze pufnind un argument greșit adus de autor în sprijinul tezei lui, ignorînd celelalte 49 de argumente corecte din restul cărții, mai mult decît suficiente altminteri ca să stabilească adevărul tezei. La fel de necinstit este să reformulezi, cu dibace și discrete (sau nu) emendări, teza generală a autorului, astfel încît ea să devină un perfect sac de box pentru pumnii tăi cronicărești. După care te lupți cu ea toată recenzia și, ce să vezi, ieși triumfător.

Dar ce cîștigi scriind o recenzie dură? E clar că se plătesc polițe și că fiecare răzbunare academică atrage altă răzbunare, ca într-o interminabilă gjakmarrje albaneză din prozele lui Kadare. Dar, în general, ceea ce rîvnește cel ce critică – un om bun, la urma urmei – este doar să pară sclipitor. Or, așa cum se învață deja între 18 luni și 3 ani, un nume îți faci investigînd și înfierînd, nu moțăind și încuviințînd. Dar ce te faci cu cărțile solide, în care nu găsești breșa unei erori? Aici aș dori să vin cu un pont în întîmpinarea recenzenților belicoși aflați la ananghie: deplîngeți lipsa unui context mai larg al analizei, a unor analogii vitale. Spuneți cam așa: „Cu totul neașteptată este absența referințelor la războiul lelantin, absență ce compromite fundamentele oricărei discuții a mecanismelor de tăiere a porcului în lumea veche“. Recenzați o monografie despre Germanicus? Poate lipsește Tabula Siarensis. Ar fi o greșeală descalificantă, dacă volumul e publicat după descoperirea prin 1980 a inscripției respective. Nu lipsește? Poate lipsește o comparație detaliată cu Tiberius și Claudius („fără de care…“) sau ceva mult mai neînsemnat, ca o discuție a cutărui homoioteleuton în tradiția manuscrisă a lui Velleius Paterculus („fără de care…“). Nici asta nu lipsește, din cine știe ce capriciu al autorului? Se va deplora atunci pur și simplu lipsa instrumentării antichității la Eginhard sau, de ce nu, în literatura lui Sienkiewicz și Feuchtwanger. La urma urmei, la orice carte științifică s-ar mai fi putut adăuga un capitol.

Prima recenzie pe care am scris o într-un jurnal academic străin a fost și cea mai dură pe care am scris-o vreodată. Nici volumul nu era grozav, dar dorința mea de a dovedi neapărat și urgent cît de bine pregătit sînt mă orbea. Cartea (de istoria arheologiei) pe care o recenzam era dușmanul meu: ori eu, ori ea. M-am lămurit doar treptat care e antidotul criticii ăsteia heirupiste. Acum l-aș formula așa: nu menționa o greșeală pînă nu ai găsit mai întîi două lucruri bune și relevante de pomenit despre cartea respectivă.

Mecanismele criticii față în față sînt altele. Pe șantier, de pildă, există oameni care după ce zic „E excelent cum ai săpat aici!… E chiar foarte bine…!“ știi că vor adăuga imediat: „Ce păcat că nu așa trebuia procedat! Mai ales, nu aici! Era nevoie mai tîrziu…! Și ca X!“ Nu-mi dau seama care e problema de dozaj, dar în cazul ăsta introducerea diplomatică, în loc să îndulcescă pastila, pare mai degrabă agresivă. La fel, pe șantier, față în față, cei (foarte puțini și foarte prețioși) din secta criticii veninoase nu vin pe secțiunea ta să-ți țină, ca autorii de recenzii, vreun lung discurs despre o neînsemnată greșeală pe care ai fi făcut-o, cu excesul de specificitate care e vitamina luată de dimineață de toți chițibușarii. Strategia e alta: vin, dau din cap, se învîrt, măselele îi dor, bocancii îi rod, „aha“, „îhîm“, „nu, n-am spus că e vreo problemă, mă uitam doar dacă… hmm… măi să fie… ha!… ca să vezi“. Aici nu ți se umflă vreo poticneală la rang de crimă, aici veninosul doar aruncă elegant umbra dubiului asupra întregii tale activități (vieți, ce mai), lăsîndu-te pe tine să completezi în spațiul punctat temerile tale cele mai adînci! Arma letală este nu critica specifică, ci o moacă vagă și ursuză, bine exersată.

O asemănare există totuși între criticii din recenzii și cei de șantier: sînt simpatici, iar manevrele lor pot fi delicioase. Mai ales pentru terțe părți. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Hipertermia, urgența medicală care ne amenință viața pe caniculă. Care este măsura imediată care ne ajută
După o săptămână de Cod Roșu, serviciile de ambulanță aproape că nu mai fac față solicitărilor. Dintre acestea, hipertermiile cauzate de caniculă sunt urgențe majore, supraîncălzirea organismului punând viața pacienților în pericol.
image
Șase dintre cele mai supraestimate atracții turistice din lume. „Nu a fost deloc ceea ce mă așteptam” VIDEO
Fiecare țară are obiectivele sale turistice despre care se spune că nu trebuie să le ratezi când vizitezi acele locuri. Adesea, realitatea se ridică sau depășește nivelul așteptărilor, dar sunt și situații în care atracțiile turistice sunt supraestimate.
image
„Nostradamus cel viu” a prezis căderea sistemelor informatice încă de acum trei luni și prevestește un nou război mondial
Clarvăzătorul brazilian Athos Salomé, supranumit „Nostradamus cel viu”, a prezis o „pană tehnologică de trei zile” în 2024, potrivit Daily Mail Online, iar acum susține că ar urma un conflict la scară largă, asemănător unui al treilea război mondial.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne