Arma personală

Publicat în Dilema Veche nr. 467 din 24-30 ianuarie 2013
Marea de altădată jpeg

Un raport al Pentagonului arată că, în ultima perioadă, în armata americană s-a înregistrat în medie o sinucidere pe zi. Mai precis, în anul 2012, în rîndul militarilor americani au avut loc 349 de sinucideri, adică mai multe decît cele 246 de vieţi americane pierdute pe cîmpurile de luptă din Afganistan. Cu alte cuvinte, cei mai periculoşi duşmani ai instruiţilor soldaţi americani sînt chiar ei înşişi. E vorba, desigur, de traumele psihice provocate de experienţa războiului şi de dificultăţile readaptării la o viaţă paşnică. Chiar o mulţime de filme americane ilustrează din plin asemenea cazuri. Un număr mare de sinucideri se înregistrează şi în armata rusă, şi în cea israeliană şi, în general, în rîndul soldaţilor de orice naţionalitate. Dar multe sinucideri se petreceau şi în armata noastră, chiar pe vremea cînd soldaţii nu erau profesionişti şi nici nu luptau pe vreun front. Fiindcă doar „privaţiunile serviciului militar“, cum se spunea odată, combinate cu permanenta prezenţă a unei arme la îndemînă sînt, se pare, îndeajuns pentru a creşte riscul sinuciderilor.

În anii ’80, într-o unitate militară din sudul ţării, în prima lună de armată, pînă la depunerea jurămîntului, făceam instrucţie cu AKM-47, fără muniţie. Ni se dăduse fiecăruia cîte o asemenea „jucărie“, pe care, după instrucţie, trebuia s-o depunem în rastelul care se încuia cu un mare lacăt şi apoi era păzit zi şi noapte de un planton. Ni s-a spus că trebuie să ţinem minte şi-n somn seria propriei arme, şi am fost învăţaţi s-o demontăm, s-o curăţăm şi s-o montăm la loc, şi cu ochii închişi. Dar, în ciuda faimei mondiale, kalaşnikovul fără gloanţe nu ne părea altceva decît o jucărie mai mare. Gloanţele stăteau în altă parte, undeva într-un depozit, nu ştiam prea bine unde, probabil sub o pază serioasă. A venit ziua jurămîntului şi defilarea pe platoul unităţii, cu puşca pe umăr. Unii dintre noi învăţaseră chiar spectaculoase manevre de învîrtire, prin care-şi treceau arma de pe umăr la picior şi invers. Pe cît de impresionanţi păream de la distanţă, pe atît de inofensivi eram, de fapt, lipsiţi fiind în continuare de gloanţe. Nici măcar nu ştiam cum arată. Abia după ceva timp de la jurămînt am fost scoşi la poligon, pe un cîmp. Atunci am văzut în mîna comandantului nişte cutii de carton, ca pachetele de cutii de chibrituri, în care se afla muniţia de război – cum i se zicea. O scosese din depozit în urma întocmirii unui proces-verbal cu martori, cu semnături, cu numărat şi aşa mai departe. Regimul comunist era foarte atent cu gloanţele date pe mîna soldaţilor obişnuiţi. Într-o primă fază, ni s-au dat fiecăruia cîte două. Cu ele urma să tragem de probă, ca să vedem „cum bate arma“, după care aveau să ne mai dea cîte trei pentru tragerea „oficială“. Tragerea ne-a dat senzaţii diferite. Unii au simţit fiori de teamă, alţii de satisfacţie. O impresie care, în orice caz, nu se uită. La urmă a trebuit să predăm fiecare cele cinci cartuşe goale.

Peste încă vreo lună, cînd am început să facem de gardă, ne-au dat fiecăruia cîte o geantă cu trei sau patru încărcătoare pline. Încărcătorul din armă era totuşi gol. Mai tîrziu am aflat că unii îl montau pe cel plin, ştiind că nu era nici o încălcare a regulamentului. Ei bine, cînd stai ore în şir de pază, ziua şi noaptea, într-un foişor de beton, avînd la tine un kalaşnikov cu aproape o sută de cartuşe, îţi vin o mulţime de gînduri. E curiozitate, e senzaţia de putere potenţială. Unii dintre noi se gîndeau chiar la Ceauşescu (ştiam de atunci exact ce merită, dar nu speram că tocmai asta o să i se şi întîmple cîţiva ani mai tîrziu). Poţi fi prieten sau nu cu propria armă. Poţi s-o ignori sau poate să te obsedeze. Am observat că ofiţerii, chiar şi cei mai răi, nu se apropiau de posturile de pază. O făceau doar în controalele oficiale şi atunci respectau riguros toate procedurile. Unii chiar recunoşteau că se tem să nu-i împuşcăm. Nouă încă nu ne trecuse prin cap aşa ceva, dar se pare că ei ştiau mai bine posibilele efecte ale posesiei unei armei încărcate asupra unor minţi crude. Cînd am plecat toţi „TR-iştii“ în vacanţa de Crăciun (evident că nu-i ziceau aşa) şi Anul Nou, au rămas să păzească unitatea „trupeţii“, adică cei care făceau armata la termen normal pentru că nu erau studenţi. A fost un adevărat dezastru. Se pare că băieţii ăia mai fără şcoală, cînd s-au văzut cu arme pe mînă, au vrut neapărat să le şi folosească. Unul a lansat un încărcător întreg înspre satul din vale, explicînd apoi că a vrut să vadă „cum curg gloanţele pe ţeavă“. Altul a tras din greşeală un foc la cîţiva centimetri de capul comandantului gărzii, la rastelul la care se preda muniţa. Un al treilea a plecat din postul de pază, teleleu cu arma prin unitate. A ajuns la postul în care făcea de pază un prieten, voind să-l sperie că-l împuşcă. A uitat că arma era chiar încărcată şi cu glonţ pe ţeavă. Şi aşa, din joacă, s-a trezit trăgînd o rafală spre amicul său. Printr-o minune, nici un glonţ nu l-a nimerit. Două săptămîni a fost ca-n Texas.

Cînd noi, studenţii, ne-am întors în unitate, ofiţerimea a răsuflat uşurată. Ne ştiau cu mai mult discernămînt. Ai noştri au mai tras gloanţe aiurea, de spaimă, din prostie sau de amuzament, dar mult mai rar. N-am avut printre noi nici unul atît de depresiv încît să se sinucidă, dar în alte unităţi au existat. În condiţiile alea, să-ţi tragi un glonţ în cap nu era ceva chiar improbabil. Americanii sînt mult mai obişnuiţi cu armele decît eram noi în vremea comunismului. Soldaţii lor nu au curiozităţi stupide pentru că la instrucţie pot folosi puştile cît vor. Au, în schimb, aşa-numitul stres post-traumatic, după ce se întorc de pe cîmpul de luptă. Problemă pe care o au acum şi soldaţii noştri profesionişti. Şi, în orice caz, în vecinătatea puştii, valoarea vieţii se schimbă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

friptuta de porc la cuptor jpg
Friptură de porc la cuptor
Servită alături de garnituri de sezon sau o salată proaspătă, această friptură este o alegere perfectă pentru prânzurile în familie.
valeriu tabără
Valeriu Tabără a murit. Fostul ministru al Agriculturii avea probleme cardiace
Valeriu Tabără, președintele ASAS și fost ministru al Agriculturii, a murit. Profesorul universitar era internat la Timișoara pentru problemele cardiace de care suferea.
bruschete cu ou de prepelita jpg
Bruschete cu salată și ouă de prepeliță
Aceste bruschete sunt ideale pentru a impresiona la un prânz sau o cină ușoară.
Finlanda a aderat la NATO după invazia rusă în Ucraina FOTO Shutterstock jpg
Încrederea finlandezilor în garanțiile de securitate ale NATO, în cădere liberă după realegerea lui Trump
Încrederea cetăţenilor finlandezi în garanţiile de securitate ale NATO a scăzut considerabil de la revenirea lui Donald Trump la putere în Statele Unite, potrivit unui sondaj publicat marţi, relatează AFP.
garda Papei  foto   Profimedia jpeg
Ce înseamnă să fii bodyguard-ul Papei: „Te transformă pe viață!”
Un fost bodyguard din Vatican a vorbit pentru presa britanică despre experința de la Vatican, care i-a schimbat viața.
supa crema de stevie jpg
Supă-cremă de ștevie
Servită cu crutoane crocante supa-cremă de ștevie devine o adevărată delectare.
deliciu la pahar cu crema de lamaie jpg
Deliciu la pahar cu cremă de lămâie
Cremos, răcoritor și foarte ușor de pregătit deliciu la pahar cu cremă de lămâie este un desert pentru o zi calda de primăvară.
acesti oameni au noroc la bani, foto shutterstock jpg
Pe ce se duc cei mai mulți bani ai românilor. Un bărbat a ținut evidența cheltuielilor timp de un an: „Am vrut să vad exact unde se duc banii mei”
Pe măsură ce tehnologia digitală devine tot mai prezentă în viața cotidiană, și modul de gestionare a banilor evoluează. De la achitarea facturilor prin platforme online la cumpărături realizate prin aplicații mobile, instrumentele digitale transformă semnificativ felul în care oamenii își administr
1745847783 WkgE jpg
Harrison lansează un nou modul digital care simplifică achizițiile publice și reduce birocrația
Harrison, companie românească cu peste 14 ani de experiență în consultanță pentru administrația publică, anunță lansarea unui nou modul în cadrul platformei HarrisonApp: Modulul de Achiziții Publice – Planificare și Organizare.