Arheologie. Pentru un păr sănătos și strălucitor

Publicat în Dilema Veche nr. 787 din 21-28 martie 2019
Arheologie  Pentru un păr sănătos și strălucitor jpeg

Am locuit într-o căsuță cu un columbian care se ocupa de izotopii de staniu. Omul mi-a pus o întrebare pe care n-am uitat-o niciodată. Venise doar o săptămînă pe șantier ca să ia mici probe din obiecte de bronz și habar n-avea de arheologia de teren. Echipa era mai mică decît de obicei și nu știu de ce fusese repartizat să stea tocmai cu mine și nu cu unul dintre nemți; am preferat să presupun că datorită prieteniei seculare dintre Columbia și România. Era, de altfel, un tip extraordinar de blajin. Avea, cu siguranță, tusea cea mai plăcută pe care am auzit-o vreodată: scurtă, vibrantă, optimistă. M-a luat cu totul prin surprindere cînd, în ultima zi, înainte să plece înapoi la laboratorul lui din Elveția, m-a întrebat cum fac femeile să-și păstreze părul atît de frumos în condiții de șantier.

Între timp, m-am lămurit că, de fapt, e destul de comun ca pe șantier să vezi părul cu alți ochi decît în oraș. Poate doar pentru că cei care lucrează pe teren și-l ascund sub pălării, basmale, bandane și baticuri de tot felul. Ei folosesc tehnici ezoterice, la limita legii, pentru a disimula arhitectura părului în spațiul liminal de sub acoperămîntul de cap și apoi reapar deodată la jumătatea zilei în splendoarea mandorlei lor de păr, ca Eréndira dintr-o povestire a lui Márquez.

Trebuie să ținem la acest păr? Probabil, dat fiind că în el stă puterea zmeului, ca și cea a regelui merovingian. Pe șantier, părul trebuie protejat de praf, mai ales pentru ca apa de care dispui să fie suficientă ca să-l speli. Am avut totuși ocazia să constat că, dacă părul e plin de praf, e mai puțin inconfortabil cînd îți dai în cap cu săpunul paralelipipedic de mîini (n-ați mai făcut asta de ceva vreme, am impresia). Părul ar mai trebui protejat și de soare, care îl decolorează. Am aflat însă că unii își lasă intenționat părul la decolorat pentru că, în secret, le place așa. Pe de altă parte, am asistat, o singură dată, și anume fără să fiu prevenit, la operațiunea pusului de cremă de soare pe păr. O operațiune greu de privit. Ce se întîmplă apoi la spălat în situația asta nu știu, dar bănuiesc că e ca și cum ai face duș unui ou Kinder.

Trec de la viața de șantier la descoperiri propriu-zise, cum sînt buclele de păr antice, de exemplu oferite lui Horus sau Hathor în cadrul unor rituri de trecere. Și mai interesanți mi se par niște mici bulgări de argilă, tot din Egiptul faraonic, în interiorul cărora se află bucle de păr. În satul muncitorilor de la El Amarna (secolul al XIV-lea î.Hr.), bulgărașii ăștia sînt ștampilați cu inele sigilare. În mormîntul lui Tutankhamon, datat cîțiva ani mai tîrziu, s-a găsit și o cosiță de păr împletit pentru care se crease un sicriu miniatural. Părul pare să fi aparținut reginei Tiye, bunica soției lui Tutankhamon, și, în funcție de genealogie, și a faraonului însuși. Într-un mormînt de secolul al XII-lea î.Hr. de la Kahun, se aflau bulgărași asemănători (3 cm în diametru), în care se aflau bucle de păr de copil. Pentru că se tot găsesc și cocoloașe de argile ștampilate cu cuvinte referitoare la contracte și care cuprind fragmente de papirus, s-a dedus că și cele cu bucle s-ar putea referi la contractul între decedat și preoțime, prevăzînd împlinirea întocmai a riturilor funerare. Obiceiul e, de fapt, foarte vechi. Încă înaintea primilor faraoni, acum mai mult de 5000 de ani, în Egipt se depuneau în mormintele de la Gebel el-Silsila, un sit arheologic în zona unde Nilul este mai îngust ca oriunde, vase ceramice pline cu păr uman, castaniu.

În Egipt se găsesc uneori și peruci antice. Într-un manual de înregistrare a săpăturii arheologice, conceput special pentru condițiile de-acolo, am găsit chiar niște formulare pretipărite folosite pentru descoperirile de peruci antice. Nu e nici chiar așa, de-abia bagi cazmaua în nisip că găsești ceva moale și încurcat, dar în comparație cu Europa antică, unde arheologic perucile sînt practic necunoscute, da, se poate spune că în Egipt ele sînt foarte frecvente. Uneori le găsești în cutii de lemn, alteori chiar pe capul omului (bărbat sau femeie, regină sau soldat). Perucile și extensiile de păr sînt folosite de cel puțin 5000 de ani în Egipt, dar catalogarea nesfîrșitului număr de împletituri a avansat abia în ultimii ani. Peruca se făcea din fibre de palmier sau, mai des, din păr, inclusiv din propriul tău păr, totul fixat cu ceară și rășini pe o varietate de plase de suport (de piele, de in, de păr). Dacă n-au mai rămas urme din acest suport, absența păduchilor poate să indice proveniența părului dintr-o perucă. Căci atunci cînd poate fi dată jos și pusă la loc după dorință, coafura rezistă cel mai bine. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chihlimbar, Polirom, 2017. 

Foto: Rozete de aur, cornalină, jasp etc. acoperind peruca uneia din soțiile lui Tutmes III, sec. 15 î.Hr, wikimedia commons

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Cât a ajuns o singură noapte la 3 stele în Poiana Brașov. „De banii ăia stau 10 zile la schi în Austria sau o lună la bulgari”
Cei care se gândesc să meargă la schi în Poiana Brașov, în această iarnă, ar trebui să se gândească de două ori unde se vor caza. Chiar dacă există și oferte rezonabile, multe sunt mai scumpe decât o vacanță întreagă în Austria sau Italia
image
Ultimul hotel UGSR de pe Valea Lotrului, închis după 42 de ani. „Noroc cu privații“ FOTO
Comparată deseori cu Valea Prahovei, deși paralela se poate face doar din punct de vedere al potențialului turistic și cadrului natural, Valea Lotrului din Vâlcea suferă extrem la capitolul infuzie de capital, mai ales în sectorul public.
image
Cât de bine trăiesc românii în comparație cu ungurii și bulgarii. Argumentele incontestabile ale unor economiști
România a înregistrat în ultimii ani o creștere economică importantă, cel puțin pe hârtie, iar politicienii se laudă că ne-am depășit vecinii. Economiștii contactați de „Adevărul” nu susțin această variantă, la fel cum nu o fac nici cifrele Băncii Mondiale și Eurostat

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.