Arheologia Războiului Rece

Accidentul de la centrala nucleară Fukushima Daiichi, din 2011, a avut și niște implicații arheologice la care nu mă gîndisem, dar pe care mi le-a povestit un arheolog francez recent întors de la fața locului. Spre deosebire de ce s-a întîmplat la Cernobîl, japonezii au hotărît că vreo 2.500 km² din regiunea Tohoku trebuie decontaminați, inclusiv păduri, lanuri, pereții clădirilor, toate suprafețele pe care a ajuns cesiu-137. (Discuția asta avea loc la masa de prînz, care căpătase un gust metalic.) Mii de muncitori au fost aduși la frecat, răzuit, tăiat, scos scoarța de pe copacii de lîngă case. Pe lîngă monumentele istorice și preistorice care trebuie despăducheate în felul ăsta, mai apare și problema celor 50 de milioane de tone de deșeuri în 700 de zone de stocare temporară, pentru care ar fi fost nevoie de o cercetare arheologică preventivă. Dar profesorul francez a păstrat la urmă ideea că atît centrala nucleară, cît și peisajul din jurul ei ar trebui declarate sit de patrimoniu protejat UNESCO World Heritage Site. Ruinele ar trebui să devină un monument istoric, parte dintr-un muzeu al dezastrelor, astfel încît acest non-lieu al centralei nucleare să devină un lieu de mémoire.

Asta m-a făcut să mă gîndesc care ar fi (puținele) vestigii arheologice ale Războiului Rece. Printre ele, neapărat zona rezervată testelor nucleare din Nevada (Nevada Test Site, NTS), la 100 km N-V de Las Vegas. Americanii au făcut cam o mie de teste în total aici. Rușii aproape tot atîtea, la Semipalatinsk (în Kazahstan) și în Novaia Zemlea. Există deci doar trei locuri în lume unde s-au făcut teste nucleare în mod sistematic; fie și numai asta justifică includerea (abia în 2000, ce-i drept) a peste o sută de structuri din NTS în registrul american al așa-numitelor historic places. Dar esențial, evident, e că testele astea sînt pînă la urmă responsabile pentru efectul disuasiv al armelor nucleare, adică pentru faptul că cele două gorile doar s-au bătut tare cu pumnii în piept fără să se încaiere. E deci importantă o cartografiere a resturilor materiale ale testelor nucleare. De pildă, undeva în Yucca Flat, zonă-cheie din NTS, pe fundul unui crater de 500 m diametru se află șase conducte mari; să le documentăm. (Bine, tot în crater se mai află și o camionetă poștală stricată, cu care am alte socoteli.) Craterul în sine este rezultatul primului test nuclear subteran din Nevada, pentru care bomba a fost amplasată, printr-un puț, la 700 m adîncime. Explozia a produs o cavitate subterană cu raza de aproape 100 m și o surpare corespunzătoare la suprafață (un crater de subsidență la scară mică; în cratere de acest gen din NTS s-au antrenat astronauții din programul Apollo). Se mai văd doi stîlpi de 15 m, de schelet metalic, ca stîlpii de înaltă tensiune, rupți din mjloc, doar doi din sutele care foloseau la instalarea aparatelor de măsură. NTS e presărat, de altfel, cu blocuri de ciment cu ștuțuri de care se ancorau stîlpi asemănători, de care la rîndul lor se agățau baloanele purtînd încărcături nucleare pentru detonări în atmosferă. Toate structurile astea au un design unic, chiar și de la un experiment la altul. O altă construcție de schelet metalic, pentru măsurarea pulsului electromagnetic, pare scoasă dintr-un loc de joacă din Brobdingnag. Turela unei piese de artilerie de pe un vas din flota militară, parțial îngropată, adăpostea instrumentele pentru măsurarea undei de șoc. În cîteva locuri se păstrează cutii de sîrmă și lemn, sau mari tuburi de metal cu diverse deschizături, în care se închideau porci îmbrăcați în diverse materiale. Sau pîlcuri de bănci scorojite de pe care, de la o distanță sigură, se puteau urmări anumite explozii. Cîteva orașe de sacrificiu au fost construite (Doom Town, Survival Town și altele), din care în 1995 mai existau două case cu etaj și scheletele de lemn ale cîtorva ranch-uri. E vorba de arheologia unei culturi materiale în care totul e pe dos.

Cel mai neobișnuit obiect vizibil azi în NTS este camera de metal de 50 de tone pe șenile din imagine, un fel de improvizație metalică de Tschumi transplantată în lumea din Arizona Dream. Hardughia asta high-tech, numită Tinderbox, a fost plasată deasupra puțului prin care s-a coborît bomba din experimentul Huron King. În ea se afla un satelit de telecomunicații militare în vid, pentru teste de rezistență la pulsul electromagnetic.

Pericolul cel mai frecvent în arheologia de teren este ispita de a vedea, în niște resturi materiale poate puțin diferite de ceea ce se întîlnește de obicei, o situație excepțională, de pildă ritualuri bizare. Un altul însă, mai legat de tema de azi, e tendința de trage totul pe Academiei, de a vedea în orice asamblaj o medie a tuturor descoperirilor de pînă acum, cu riscul de a nu mai descoperi decît ceea ce știm deja. Poți deci să extragi din nisip, ca arheolog, în Nevada Test Site, un element din turnul metalic de producție specială pentru măsurat pulsul electromagnetic nuclear și să zici ceva ridicol (dar adevărat): aici s-au făcut experimente nucleare. Dar mai probabil vei zice (și cine te-ar putea condamna?): aici se producea tablă „calitatea una“. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: wikimedia commons