Apa de la robinet
E greu de contabilizat cîte lucruri s-au schimbat în sfertul de secol scurs (și depășit) de la căderea regimului comunist. Unele în bine, altele în rău, unele datorate progresului tehnologic, altele determinate de evoluțiile sociale sau mentale ori de mode mai mult sau mai puțin trecătoare. Cert e că, pentru foarte mulți, nenumărate obișnuințe și obiceiuri „naturale“ în trecut, astăzi sînt de-a dreptul de neconceput. Cel mai simplu exemplu: băutul apei de la robinet. Nu zic nici că-i bine, nici că-i rău. Mă limitez doar la constatarea că cel puțin în București, în ciuda campaniilor făcute de Apa Nova și a analizelor apei, publicate periodic, foarte multă lume nici nu se mai gîndește să pună gura pe apa care curge pe țeava de la chiuvetă. Pe vremea lui Ceaușescu, cînd nu exista nici un fel de transparență cu privire la calitatea apei din rețeaua publică, cu toții beam apă de la robinet. Astăzi, preferăm să cheltuim bani (destui) și să cărăm de la magazine apă îmbuteliată în pet-uri de plastic. Argumentul că acum apa de la chiuvetă conține mai mult clor decît atunci nu e nici verificabil și nici destul de puternic ca să explice așa un fenomen.
Alt exemplu este cel al aerului condiționat. Pe vremea comunismului, nici măcar Ceaușescu n avea aer condiționat. Se spune că el se considera alergic la aerul condiționat și nu voia să audă de așa ceva. Astăzi, pentru extrem de multă lume, pare că verile ar fi de nesuportat fără această utilitate. Nu atît acasă, cît la serviciu și, mai ales, în mașină. O dotare care chiar și prin anii ’90 era considerată un lux pentru un automobil, acum pare indispensabilă. Cine își mai cumpără mașină fără aer condiționat? Oamenii se indignează azi și că nu toate mijloacele de transport în comun au aer condiționat. Nici aici, argumentul că verile ar fi tot mai calde nu e îndeajuns de puternic pentru a explica fenomenul.
Pretențiile au crescut și, în același timp, gradul de suportabilitate a unor condiții a scăzut. De exemplu, agricultorii se plîng astăzi de secetă după doar vreo cîteva zile fără ploaie. Înainte, seceta desemna ceva cu mult mai grav. Tot așa, ploile torențiale de vară sînt astăzi con-siderate adevărate urgii ale naturii, iar vîrtejurile de pe vremuri au căpătat statutul de tornade. 20 centimetri de zăpadă sînt un scandal, iar o jumătate de metru e de-a dreptul o catastrofă. Un cutremur de 3 grade pe scara Richter face subiectul știrilor și dezbaterilor, chiar dacă nici măcar nu s-a simțit. E drept, mass-media contribuie din plin la inflația de termeni și la „sensibilizarea“ opiniei publice. De cînd s-a instituit sistemul codurilor, nu e săptămînă să nu apară cîte unul roșu, portocaliu sau măcar galben, de furtună, de inundații, de caniculă și așa mai departe. Și, în mod curios, zilele trecute la Timișoara erau 37 de grade Celsius și era instituit codul roșu, iar la București erau 40 de grade Celsius și codul era doar portocaliu. Dar, dacă tot am vorbit despre mass-media, aș remarca faptul că astăzi și cuvîntul cenzură e folosit pentru simple intervenții editoriale, uneori chiar justificate, în vreme ce înainte desemna acțiunile unei instituții politice și represive de stat.
Aș observa și că tratamentele aplicate copiilor s-au schimbat enorm. Înainte de 1989, a-l urechea pe copilul vecinilor fiindcă a scăpat mingea printre florile din grădină era o întîmplare frecventă. Profesorii aplicau corecții fizice elevilor zburdalnici sau chiar celor care nu-și făceau temele, iar părinții nu se sfiau să și croiască odraslele ori de cîte ori considerau că e cazul. Astăzi sîntem mult mai blînzi cu copiii și mai intransigenți cu aceia care îndrăznesc să-i atingă. Am evoluat.
În domeniul culinar am ajuns la „răsfățuri“ care erau cu totul inimaginabile în anii comunismului. Și, din motive de confort, am renunțat la unele obiceiuri. De exemplu, cine mai face astăzi cozonaci în casă? De la magazin putem cumpăra ouă gata vopsite pentru Paști, salată de vinete deja preparată, zacuscă, ardei copți și alte asemenea produse ce odată păreau să țină exclusiv de gătitul în propria gospodărie. În magazine a apărut chiar și colivă gata preparată (se vinde bine în zone de „corporatiști“). În privința alimentației însă, nu doar oamenii s-au schimbat. Obiceiul cîinilor de cînd lumea, de a mînca oase, e pe cale să dispară. Ei mănîncă acum, așa cum bine știm, niște boabe special fabricate pentru ei. Cu oasele se pot îneca. La fel și pisicile.
Lumea noastră se schimbă și, în general, devine mai soft. Unii spun că Occidentului (din care și noi facem acum parte) îi slăbește forța de prea mult bine. Alții cred că în viitor oamenii vor avea membre mai scurte, abilități fizice mult scăzute și capete mult mai mari. Sînt și din aceia care se tem că lumea va fi dominată de roboți și că oamenii nici nu vor mai conta. O oarecare relativizare e totuși necesară. Nu trebuie să uităm că lucrurile și ideile astea țin doar de partea civilizată a omenirii și că încă există și partea cealaltă, pe care am cunoscut-o și noi într-o bună măsură. Partea în care nimeni n-are aer condiționat, deși canicula e veșnică, iar apa de la robinet nu se bea pentru că nici măcar nu există. Partea de lume în care copiii sînt trimiși la război și nimeni nu știe ce-i acela un cozonac.
Foto: adevarul.ro
