Anglofonie extremă

Publicat în Dilema Veche nr. 558 din 23-29 octombrie 2014
Alte confuzii jpeg

Am avut bucuria şi onoarea să moderez întîlnirea lui David Lodge cu publicul, de la Teatrul Naţional ieşean, din cadrul recent încheiatului şi spectaculosului FILIT. Evenimentul, deşi derulat în mare măsură spontan, sub ochii celor prezenţi, a presupus totuşi cîteva pregătiri tehnice. Scriitorul britanic, se ştie, are probleme cu auzul şi a fost suficient de îngrijorat că faptul ar putea perturba coerenţa discuţiei noastre. Pe de o parte, a vrut ca eu să-i pun întrebările în română, pentru a le auzi, neinfluenţate de alte zgomote, în traducere simultană, direct în cască. Pe de alta, a solicitat ca interpretarea răspunsurilor sale să fie făcută, pe o linie diferită, tot în căşti, audienţei. Se temea, justificat, că traducerea în plen (teoretic, „auzită“ şi de el) ar fi creat, de asemenea, sincope în armonia conversaţiei. Întrucît l-am simţit preocupat de aceste detalii, i-am propus să mergem, cu cîteva ore înainte, la Teatrul Naţional, pentru a face probe. A acceptat bucuros şi iată-ne, în jur de patru după-amiază, îndreptîndu-ne, în maşina mea, dinspre Grand Hotel Traian către impozantul edificiu artistic, numit, legitim, după Vasile Alecsandri. La locul faptei, nebunia de pe lume. Deşi mai erau măcar o sută optzeci de minute pînă la începerea festivităţilor, parcările învecinate cu teatrul gemeau de automobile (multe dintre ele fiind deja şi blocate), iar străduţele înconjurătoare forfoteau de oameni. În disperare de cauză, urc maşina pe un trotuar, avînd totuşi grijă să las loc de mişcare atît pentru şoferi, cît şi pentru pietoni. David Lodge zîmbeşte şi-mi spune că aşa „parchează“ un vecin de-al lui din Birmingham, obturîndu-i vizibilitatea ori de cîte ori încearcă să iasă, cu propria-i maşină, din curte. Glumesc şi eu, manifestîndu-mi speranţa că tipul nu e român şi amintindu-i, totodată, că, în ţărişoara carpatină, nu deţinem încă toate fineţurile automobilistice, precum „vizibilitatea“, „prioritatea“ şi „condusul preventiv“. Ele reprezintă, am zis, la noi, mai curînd noţiuni de „lux“ în experienţa rutieră.

Nu ieşim bine că un homeless man se şi apropie de noi cu paşi hotărîţi. Mă întunec la faţă, cu gîndul la o inevitabilă scenetă cerşetorească. Individul, intuind parcă aprehensiunile mele, mă asigură de bunele sale intenţii, într-un limbaj articulat: „Stimate domn, nu o lăsaţi aici că v-o ridică. Vin din jumătate în jumătate de oră cu macaraua.“ Rămîn o clipă încurcat, neştiind ce să fac, apoi iau o decizie năstruşnică, scuzabilă doar din unghiul situaţiei de criză. Mă duc lîngă omul străzii şi îl întreb neverosimil de academic: „Dumneavoastră mai staţi o vreme prin zonă?“ „Desigur, domnule“, răspunde el la fel de elegant. „V-aş ruga atunci, dacă se poate“ – continui eu cumva narcotizat –, „să păziţi maşina pînă mă întorc. Revin în maxim o oră. Voi răsplăti, se înţelege, efortul dumneavoastră. Vă rog să explicaţi poliţiştilor, în cazul în care se vor arăta, că am parcat aşa forţat de împrejurări – însoţesc un important musafir britanic la Teatrul Naţional!“ „Nu vă faceţi nici cea mai mică grijă“ – replică insolitul meu interlocutor –, „nu mă voi clinti de aici! Maşina dumneavoastră se află în deplină siguranţă.“ Am intrat în teatru cu inima cît un purice. David Lodge avea, în alt plan, motivele lui de apăsare. Trăia cu impresia că fotoliul şi canapeaua pe care urma să stăm erau prea departe de auditoriu. În plus, cerea noi şi noi ajustări ale sunetului în cască şi, ca şi cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, dezvoltase şi o spaimă că nu existau suficiente căşti pentru a acoperi întreaga sală mare a Teatrului Naţional, cu loje şi balcon. Degeaba îi explicam că oamenii care vor veni să-l vadă vorbesc bine engleza şi nici măcar nu vor solicita foarte multe căşti! El se arăta îngrijorat de actul comunicării cu publicul. Ulterior, predicţia mea s-a dovedit corectă cu asupra de măsură, în sala arhiplină, doar patru-cinci spectatori avînd nevoie de traducere din engleză în română. Audienţa a interacţionat remarcabil cu scriitorul, înţelegîndu-i perfect chiar şi poantele subtile.

Am plecat, în sfîrşit, după vreo patruzeci şi cinci de minute de probe. Lîngă maşină, omul meu ne aştepta surîzător şi, am avut senzaţia, cu privire ghiduşă. Am înlemnit cînd l-am auzit adresîndu-ni-se: „I’ve taken good care of your car, sir! They tried to pick it up twice, but I explained to them the importance and the urgency of the situation. They understood, so everything has been nice and dandy.“ Stupefiat, m-am gîndit o secundă că ar fi putut fi vreun absolvent de-al nostru, de la Engleză, care găsise viaţa pe stradă mai interesantă şi mai profitabilă decît profesoratul liceal românesc. Mi-a străfulgerat mintea şi ipoteza unei camere ascunse de pe la cine ştie ce show autohton. N-am rezistat ispitei şi i-am dat o bancnotă de cincizeci de lei. Individul a primit-o cu naturaleţe, adăugînd: „Thank you very much, sir! I really appreciate this. And, by the way, Mr. Lodge, good luck to you tonight! I am a great fan of your work.“ Episodul suprarealist a avut două efecte asupra lui David Lodge: primul – s-a relaxat instantaneu, nemaiarătînd nici o urmă de anxietate cu privire la faptul că românii urmau să-l înţeleagă excelent în seara respectivă; al doilea – pe parcursul şederii sale la Iaşi, a dat bancnote de cincizeci de lei în dreapta şi stînga, de la bellboy-ul care i-a cărat bagajele, pînă la şoferul de la FILIT care l-a transportat în diverse locuri şi chelnerul care i-a adus cafeaua. Mi s-a confesat, la plecare, că bănuise delicata noastră bancnotă galbenă de cincizeci a fi bacşişul standard în România.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cine este News Daddy, tiktokerul care a anunțat atentatul asupra lui Trump de la „Beach, Please”. Dylan Page: „Nu e o glumă, se întâmplă chiar acum” VIDEO
Dylan Page, un creator de conținut pe Tik Tok, cu peste 11 milioane de urmăritori, a fost primul care a anunțat tentativa de asasinat asupra lui Donald Trump. TikTok-erul se afla la festivalul „Beach, Please”, când a publicat știrea.
image
Tentativa de asasinat asupra lui Trump. Mișcarea salvatoare pe care a făcut-o fostul președinte chiar înainte ca glonțul să îl lovească FOTO VIDEO
Imaginile și informațiile despre tentativa de asasinare asupra lui Donald Trup, continuă să șocheze. O nouă înregistrare video arată mișcarea salvatoare pe care Donald Trump a făcut-o chiar în momentul în care un glonț a trecut pe lângă capul fostului președinte la mitingul din Butler, Pennsylvania.
image
Cum salvăm, pe caniculă, legumele din grădini și solarii. Fermier: „Se coace și roșia cât nuca, e de speriat”
Temperaturile de cuptor din ultimele zile pun la grea încercare și culturile din grădini și solarii. Legumicultori cu experiență spun ce putem face pentru a salva pe caniculă din munca de câteva luni și a ne bucura de legume din grădina proprie.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.