Andrea Garland

Andrea Garland se afla în Crawford, Texas, demonstrînd împotriva războiului din Irak cînd a lovit Furtuna. Cînd au ajuns la ea veştile despre nenorocirea care îi cotropea oraşul, a recrutat niscai veterani din Vietnam dornici să dea o mînă de ajutor în New Orleans. Veteranii mărşăluiau împotriva războiului celui nou, alături de Cindy Sheehan, mama unui soldat ucis în Irak. Vietnamul a fost o lecţie pe care America a uitat-o cu uşurinţă, şi iată acum un oraş american abandonat de Guvernul SUA în cele mai negre ceasuri ale vieţii sale. Războiul a venit la noi acasă. S-a întîmplat şi mai înainte. În 1968, în toiul războiului din Vietnam, oraşele Americii au explodat de furie. Inundaţiile din 2006 de la New Orleans sînt altceva, dar digurile rupte, care au împins apele în oraş, sînt înrudite, într-un fel care se cere încă înţeles, cu focurile care au încins America la sfîrşitul anilor '60. Andrea s-a întors într-un New Orleans ocupat de cîteva armate ale Statelor Unite, mulţi dintre trupeţi fiind soldaţi din Garda Naţională, proaspăt întorşi din Irak. A ajutat la organizarea unor echipe de salvare şi a adunat provizii pentru oamenii care încă erau izolaţi. L-a ajutat să scape pe prietenul ei Daniel, care fusese lăsat în urmă, cu două pisici, pentru că nu a vrut să sacrifice animăluţele. Vehiculele oficiale de salvare preluau oamenii, dar nu şi animalele de companie. Mulţi oameni au refuzat, ca şi Daniel, să se despartă de animalele lor. Au preferat să moară, şi mulţi chiar au murit. Oamenii au fost luaţi de ape şi multe animale de companie s-au prăpădit. Alţi oameni s-au sinucis - o poveste care nu a fost încă spusă în toată sumbra ei complexitate. Cînd, în cele din urmă, Andrea a ajuns în cartierul ei din New Orleans, aproape de Ninth Ward, şi-a găsit casa distrusă, dar nu ruinată cu brutalitate ca unele din casele vecinilor. Soţul ei Jeffrey, cumnatul şi prietenii din Crawford s-au apucat imediat să cureţe ce se mai putea curăţa şi să oprească invazia mucegaiului, care mînca - la propriu şi văzînd cu ochii - casele vechi dimprejur. Ea şi Jeffry au redeschis vechea lor galerie de artă, L'ART NOIR, cu o expoziţie extrem de puternică numită "Artă toxică", o creaţie a unor artişti locali care au utilizat în exponate deşeuri toxice din cele ce acopereau oraşul. Piesa centrală a expoziţiei se înalţă pe spaţiul din faţa casei lor şi include o colecţie de cruci care fuseseră ridicate şi în Crawford, reprezentînd soldaţii ucişi în Irak. Aceleaşi cruci şedeau acum la hotarul dintre cartierele Bywater şi Ninth Ward, înfăţişînd moartea New Orleans-ului. Printr-o singură operă de artă, victimele războiului condus atît de prost de George W. Bush jr. s-au amestecat cu victimele ineptei politici interne a aceluiaşi George W. Bush jr. Morţii din Irak şi înecaţii din New Orleans au depus împreună mărturie despre incompetenţa conducătorilor noştri. Andrea Garland este artistă, web-designer, activist politic şi una dintre acele persoane care, ca şi mine, au fost adoptate de către New Orleans şi au primit spaţiu pentru a crea în ceea ce era ultima boemă urbană din State. Spun era, dar Andrea mă face să cred că aş putea să mă înşel folosind trecutul. Catastrofa i-a unificat toate diferitele ei laturi, transformînd-o totodată într-un cetăţean adevărat, în vechiul sens al cuvîntului, un membru activ al comunităţii. Hai să fim atenţi încotro se îndreaptă Andrea pentru că s-ar putea să fie singura direcţie sănătoasă la cap.