Amy Winehouse, Dementul de la Oslo şi săbiile de la Deta

Publicat în Dilema Veche nr. 389 din 28 iulie - 3 august 2011
Dragoste şi răzbunare jpeg

Ce faine sînt zilele astea. Ce luminoase sînt feţele unor cetăţeni care s-au orientat în viaţă, au ţinut morţiş să lucreze prin televiziuni, chestia le-a ieşit, iar acum îşi fac numărul cum ştiu ei mai bine. Se panichează în direct, se oţărăsc la camerele de luat vederi, de ai senzaţia că sînt gata să-ţi dea un cap în gură, consumă cu o voluptate sinistră puhoiul de nutreţ ştirist, anunţă cu aplomb inegalabil catastrofa, vestea proastă, şi compătimesc solidar cu întreaga planetă, care cască ochii cît cepel. Euforia anunţării veştilor proaste nu e un ospăţ măreţ doar prin părţile noastre. Toată lumea pare gata să se automutileze cu entuziasmul anunţării şi comentării catastrofelor. La noi însă, chestia asta are ceva din arta desăvîrşită a şopîrlismului şi din tichia de mărgăritar specifică ştiinţei noastre de a boci, în timp ce facem cu ochiul către public. E clar că n-om fi singurul loc de pe planetă unde palpită vivacitatea asta bizară în preajma veştilor proaste şi a parastaselor. Dar dacă s-o face vreodată un clasament mondial al consumului de falsitate şi de panseuri înţelepte pe timp de doliu, e aproape sigur că apucăm un loc meritat în primii trei. Pentru că, da, ipocrizia nu e o invenţie românească. Dar imaginea comandourilor de păririşti de la noi, abonaţi la deconstruirea profesională a fiecărui eveniment de la emisiunile de ştiri, permanent proptiţi în block-start, gata să sprinteze spre explicarea fără dubii a luminii şi a întunericului, a apei calde şi a mersului pe jos, imaginea asta are atîta culoare şi vervă, încît cu greu poate rata un premiu la orice competiţie din lume.

Amy Winehouse a murit şi, teoretic, ar fi trebuit să dea lovitura în presa de la noi, dar n-a reuşit să prindă nici măcar o fărîmă din spaţiul de care s-a bucurat sinuciderea Mădălinei Manole. E normal. N-a fost pe-aici, n-a călcat pe la Festivalul de la Mamaia şi nici pe la Cerbul de Aur. Pentru invitaţii de la OTV, pronunţarea numelui Winehouse e o probă de sport extrem, iar pentru cititorii titlului senzaţional din fiecare seară, e motiv clar de strabism galopant sau de luxaţie de nerv optic. De succes mult mai mare decît moartea cîntăreţei se bucură însă celebrul club al celor care au murit la 27 de ani. E motiv de speculaţii faine, de chemat numerologi, ghicitoare, profailări şi clarvăzători care au auzit de Kurt Cobain, Jimi Hendrix şi Janis Joplin, exact în aceeaşi măsură în care Iri şi Moni au auzit de Noam Chomsky. În plus, dacă n-a fost să aibă noroc în viaţă, minunata cîntăreaţă n-are noroc nici în moarte, stingerea ei nimerindu-se prea aproape de ieşirea la rampă a Dementului de la Oslo şi de faptele de arme ale tinerilor purtători de săbii, odraslele primarului de la Deta. Ghinion mare şi pentru cîţiva solişti, compozitori şi specialişti în toate, care abia au apucat să spună cîteva păreri pricepute, din care să se înţeleagă că sufletul de artist e universal nefericit şi neînţeles.

Dar a venit, glorios, misteriosul Breivik de la Oslo. A ras tot în jurul lui. Vreme de trei zile, nici o veste proastă n-a mai putut să-şi iţească ţeasta în proximitatea dumnealui. Pe la televiziuni, guri hămesite de cifre grase, de victime cîtă frunză şi iarbă, au crescut ca aluatul de cozonac şi-au luat-o la sănătoasa, cu vorbe mari, pe calea litaniilor obişnuite în caz de catastrofă. În situaţiile astea, doamnele, domnişoarele şi domnii ştiutori de toate se comportă ca nişte grupe din trupele speciale, perfect antrenate pentru misiunile pe care le au de executat. Se trezesc şi se echipează extrem de repede, se reped la rastelul cu cuvinte potrivite pentru astfel de situaţii şi găsesc instantaneu calea spre televiziuni, unde trag, din toate poziţiile, cu cuvintele din dotare. Iese un măcel care concurează serios realitatea de la faţa locului. Pentru că aşa trebuie să iasă. Altminteri, care mai e şpilul? Dacă n-ai fost acolo, să vezi cum mor oamenii în jurul tău, n-are nici un farmec. Ei bine, cu un pic de efort şi îngroşare de vene, cu oamenii potriviţi la locurile potrivite, cu arsenalul de vorbe bine alese şi verificate în toate situaţiile, reuşim să aducem oroarea în casa omului, la o calitate cel puţin rezonabilă. În plus, la desert mai amintim şi că „România se afla pe harta criminalului“. Asta, aşa, cu fineţe, ca să ţinem poporul şi după publicitate. Şi să-i spunem pe urmă că, de fapt, Bestia de la Oslo era pe spate după Vlad Ţepeş, pe care-l considera un mare meseriaş. Mai amintim pe finesco şi că cel mai bun prieten al Dementului e ungur. Şi nu uităm să spunem şi să arătăm în amănunt, de vreo patru zeci de mii de ori, cum a procedat Monstrul cu chip de om. Asta ca să fie clar şi să ţinem minte exact cum se face. Noroc cu săbiile de la Deta, care l-au dat jos pe Breivik din ierarhie şi au întors povestea pe tradiţionalele noastre tărgi de la urgenţă şi în legendarele birouri de la Ministerul de Interne.

Pe urmă, vin glorios „a ţării steaguri“, plictisiţii de serviciu, teoreticienii hipsterizaţi, experţii în cîmpuri semantice contemporane, care ştiu să aşeze orice nedumerire a oricui, orice întrebare, dubiu, nelinişte manifestată pe ici şi pe colo, într-o matrice a întîrzierii procesului nostru de sincronizare cu lumea contemporană. Cu alte cuvinte, dacă zici că mîrlănia de prin nu ştiu care spoturi publicitare face rău, eşti anacronic şi conformist. Iar dacă zici că isteria mediatică a prezentării catastrofei, obsesia patologică a transformării criminalului în personaj şi reluarea maladivă, zile în şir, a meliţării raţionamentelor sinistre ale unui tip defect încurajează profund nevroza, atunci eşti inadecvat, purist sau, în cel mai bun caz, naiv. E mişto să stai şi să faci pe detaşatul, pe recele şi pe sincronizatul. Dar, dacă ăsta e mersul lumii, în ce-or mai fi specialişti domnii ăştia, din moment ce tot ce se întîmplă e… normal? 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.