Amintiri din Sheffield

Publicat în Dilema Veche nr. 516 din 31 decembrie 2013
Scriitura subiectivă jpeg

De-a lungul cîtorva stagii academice pe care le-am făcut, în ultimii 20 de ani, la diverse instituţii de învăţămînt superior din Regatul Unit, am întîlnit personaje extrem de interesante, demne de fixat, cîndva, într-o galerie a figurilor memorabile. M-am aflat, la un moment dat, pentru ceva timp, şi la universitatea puternic industrializatului, dar neobişnuit de ploiosului oraş Sheffield. Greu de surprins în puţine cuvinte atmosfera de club britanic exclusivist a Departamentului de Literatură Engleză de acolo, atmosferă aureolată, suplimentar, de prestigiul şefiei, în anii ’70, a celebrului „cambridgian“ William Empson, cel cu nu mai puţin faimoasa carte Seven Types of Ambiguity/Şapte tipuri de ambiguitate. Poate că ar fi de ajuns să precizez, ca argument de susţinere, faptul că nu am îndrăznit să apar „la lucru“, în nici o dimineaţă a şederii mele acolo, fără a-mi verifica dunga impecabilă a pantalonilor, linia dreaptă a cravatei sau albul ireproşabil al gulerului cămăşii – lucruri care, în America, prin contrast, ca Fulbrighter, îmi erau mereu mai curînd străine (în plus, acasă, adică în mediul nostru mioritic eterogen, où tout est pris à la légère, trebuie să recunosc că ele fac parte dintr-o recuzită necondiţionat opţională). În pauzele dintre cursuri, shakespearologii, medieviştii, victorianiştii şi poeticienii îşi sorbeau elegant ceaiul, discutînd despre ultimele publicaţii de specialitate ori despre articolele proaspăt apărute în TLS. Politeţea omniprezentă era covîrşitoare şi, tocmai de aceea, reconfortantă. Îmi atrăsese atenţia un tînăr profesor irlandez (cînd mi-a fost prezentat, s-a accentuat subtil – am avut impresia – identitatea lui etnică!), profesor care, cu doctorat la Cambridge (la fel precum majoritatea titularilor de la universitatea în discuţie) şi soţie englezoaică (amănunt de luat în seamă: amicii cu experienţă semnificativă de viaţă în Anglia vor înţelege, neîndoios, sublinierea!), reuşise să fie acceptat drept titular la sobra School of Literature din Sheffield. În mod evident, omul făcea eforturi de integrare în comunitatea ştiinţifică locală, fiind mai politicos decît toţi colegii săi la un loc, controlîndu-şi (cu oarecare succes) imposibilul accent irlandez, arătîndu-se informat în cele mai neaşteptate direcţii ale zonei culturale, în fine, zîmbind curtenitor întotdeauna şi ţinînd, cu mult rafinament, ceaşca de ceai în doar două degete de la mînă. Corectitudinea politică personificată, mi-am zis, însă, concomitent, şi thymos-ul platonician, i.e. – nevoia de recunoaştere din partea unei lumi tradiţional circumspecte cu irlandezii (numai eu ştiu cîte bancuri cu adoratorii Sfîntului Patrick mi-au fost spuse, pe la colţuri, de către confraţii englezi!).

Partea interesantă totuşi abia acum urmează. În ultima seară a şederii mele în Sheffield, cîţiva dintre membrii catedrei au hotărît să-mi facă o surpriză, invitîndu-mă la un (minunat) restaurant indian. Printre ei se afla şi irlandezul în chestiune, care, deşi nu conversasem foarte des pe parcursul întîlnirilor noastre de la universitate, insistă să se aşeze lîngă mine. Opţiunea lui îmi dădu de gîndit, mai ales că, în prima oră a petrecerii, l-am văzut topind pur şi simplu şase beri negre Bass (bere amară şi tare, prevăzută cu un shot din cel mai pur scotch, „aruncat“, cum se ştie, după umplere, direct pe fundul imensei halbe!). Am ştiut că îngrijorarea nu fusese gratuită, în clipa în care noul meu amic se aplecă spre mine, cu ochi sîngerii, şi, într-o intonaţie inconfundabil irlandeză a vocii, strigă: „N-am apucat să-ţi spun cît de mult vă iubesc eu pe voi, românii.“ „Zău? De ce?“, am replicat cu spaimă vizibilă (pentru ce ar fi putut urma), dar şi cu o anumită curiozitate (întrucît, pînă atunci, omul nu apăruse impresionat, cu adevărat, de faptul că veneam din România). „Pentru că noi, irlandezii, v-am tras-o mereu la fotbal, fără drept de apel. În schimb, voi – de parcă aţi fi fost programaţi să ne faceţi fericiţi – i-aţi bulit întotdeauna pe englezi.“ Am privit îngrozit în jurul meu. Nimeni nu părea să fi auzit, din fericire, expresiile colorate ale tînărului, halbele ridicîndu-se în continuare cu urarea (netulburată) „Cheers!“. „Nu te mira!“ îşi reluă urmaşul lui Yeats tirada. „În seara asta, îmi bag picioarele în ştaiful universitar… şi în vitele încălţate de englezi.“ (Să zicem că aveţi în faţă o traducere aproximativă a spuselor sale, pentru a nu supăra excesiv nici urechea bunului cititor, nici poliţia lingvistică a noilor comisari stîngişti din România!) Sincer să fiu, n-am crezut atunci (cum nu cred nici acum) că eroul respectiv era o mare necunoscută pentru colegii săi englezi (la rîndul lor necruţători, cum spuneam, pe la colţuri). Ar fi, de altfel, absurd să bănuim că vesticii sînt o adunătură de inocenţi cu creierele spălate, care reacţionează, automat, în virtutea unor coduri imuabile – cunoscute sub numele generic de „corectitudine politică“. Rămîn şi ei oameni, cu sentimente şi impulsuri de moment, predispuşi, fie şi sporadic, la trăncăneala aşa-zicînd „privată“ (citeşte „neconvenţională“), la bîrfe şi la alte „incorectitudini“ democratice (situate, e drept, în zona inofensivului). Au „serile“ lor – aidoma profesorului irlandez –, cînd iau lumea înconjurătoare în balon şi se mai eliberează de unele energii negative. A doua zi, totuşi, vor reveni, cu aceeaşi rigoare şi seriozitate, la tipologia „oficială“, restabilindu-şi, armonios, punţile de comunicare formală cu alteritatea. De aceea, afirm răspicat, dacă noi – europenii ultimei generaţii – ne vom refuza aceste „debuşeuri“ fireşti, insistînd, mimetic, pe comportamentele scorţoase ale unor „sensibilităţi“ artificiale, mă tem ca, în curînd, din exces convenţional, pe lîngă englezi (la fotbal, desigur!), să nu bulim şi frageda noastră naturaleţe socială. 

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

 Nikolai Valuev FOTO EPA-EFE
Legendarul boxer Nikolai Valuev, recrutat să lupte în Ucraina
Vladimir Putin l-a recrutat pe Nikolai Valuev, fost campion la box în vârstă de 49 de ani, pentru a lupta în Ucraina.
Alexandru Arsinel
Alexandru Arșinel a murit. Actorul a lăsat o moștenire impresionantă
Averea pe care regretatul actor Alexandru Arșinel a lăsat-o în urmă este compusă din nenumărate roluri pline de umor, dar și de o sumă de bani impresionantă.
Poliţia Română foto Poliţia Română
Un copil de 4 ani s-a înecat în piscina din curtea casei. Distrusă de durere, mama s-a sinucis VIDEO
O familie din orașul Găești, Dâmbovița, trece printr-o tragedie inimaginabilă. Copilul de doar patru anișori a fost găsit mort în piscina din curtea casei. De durere, mama s-a sinucis spânzurându-se în pădure.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.