Amintiri din preistoria europeană a României

Publicat în Dilema Veche nr. 512 din 5-11 decembrie 2013
Alte confuzii jpeg

O întîmplare de acum mai bine de un deceniu îmi revine obsesiv în minte, probabil din cauza pitorescului ei aşa-zicînd „pre-european“. Totuşi, trebuie să recunosc că excursul mnemotehnic s-a declanşat cu ceva timp în urmă, într-o frumoasă zi de iulie, pe cînd sorbeam, la un pub de pe malul Tamisei, aproape de Catedrala Sf. Paul, o puternică, plină de savoare, bere scoţiană Newcastle. Iată însă faptele! Întors acasă după un masterat istovitor în inima Marelui Albion, un fost student de-al meu mi-a povestit nişte lucruri care astăzi par desprinse din butaforia altui secol. Observînd el, cîndva pe la începutul stagiului său academic, faptul că o convorbire internaţională (în România) îl costa excesiv de mult – în comparaţie cu ceea ce ofereau (în reclame) companiile de telefonie celulară –, tînărul hotărî să meargă în pas cu lumea şi îşi cumpără un cochet mobil cu posibilităţi tehnice, la acea vreme, nelimitate. Se conectă la programul internaţional al unei mari firme de profil, care avea un slogan publicitar extrem de generos: pentru un minut de dialog celular, în orice ţară europeană, clientul urma să fie taxat cu doar 20 de pence. Un tîrg minunat pentru studentul nostru însingurat, care putea astfel să discute consistent cu familia, cel puţin o dată pe săptămînă.

Imediat după confirmarea conectării, cu ceasul în faţă (potrivit pe cronometru) şi inima zvîcnind de emoţie, băiatul îşi apelă rudele de peste mări şi ţări, povestindu-le, cu lux de amănunte şi bucurie copilărească, marea afacere pe care tocmai o încheiase. Cînd consideră că „traumatizarea“ bugetului telefonic era, pentru moment, suficientă, îşi luă rămas bun de la cei dragi şi se grăbi să sune la serviciul de aflare a propriului cont, din pură curiozitate, întrucît nu-şi imagină vreo secundă că o promisiune (britanică) nu ar fi respectată pînă în cele mai mărunte detalii ale sale. Aici însă, stupoare! Vocea robotului îl informă cu nonşalanţă că, prin nefasta convorbire, cheltuise o sumă de (măcar) patru ori mai mare decît cea estimată iniţial (în conformitate cu precizările din reclamele companiei al cărei client devenise). Un calcul sumar îi demonstră tînărului, fără echivoc, irosirea aproape integrală a bugetului (pe o lună) la o singură apelare internaţională. Nu exista nici un dubiu: pentru un minut de dialog cu familia plătise 80 de pence, şi nu 20, după cum afirma oferta iniţială. Avînd creditul telefonic aproape de zero şi o nevroză (meteo) tipic londoneză, masterandul român îşi înecă necazul într-o bere Newcastle.

A doua zi, cu fatalismul specific victimelor moldo-vlahe, dar (tocmai datorită lui) împăcat cu sine, el povesti colegilor mica păţanie telefonică. Spre surprinderea lui (care se aştepta să producă amuzament şi persiflări indolente, gen „Ce să-i faci, ăsta-i capitalismul!“), toată lumea fu ultragiată. În mintea englezilor, situaţia era inacceptabilă, reprezentînd o încălcare gravă a drepturilor individului şi a regulilor economiei de piaţă. Înainte ca bietul român să se poată dezmetici, ei întocmiră o scrisoare de protest vehement către conducerea firmei, punîndu-l pe omul nostru (în calitate de client) să o semneze. Îi cerură reclama de la care pornise totul, o anexară la „dosar“ şi expediară plicul pe adresa companiei, într-o succesiune de mişcări de-a dreptul năucitoare pentru protagonist. Nu trecu mult timp, de altfel, şi băiatul primi un telefon (chiar pe buclucaşul mobil amintit). O voce (destul de timorată) a unei persoane care se recomandă „director executiv“ îi spuse că protestul său fusese receptat de marele trust. Regretau mica ambiguitate produsă. Într-adevăr, programul presupunea taxarea cu 20 de pence minutul la convorbirile europene, dar, dintr-o eroare (culturală?), responsabilii cu marketing-ul nu precizaseră acolo faptul că „Europa“ – în viziunea firmei – se întindea numai pînă în Ungaria (inclusiv), „ţările Estului“ (cum se exprimă domnul menţionat), printre care şi România, desigur, intrînd la categoria „Asia“, unde plata era de 80 de pence pe minut. Uşor jenat, tînărul mulţumi pentru clarificări, se scuză pentru protest şi închise. Ieşi abătut în ploaia măruntă de afară. Nimic nu părea mai îmbietor ca o halbă de Newcastle.

După o zi, colegii aflară trista poveste. Din nou, spre uimirea românului, indignarea lor fu deosebit de intensă. Redactară acum un protest colectiv, căruia îi ataşară hărţi ale Europei (cu poziţia României bine încadrată) şi diverse mărturii (istorice) englezeşti despre europenitatea ţărişoarei din jurul Carpaţilor. Depuseră întreaga documentaţie la sediul nefericitei companii. În cîteva ore, eroul principal primi telefon de la însuşi preşedintele firmei, care (speriat) îi promise rezolvarea urgentă a situaţiei. În trei săptămîni, vor extinde programul (de 20 de pence) în România şi Bulgaria. Pînă atunci, pentru consolare, ofereau clientului reclamant un cont gratuit (echivalent cu suma pierdută în respectiva convorbire) şi posibilitatea unilaterală (valabilă, adică, numai pentru telefonul său!) de a apela numere din România cu taxare de 20 de pence pe minut. Bărbatul – vizibil îngrijorat – îşi cerea un milion de scuze, promiţînd chiar o mică verificare a directorilor de marketing. Fostul meu student rămase siderat. La capătul unui minut de buimăceală, surîse pentru prima dată de cînd debutase tensionatul episod. Evenimentul se cerea cinstit cu o bere Newcastle.

Ce să reţinem din istoria de mai sus? Decideţi dumneavoastră! Eu mă limitez să semnalez că pe piaţa românească nu a apărut încă berea scoţiană Newcastle.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Becali
Conference League, „căpușată“ de FCSB și CFR Cluj: Pro TV, decizie drastică după ultimele evenimente
După două etape, FCSB și CFR Cluj au depus deja armele în Conference League, fiind doar preocupate să mai „ciupească“ niște bani.
Prima corvetă pentru marina ucraineană, lansată în Turcia FOTO Facebook Olena Zelenska
Prima corvetă pentru marina militară a Ucrainei, lansată la apă în Turcia
Corveta de tip Ada este un tip de corvetă cu rachete dezvoltată pentru Marina turcă. Navele din această clasă sunt concepute atât pentru patrularea în largul mării, cât și pentru operațiuni antisubmarin.
Spioni ruşi FOTO SHUTTERSTOOCK
Rușii își intensifică acțiunile de spionaj în România: „Vor să știe tot”
Spionii ruși vor să știe tot, de la ce resurse minerale avem până la starea drumurilor sau a căilor ferate din România, atrag atenția experții.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.