Amintiri anglofone

Publicat în Dilema Veche nr. 543 din 10-16 iulie 2014
Alte confuzii jpeg

La începutul anilor ’80, pe cînd eram elev în clasa a V-a, am petrecut, la un moment dat, un concediu, împreună cu părinţii, la Mamaia. Taică-meu tocmai primise drepturile de autor pentru o carte (o, tempora!) şi, ca atare, ne-am făcut de cap, vreo două săptămîni, la unul dintre cele mai selecte hoteluri din staţiune (la vremea respectivă), Condor. Locul era înţesat de turişti străini şi avea un shop de toată frumuseţea, la vitrinele căruia mie şi soră-mii ni se scurgeau ochii, contemplînd ciocolăţelele Milky Way, cutiile de Coca-Cola sau gumele de mestecat Spearmint. Nici nu ne imaginam, în prima zi a sejurului, că, printr-o întîmplare fericită, vom consuma produsele respective, în dimineţile, după-amiezele şi serile următoare – deşi nu eram posesori de valută, singura care te „califica“ pentru postura de cumpărător din restrictivul magazin! –, cu o frenezie patetică, demnă de prozele dedicate foamei postbelice.

Pe plajă, la eternul joc cu lopăţelele în nisip, soră-mea se împrietenise cu o fetiţă nemţoaică. Mama ei, doamna doctor Pohl din Bonn (RFG pe atunci), se dovedi o excelentă cunoscătoare a limbii franceze, limbă vorbită şi de părinţii mei. Încet-încet, cele două familii s-au apropiat. Doamna doctor Pohl ne copleşea cu cadouri de la shop, îndeosebi cu dulciuri şi sucuri (pe care eu şi soră-mea le devoram/gîlgîiam în cameră, tăcut şi febril, cu licăriri sălbatice în priviri), iar biata maică-mea le cumpăra vest-germanilor cămăşi de in topit, cu motive populare, şi ceramică de Horezu (ajunsese, treptat, cea mai respectată clientă a comercianţilor de artizanat din întreaga staţiune!). Seara mergeam la restaurant cu familia Pohl ori făceam lungi plimbări pe faleză. În intervalul unei astfel de hoinăreli în amurg, un lucru neaşteptat se petrecu. Întrucît eu păream participantul cumva „dislocat“ al întîlnirilor zilnice (părinţii se întreţineau în conversaţii francofone, fetiţele se jucau încontinuu, într-o abulie comportamentală ilustrativă pentru „copilul universal“, şi doar băieţaşul bucălat, cu zîmbet incert, stătea fără ocupaţie, mergînd stingher pe lîngă cei mari), doamna doctor hotărî să mă includă în ecuaţie.

Acum, dacă ar fi fost să schimbăm puţin perspectiva narativă, acordîndu-mi-se mie postura de „reflector“, aş fi putut face următoarele precizări: nu mă plictiseam deloc, ci mă gîndeam voluptuos la modurile în care aş fi putut bea Coca-Cola şi mînca ciocolata Milky Way, odată revenit la hotel – la televizor, ascultînd absent vreun discurs de-al lui Ceaşcă, în şezlongul din balcon, adulmecînd marea, unde aveam să mă bălăcesc a doua zi, sau în pat, citind Laleaua neagră; zîmbeam incert, pentru că ardeam de nerăbdare să ne întoarcem mai repede la haleala de shop din cameră şi eram bucălat deoarece toate cele de mai sus nu rămîneau în stadiul de reverie diurnă, ci erau puse, sistematic, în faptă. Doctoriţa Pohl a întrebat-o pe maică-mea dacă vorbeam şi eu franceză. „Cum să nu“, a răspuns cu mîndrie profesională (mama a fost profesoară de limba franceză!), „chiar eu l-am învăţat, dar, din cîte îmi spun profesorii lui, este excepţional la engleză!“ „Oh, da?!“ a replicat doamna Pohl bucuroasă. „Ce bine! Şi eu vorbesc engleza mai bine decît franceza.“ Apoi, aplecîndu-se matern spre mine, m-a interogat duios: „How old are you, darling?“ Ai mei, umflaţi în pene, avuseseră grijă, între timp, să mă împingă, glorios, către distinsa doctoriţă. Am simţit cum picioarele mi se înmoaie asemenea lamelor de Spearmint cînd începeai să le mesteci. Surîsul incert mi-a devenit rînjet sardonic, iar faţa bucălată mi s-a ascuţit ca o rocă şlefuită de vînt din deşertul arizonian. Din gît mi-a ieşit, precum un geamăt de muribund, cuvîntul „What?“, după care, biruit de convulsiile atavismului mioritic, am şters-o în spatele lui taică-meu, ascunzîndu-mă umilit. În vreme ce maică-mea perora, îngrozită, ceva despre timidităţi şi copilării, în asigurările doamnei Pohl că înţelegea perfect situaţia, tata mi-a şoptit înfrigurat: „Tăticule, vezi valul ăla înalt cît Ceahlăul, din larg? Ei bine, acolo aş vrea să mă arunc acum, să dispar pentru totdeauna, să nu mă mai poată vedea nici măcar cuţu-bau!“ Inutil de precizat că, ani la rînd după episod, cînd aveau chef să mă ia în balon, părinţii mei mă întrebau, cu o intonaţie lătrată a vocilor: „What?“

Prin urmare, celor predispuşi să critice performanţele educaţionale ale tinerilor din prezent cu argumentul – „Ce serios se învăţa pe vremea noastră, domne!“ – le spun un singur lucru: buchiseala cărţilor din trecut nu reuşea să ne scoată din complexul de „lumea a doua“, pe care îl trăiam cu toţii, juni ori seniori. Eram ca în bancul cu cei doi poliţişti abordaţi de un turist rătăcit: „Do you speak English?“ „Nţţ!“ „Parlez-vous français?“ „Nţţ!“ „Sprechen Sie Deutsch?“ „Nţţ!“ „Parlate italiano?“ „Nţţ!“ „Fala português?“ „Nţţ!“ Disperat, omul pleacă. Unul dintre poliţişti zice: „Mamă, ai văzut cîte limbi ştia tipul ăla?“ Celălalt răspunde: „Am văzut, şi la ce i-a folosit?“ Fără exerciţiul comunicării cu alteritatea, excedaţi de autosuficienţa lumii închise din comunism, performanţa din învăţătură nu ne folosea practic la nimic. Un tînăr autohton de azi, umblat prin lume, fie şi în regimul virtualităţii electronice, chiar dacă ar şti un singur cuvînt în limba engleză, iar cuvîntul s-ar întîmpla să fie what, sînt sigur că l-ar rosti cu atîta dezinvoltură şi şarm, în dialogul cu un străin, încît ar face o mult mai bună impresie decît băieţelul bucălat, cu zîmbet incert, de acum 35 de ani, de pe faleza din Mamaia.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.