America e talentată
A venit vara şi au apărut copiii care fac tumbe şi ţopăie pe covoare şi canapele. Afară, la adăpătoarea cu apă cu zahăr, zumzăie păsările colibri. La trocuţa cu seminţe, sticleţii aurii s-au angajat într-o dispută serioasă cu o veveriţă zăludă. Ediţia necartonată din Vrăjitorul din Oz zace deschisă pe pat. A fost publicată în acelaşi an cu Huckleberry Finn. Ca şi Mark Twain, Frank Baum a fost silit să facă tot felul de trebi pentru a-şi cîştiga existenţa înainte de a scrie cartea care avea să-l facă celebru. David Brinks povestea că îi citea fetiţei lui, Mina, o poveste, cînd aceasta l-a oprit şi l-a întrebat: "Ce e aia forhead?". Dave i-a explicat. Mina cugetă un pic, apoi întrebă iar: "Tati, dar tu n-ai four heads!" (joc de cuvinte între forhead - frunte, şi four heads - patru capete, bazat pe pronunţia asemănătoare). Brinks conchise: "Şi chiar aveam nevoie!". De bună seamă. Cu toţii avem nevoie. E vară şi e momentul să-ţi aminteşti că nu ai patru capete. De fapt, nu ai nici măcar unul. Ai doar un balon plin de gînduri într-o doară. Şi cîteva chestii pe care nu prea te trage aţa să le faci. Să agăţi hamacul. Să pui mîna pe carte. Să închizi televizorul. Să alungi, Doamne iartă-mă, veveriţa aia. Iarna, cînd ai patru capete, poţi să faci toate lucrurile astea şi încă altele, mai multe, dar căpăţînile celea au căzut, una cîte una, pe măsură ce iarna se transforma în primăvară şi primăvara în vară. O să-ţi crească una pe la toamnă, cînd începe şcoala; la început va fi miculuţă, apoi se va umfla cu tot felul de idei importante; va lua seama la starea lumii; va vrea să facă; se va uita la ştiri. Şi cum mergea Laura prin French Quarter, pe o Chartres Street pustie, văzu un om cu o şapcă de baseball pe cap, ridicînd din cărucior un bebeluş care se foia şi pe care voia să-l facă să tacă. Era Brad Pitt. Căldura care învăluie Cartierul în somn lichid făcea ca totul în jur să vibreze strălucitor. Am văzut-o apoi pe Angelina Jolie la TV spunîndu-i lui Jon Stewart că ar vrea să înfieze un milion de copii. De unde îşi iau oamenii ăştia energia? E vară. Poate că oamenii pe care îi vedem în filme şi la televizor au doar un anotimp: munca. Sau iarna. Poate că oamenii de la televizor nu au vară pentru că robotesc ca furnicile tot anul, ca greierii de noi să poată avea vară. Spun toate acestea doar pentru că e duminică. Mîine e luni şi eu o să mă prefac că e duminică. Şi o să fac asta toată vara. Şi pe bune că trebuie să fac ceva cu veveriţa aia: a depăşit de mult limita luptei pentru seminţe; a devenit de-a dreptul sadică. Ia uite ce piatră mişto! traducere de Ioana AVĂDANI
