Alt articol academic anapoda

Publicat în Dilema Veche nr. 674 din 19-25 ianuarie 2017
Alt articol academic anapoda jpeg

Dacă într-un roman îți poți, teoretic, permite să începi lent ca să dai lovitura, chipurile infinit potențată, la pagina 100, într-un articol academic trebuie să începi prin a spune clar ce crezi tu că aduci nou față de cercetările de pînă acum. Asta presupune să spui din capul locului ce vrei să demonstrezi și cum ai de gînd să faci asta. Nimic mai enervant decît articolele care însăilează povești, făcîndu-te să te întrebi după fiecare propoziție „Așa, și?“. Autorii lor par să creadă că avem obligația să citim tot textul cu atenție ca să aflăm dacă nu cumva e ceva interesant sau trebuincios în el. Dacă vi se pare că e nedreaptă critica mea bazată doar pe primele rînduri dintr-un articol, o să-mi fac situația și mai grea spunînd că mă enervează și titlurile de un ermetism suprem, pe care le văd din ce în ce mai des în literatura de specialitate, de genul „«…la care olandezul: cine, eu!?»: Caligula, vătraiul și taxa pe bon sauvage. O perspectivă dinspre fiziologia culturii ca act administrativ“. Iar ca să sar acum de la începutul articolului tocmai la sfîrșit, ar fi două vorbe de zis și despre obsesia bibliografiilor foarte recente – nimic mai vechi de anul 2000 – ca să fii „la zi“. E excelent să cunoști cele mai recente descoperiri și interpretări, dar uneori sub religia intolerantă a bibliografiei foarte recente se ascund, de fapt, alte lucruri: 1) o înțelegere superficială a evoluției domeniului, 2) un accent pe ambalajul ideilor, iar nu pe substanța lor și 3) o perspectivă strict punctuală asupra problemei. Nu zic că dacă scrii un articol despre metataxonomia gestionării conflictelor trebuie să purcezi de la Sun-Tzu, dar nici să crezi că studiile biblice își au originea în anuarul pe 2001 al catedrei de profil a universității din Urbana-Champaign. Uneori am impresia că jumătate din efortul cercetătorilor din științele umane merge spre studiul științei respective, iar cealaltă jumătate merge către studiul artei de a lăsa impresia că ești extrem de competent. Citesc multe articole de arheologie și istorie veche în care văd că eleganța stereotipă a discursului și aparenta bogăție a informației merg mînă-n mînă cu o absolută lipsă de substanță – cu alte cuvinte, că știința devine tot mai retorică.

În ce privește ce se întîmplă în articolul propriu-zis, mai notez cîteva greșeli simptomatice, care adică, de obicei, subîntind niște hibe de gîndire. Încep cu una banală – nimeni n-ar trebui să piardă vremea zicînd: „din cauza spațiului /timpului redus, nu voi intra în întreaga complexitate a subiectului, despre care s a scris enorm și care este mult prea important pentru a putea fi prezentat fie și numai pe scurt“. Dacă spațiul/timpul chiar e redus, ar fi mai bine ca, în loc de acest captatio ieftin, să ne dai două detalii în plus despre problemă. Nimic nu e atît de uriaș încît să nu poată fi prezentat și pe scurt, în afară, evident, de ego-ul unor autori. Altă eroare e, cred, cînd un autor nu preîntîmpină obiecțiile cititorului, adică nu încearcă să găsească singur punctele slabe sau aparent slabe ale raționamentului pe care îl propune. Propria lui demonstrație i se pare fascinantă, îl subjugă. Un alt lucru care nu mă încîntă este cînd autorul inventează cuvinte pentru chestii care au deja nume. Situațiile în care inventarea unui cuvînt nou a contribuit la avansarea înțelegerii unui subiect sînt puține. E-ntr-un fel ca și cum ai argumenta că ești mai aproape de deschiderea unui cadou dacă îl împachetezi mai întîi în încă un ambalaj, mai colorat. M-aș lipsi, de asemenea, bucuros de dimensiunea de manifest a unor texte academice ambițioase, în care ni se spune că a sosit timpul să nu mai facem arheologie așa de naiv, sau sociologie atît de subiectiv, sau, știu eu, filozofie ignorînd faptul că realul nu este un deșert și problemele oftalmologice ale lui Lacan. Ăsta mi se pare echivalentul antrenorului care zice: băieți, dați cît mai multe goluri. Prefer să-mi arăți concret cum anume aș putea, de azi, să fac arheologie fără să mai fiu naiv, așa cum în mod condamnabil am fost atîta timp. Îmi sună prost și cînd un autor dă impresia că ară un ogor pe deplin înțelenit, că el e singurul care se luptă să facă o breșă luminoasă în noaptea neagră a subiectului. Căci adevărul este că tot ce atingem a fost deja manipulat în mod arhicompetent de cohorte întregi de oameni înzestrați, și cititorul trebuie să vadă că sîntem conștienți de chestia asta. Profit de ocazie ca să zic că, după mintea mea, în cercetarea socio umană soluția nu e să mergi la amănunte din ce în ce mai mici, atît de mici încît au putut scăpa pînă acum atenției greilor domeniului, ci din contra, să îndrăznești mai mult, să nu-ți fie teamă să încerci o teorie complet nouă.

Celor care doresc să aprofundeze subiectul, le recomand articolul meu „Chanel, Coco și Stravinski, Igor: Abdekunkus, the clarion call și fireturile lui Caravaggio. Este 1920 în trecut sau în viitor?“. Nu pot să vă spun despre ce e vorba în el, nici măcar foarte pe scurt, pentru că spațiul tipografic e extrem de prețios, pot să zic totuși că aduce o contribuție importantă la ceea ce aș numi anapodologie științifică. Pentru că așa ca pînă acum nu se mai poate! 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: wikimedia commons

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Ramzan Kadîrov FOTO Profimedia
Kadîrov îi cere lui Putin să recurgă la arme nucleare tactice în Ucraina
Liderul cecen Ramzan Kadîrov i-a transmis sâmbătă lui Vladimir Putin să folosească „arme nucleare tactice” în Ucraina, unde trupele Moscovei se află în dificultate în unele zone.
Marinela Ardelean a primit titlul de "Cel mai bun somelier" (2014) FOTO: Arhiva personală
Marinela Ardelean, critic de vinuri: „Vinul bun este cel făcut în curtea bunicului – ceea ce, cu mici excepții, este complet fals“ INTERVIU
Dincolo de o afacere, vinul face parte din tradiția vieții de zi cu zi. Asta spune Marinela Ardelean, cea care consideră că licoarea din struguri merită „să devină un element fundamental al brandului de țară“.
Tanczos Barna conflict cu Declic FOTO captură video
Conflict între Declic și ministrul Mediului. Tanczos Barna le vorbește în maghiară activiștilor
Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Tanczos Barna a acuzat o campanie denigratoare la adresa sa, după ce activiştii Declic au ajuns în satul său natal, Sâncrăieni, şi îl acuză că nu protejează parcurile naţionale din România.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.