Ai o problemă. Cum procedezi?

Publicat în Dilema Veche nr. 638 din 12-18 mai 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Simplu. Dai un telefon. Dacă ai cui. Faci o vizită. Dacă ai la cine să te duci. Apelezi la rude sau la prieteni. Dacă și ei, la rîndul lor, au cui să-i dea un telefon sau să-i facă o vizită. Cu cît problema e mai presantă, cu atît cresc neliniștea și, apoi, frica. Iar dacă problema e una de sănătate, neliniștea și frica sînt etape care se ard cu mare repeziciune. În locul lor se instalează, atotputernică, panica.

Nu există un stat ideal, un sistem care să poată răspunde perfect și imediat la problemele și fricile oricărui cetățean. Există însă locuri unde oamenii fac eforturi, încercări, proiecte pe termen lung, politici publice care se străduiesc să răspundă cît mai eficient și mai uman la problemele fiecăruia. Premisa de bază este aceea că, din moment ce sistemul se sprijină pe taxele și impozitele cetățeanului, acesta trebuie să primească înapoi un răspuns cît mai concret, cu un maximum de calitate. În funcție de cultura oricărui spațiu în care se gestionează banul public, răspunsurile  sînt, uneori, foarte diferite ca idee, abordare, structură. Dar în țările pe care le numim „dezvoltate“, există o coordonată comună, un principiu universal care stă la baza tuturor viziunilor de structurare a sistemelor, indiferent cît de diferite sînt ele. Acest principiu este străduința continuă de a respecta ființa umană. În anumite locuri lucrurile ies mai bine, în altele mai puțin. Dar lumea încearcă. Iar încercarea asta e un lucru esențial.

Greșeli se fac peste tot cu nemiluita. Indiferent că vorbim despre Statele Unite, Canada, Germania, Anglia, Franța, Elveția, Australia, Japonia – evident, lista e mai lungă –, se pot găsi cele mai nefericite exemple care transformă toată înșiruirea asta într-o apă și-un pămînt. Cine vrea să găsească nod în papură poate avea un succes imediat: „Lasă, domnule, nu mă mai zăpăci, că nici pe la ăia nu curge lapte și miere. Se-ntîmplă și pe-acolo lucruri de ți se face păru’ măciucă…“ Așa e, dar e destul de greu să demonstrezi că în locurile astea există o discrepanță uriașă între nivelul declarativ al politicilor și rezultatele lor concrete. Iar asta se vede din nivelul și speranța de viață, din ratele de succes ale programelor și instituțiilor, din cifre care fac diferența între o țară și alta. Da, discuția se poate complica la nesfîrșit, se poate intra în cele mai încîlcite argumentații, dar un lucru e clar. Există locuri în care regula principală e că cetățeanul primește din partea sistemului un răspuns cît mai apropiat de contribuția pe care o aduce la comunitatea în care trăiește. Așa cum există o preocupare și pentru cei care nu pot contribui cît alții. La fel de bine cum există și încercarea de a-i determina pe cei care pot să contribuie, și nu doresc să o facă, să înțeleagă că lucrurile ar merge mai bine pentru toată lumea dacă ar participa și ei la acest proces. Da, arată ca o imagine idealizată, dar realitatea ei, greu de contrazis, izvorăște din evidența încercării continue de a face lucrurile mai bine, din nevoia de a păstra un spirit critic treaz, dintr-un anumit tip de exigență.

Fără să fim complet altfel decît toată lumea, și la noi există această încercare, la nivelul declarativ al politicilor publice. Deseori, încercarea asta există cu asupra de măsură și în felul în care unii dintre compatrioți își practică meseriile și își înțeleg calitatea de cetățean. Însă trăim într-o cultură în care, dacă avem cui să-i dăm un telefon, să ne rezolvăm situația, uităm de elanul pe care l-am avut adineauri, cînd spuneam că treaba trebuie să funcționeze pentru toată lumea. Existența noastră comunitară e o iluzie pe care o vedem din interiorul bulei în care trăim. Mulți dintre noi ne construim bula asta fără să fim conștienți de ceea ce facem. Și dacă avem, printre rudele și prietenii noștri, un medic, un funcționar, un profesor, un angajat la Primărie, un mecanic auto, un polițist, un contabil, un notar, un avocat – și lista asta poate să continue mult și bine –, lucrurile se văd un pic altfel. Nu ne mai interesează bunul mers al unei instituții, cîtă vreme avem pe cineva acolo, care ne ajută atunci cînd avem o problemă. Dacă putem să ne descurcăm cumva, energia pe care o proiectăm spre comunitate, ca să ne meargă un pic mai bine tuturor, devine egală cu cea a unei baterii consumate. Cînd vedem un om în vîrstă, venit de cine știe unde, rătăcit pe holurile unui spital, cel mai des gîndim așa: „Doamne, uite la ăsta, săracu’… Cine l-o băga în seamă, cum s-o descurca? Ferească Dumnezeu să nu știi pe nimeni!“

De multe ori, chiar felul în care ne structurăm anturajul, cercurile de prieteni și cunoscuți, capătă chipul acesta al panopliei în care trebuie să ai de toate, ca să ai la cine apela, la o adică. Cel mai des e un mecanism inconștient, dar vine din educația procesului de „adaptare la natură“ pe care l‑am traversat aici. Da, oricine poate spune că e un mecanism profund uman, un sertar al ființei, oriunde va fi fiind ea. Sigur că așa e. La fel de bine cum se poate spune că civilizația vine odată cu prosperitatea unei societăți. Iar aici, la noi, primim înapoi atît cît contribuim. Adică puțin. Așa e. Dar dacă puținul ăsta ar fi administrat de ființe mai oneste, lucrurile ar sta altfel. Știu, mi se va răspunde cu un zîmbet ironic: „Ei bine, dragă, asta nu se poate pe-aici“. Abia acum începe discuția care ține pînă mîine.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.