Agri-cultură

Publicat în Dilema Veche nr. 201 din 15 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- Dar tu ai aprobare să vinzi acolo, în piaţă? - mă scoală din somn bătrînul meu tată, alarmat. - !? - Păi, mi-a spus P. că ai făcut un tîrg de produse tradiţionale în Piaţa Amzei şi vindeţi... nu ştiu ce vindeţi. Da’ eşti sigur că aveţi voie să vindeţi? După ceva timp, tatăl meu răsuflă uşurat că fi’su nu s-a apucat să vîndă (şi fără aprobare!) cîrnaţi în piaţă. Nu, Muzeul Ţăranului Român nu s-a apucat de comerţ. Au mai gîndit-o şi alţii, dar nu mi-au spus-o chiar aşa, dintr-o bucată, cu grijă părintească. Problema rămînea însă, plutea în aer. Adică ce a căutat neamţu’ în Bulgaria şi muzeul în piaţă? Pentru multă lume bună, această asociere a unei instituţii culturale respectabile, precum Muzeul Ţăranului Român, cu instituţii neculturale, precum ONG-uri sau companii de comunicare, organisme europene sau guvernamentale, mici şi mari producători de alimente, toate într-un "grup de iniţiativă" care să se ocupe de promovarea "produselor ţăranului român" - adică proiectul care tocmai a fost lansat săptămîna trecută la MŢR - ei bine, toată această aventură avea iz de populism. Era un fel de proiect contra naturii. Pentru mulţi oameni politici, ea mirosea a oportunism - ceea ce înseamnă şi o oportunitate pe care era bine să nu o rateze. Pentru mulţi "profesionişti", întregul proiect semăna a amatorism - ce ştiu ăştia cum se fac afacerile în acest domeniu? (şi, off the record, nouă ce ne iese din treaba asta?). Pentru majoritatea micilor producători era o ocazie care nu trebuia scăpată, căci nu ştii dacă se mai repetă. Problema s-ar putea să fie însă mai profundă şi mai complexă decît aceste viclenii politicianiste şi ţîfne elitiste - chiar dacă riscul unor recuperări populist-oportuniste ale unui astfel de proiect popular există, fără îndoială. La o privire mai atentă, o astfel de iniţiativă se întemeiază într-o istorie, mai veche şi mai recentă. Cea recentă începe, într-un fel, pe 1 ianuarie 1990, cînd era deja evident că agricultura românească - dimpreună cu întreaga societate - îşi va schimba bazele juridice şi economice. Reformele care au urmat s-au înscris însă, în mare măsură, în categoriile conjugate ale populismului şi oportunismului. Indiferent de guvernare, mesajul a rămas, în mare, acelaşi: noi v-am dat (şi ne-am luat!) pămînt, mai departe fiecare se descurcă cum ştie. Şi aşa a fost. Nici o guvernare nu a oferit, de fapt, un model agricol, în sensul deplin al cuvîntului, delegînd astfel căutarea soluţiilor la nivel local şi (mai mult sau mai puţin) individual. Au rezultat baroni locali şi pungi de sărăcie, pe fondul general al unei diversităţi haotice a lumii rurale. Aşa ne-a prins al doilea moment esenţial al acestei scurte istorii: 1 ianuarie 2007. De-colectivizarea şi toate politicile agrare aferente nu pregătiseră terenul pentru trecerea la o economie de piaţă, ci generaseră o nouă formă de economie casnică, astfel încît integrarea europeană a fost mai degrabă un şoc pentru lumea rurală, decît o binecuvîntare. Ea a început cu "criza brînzei" şi alte semnale de alarmă şi manifestări alarmiste. Lipsa unui "model de piaţă" a devenit, la scurt timp, evidentă şi devine alarmantă pe măsură ce trece timpul. Desigur, ţăranii (unii dintre ei) se vor descurca şi de data aceasta - unii au început deja. Dar fiecare pe cont propriu şi cum îl duce capul. Doar că Piaţa este mult mai neiertătoare decît paternalismul comunist, fie el şi vitreg, şi această "descurcăreală" riscă să aibă picioarele scurte! Ţăranii riscă să dispară astfel nu numai rapid, dar şi dramatic, dimpreună cu "tradiţiile" lor şi cu resursele noastre, ale tuturor. De-a lungul tuturor acestor ani, mi-a venit astfel, de multe ori, să le strig guvernanţilor noştri, într-un elan post-hippiot: faceţi tîrguri, nu mineriade! Am fi stat mult mai bine astăzi... Dar nici acum nu este prea tîrziu; este doar mult mai greu. Dar ce legătură au toate acestea cu cultura, în general, şi cu "muzeul", în particular? Un model agricol de piaţă este totdeauna şi un model cultural, căci presupune formarea - eventual schimbarea - unui mod de viaţă şi de gîndire, seturi (noi) de valori, atitudini şi practici, atît ale producătorilor, cît şi ale consumatorilor. Adică ale unei întregi societăţi. Toate acestea pot apărea spontan şi creşte haotic sau pot fi agri-cultivate. A doua variantă mi se pare preferabilă. Mi se pare nu numai util, dar şi necesar ca aceia care ştiu să ofere modele - eventual alternative - celor care doar vor sau îşi doresc să formuleze soluţii realiste pentru uzul celor care doar visează la ele. Şi cred că o instituţie culturală dedicată "ţăranului român" îşi are locul ei într-o astfel de întreprindere, putînd să ajute mai mult la identificarea, păstrarea şi valorificarea acestor tradiţii vitale ale ţăranilor din România, decît veşnica pendulare maniaco-depresivă între "nimeni nu are ce avem noi" şi "străinii ne distrug specificul naţional". Şi mai este ceva: îmi păstrez convingerea că drumul spre bunul gust trece prin gustul bun şi degustare, că respectul simţurilor prevesteşte cultura bunului simţ. Or, după mai vechea alimentaţie raţională şi mai recentul fast-food, societăţii româneşti pare să-i lipsească ceva din toate acestea...

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.