Agassi

Publicat în Dilema Veche nr. 404 din 10-16 noiembrie 2011
Marea de altădată jpeg

Am citit o carte care mi-a plăcut şi m-a captivat aşa de tare, încît nu mă pot abţine să nu vă împărtăşesc cîte ceva din ea. E vorba de Open. An Autobiography (publicată în 2009 în Statele Unite şi tradusă anul acesta în româneşte de editura Publica) – viaţa tenismanului Andre Agassi povestită de el însuşi (şi pusă în paginile unei cărţi cu ajutorul jurnalistului J.R. Moehringer – deţinător al unui premiu Pulizer).

Povestea începe cu o descriere fabuloasă legată de ultimul meci pe care Agassi l-a cîştigat în cariera sa, la US Open în 2006, cu cipriotul Baghdatis, un jucător despre care, înaintea meciului, Agassi are revelaţia că ar fi un fel de variantă întinerită (cu 15 ani) a lui însuşi. În ziua meciului, Agassi se trezeşte înţepenit: „Mă simt de parcă cineva s-ar fi strecurat  în mijlocul nopţii şi mi-ar fi ataşat la coloană unul din acele dispozitive antifurt pentru volan“. Îşi pune problema cum ar putea un om pe jumătate paralizat să joace la US Open. Pînă seara, la ora meciului, trecînd prin diverse proceduri, printre care şi o înfiorătoare injecţie cu cortizon în  spinare, omul aproape paralizat, Agassi, e pregătit de joc. Cu varianta lui mai tînără – Baghdatis. Lupta dintre ei este atît de crîncenă încît, după ce ies din arenă, sînt amîndoi întinşi, mai mult morţi decît vii, pe două mese paralele din vestiar. După ce li se acordă ajutor medical, sînt lăsaţi singuri. Zac inerţi, fiecare pe masa lui, în vreme ce pe ecranul unui televizor din încăpere se derulează cele mai importante secvenţe ale meciului abia încheiat. Baghdatis, de pe masa lui, îi întinde mîna lui Agassi. Şi se ţin de mînă, uitîndu-se la propria lor partidă însoţită de formule entuziasmate ale comentatorilor. 

Andre Agassi îşi povesteşte apoi copilăria marcată de un tată dominator, obsedat de ideea de a-şi vedea fiul pe primul loc în ierarhia tenisului mondial. O obsesie pe care o are încă înainte de naşterea lui Andre. Portretul tatălui e de-o pregnanţă rar întîlnită. Un om dur, care se lua la bătaie cu alţi şoferi, în plin trafic (şi ca fost boxeur ce era, îi cam lăsa laţi) sau îi ameninţa cu pistolul scos din torpedou, sub nasul şi privirea de copil a  lui Andre. Un tată care-şi iubea fiul în felul său aspru şi care i-a construit în curtea casei, cu foşti puşcăriaşi, un teren de tenis pe care Agassi îl percepe drept închisoarea copilăriei lui. 

Dacă figura tatălui ocupă pagini întregi, descrierea bunicii, singura persoană care-l domină pe tată, e succintă şi de neuitat: „E o bătrînă răutăcioasă din Teheran, cu un neg de mărimea unei nuci pe nas. Uneori nu auzi nimic din ce zice pentru că nu poţi să-ţi iei ochii de pe neg. Dar nu contează, cu siguranţă spune aceleaşi lucruri pe care le-a spus şi ieri, şi alaltăieri, şi probabil i le spune şi tatălui meu. Acesta pare a fi motivul pentru care bunica a fost adusă pe pămînt, ca să-l hărţuiască pe tatăl meu“.

Chinul constant al antrenamentelor începute de la doi ani a iscat în adolescenţă o adevărată rebeliune, Agassi abandonînd şcoala şi luîndu-şi acea alură neconvenţională de la începuturile carierei sale sportive, cea care l-a şi consacrat în mintea spectatorilor şi a telespectatorilor din toată lumea. Deşi a fost printre cei mai mari campioni de tenis ai tuturor timpurilor, el face o mărturisire uimitoare: toată viaţa a urît tenisul. Cariera spotrivă i-a fost marcată şi de permanenta rivalitate cu Pete Sampras, cel pe care-l recunoaşte ca fiind mai mereu înaintea lui, mai constant şi mai concentrat. În schimb, pe el însuşi, Agassi se descrie – cu o neobişnuită putere de introspecţie – ca fiind într-o permanentă luptă cu neliniştile şi întrebările sale interioare. 

Asemeni retururilor formidabile pe care le dădea pe terenul de tenis, formulările scriitoriceşti sînt aspre şi fără ocolişuri, venind unele după altele în serii care te ţin cu sufletul la gură. Cu toate astea, relaţia specială cu Barbra Streisand, căsnicia eşuată cu Brooke Shields sau împlinirea pe care şi-a găsit-o în cele din urmă alături de Steffi Graf sînt povestite cu multă delicateţe. Steffi Graf, considerată cea mai mare campioană a tuturor timpurilor, a avut parte de un tratament similar din partea tatălui ei, care i-a pus racheta de tenis în mînă încă din scutece. Cînd tatăl lui Andre şi tatăl lui Steffi s-au întîlnit pentru prima dată, nu le-a luat mai mult de cîteva minute pînă să intre în conflict şi să ajungă să ridice pumnii. Un alt episod descris cu savoare.   

Cum ziceam, o carte plină de forţă, captivantă şi surprinzătoare, pe care nu degeaba Time o consideră a fi „probabil, cea mai bună autobiografie a unui sportiv din toate timpurile“. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ce a pățit un blogger român care a intrat în Rusia având și viză de Ucraina pe pașaport. „A fost ceva waw”
Un blogger care a vizitat de curând Federația Rusă a povestit impresiile sale de călătorie pe un grup de Facebook dedicat vacanțelor pe cont propriu. La intrarea în Rusia, vameșii au realizat că a fost mai întâi în Ucraina, pentru că avea viza acestui stat pe pașaport.
image
VIDEO Reacția epică a unui britanic atunci când savurează prima dată bucate românești. „Păcat de ea, Românie, că își bat joc alții de ea”
Un tânăr britanic s-a filmat la Cluj în timp ce a mâncat, pentru prima dată în viață, mai multe feluri de mâncare românească. Reacțiile sale i-au amuzat pe internauți, care l-au lăudat pentru felul în care a prezentat România și bucatele tradiționale.
image
Cum a fost construită șoseaua de pe Valea Oltului. Drumul Carpaților, închis pentru lucrări la autostradă
Drumul de pe Valea Oltului are o istorie de aproape două milenii. În ultimii ani a devenit una dintre cele mai tranzitate șosele din România, însă în această vară, traficul rutier va fi restricționat, din motive de siguranță.

HIstoria.ro

image
Mihail Sebastian, sub teroarea bombardamentelor: „Războiul vine spre noi”
Pentru Sebastian, vara anului 1944 este una a angoaselor, a singurătății, a fricii de moarte și, așa cum știm astăzi, este ultima lui vară.
image
Un Breaking-News din 1941: Germania a atacat Iugoslavia și Grecia
Un moment crucial pentru Balcani, pentru Europa și pentru România: Atacarea Iugoslaviei și Greciei de către Germania în dimineața zilei de 6 aprilie 1941, ora 6.
image
Moscova, la sfârșitul domniei lui Stalin: Când Teroarea a obosit
Vassili Axionov din Une saga Moscovite, roman tipărit la Le grande livre du Mois, 1994, mă surprinde prin descrierea Moscovei postbelice. Deși în plin stalinism, Moscova anului 1950 nu mai e Moscova anilor Marii Terori.