Adunate
● Geamand Geamanduridis, grecul pe care l-am poreclit aşa fiindcă stătea pe malul mării cu fluierul, de pază, să nu care cumva să depăşească vreun înotător geamandurile.
● A fost şi individul acela care trecea în fiecare noapte prin faţa hotelului din Larnaca, mereu la aceeaşi oră, cu motorul său monstruos de gălăgios, şi pe care un turist obosit îl pomenea pînă şi la secţiunea de comentarii despre hotel.
● Restaurantul gol de lîngă Ayia Napa din Cipru, unde, singur cuc, un om aşezat pe un scăunel cînta la acordeon, privind marea... Zîmbea ca Anthony Quinn.
● DJ-ul de pe vaporul cu puntea de sticlă, care ne-a pus muzica din Zorba, prelucrată frumos, şi apoi ne-a vîndut CD-ul cu altă muzică.
● Broasca ţestoasă moartă, în mijlocul valurilor.
● Prosoapele sugativă, din bumbac egiptean, de la Palm Beach Hotel.
● Antipatica şi omniprezenta instructoare de tenis, din neamul simpaticului Baghdatis, care ne-a făcut să plecăm de pe teren după ce îl închiriasem.
● Culoarea fragilă a mării din Golful Coral, de lîngă Paphos.
● Strania şosea străjuită de gardurile cu sîrmă ghimpată, ale bazei britanice de la Dhekelia.
● Fascinanta pictură modernă de pe peretele magazinului de artă din Place des Vosges, care costa 16.000 de euro.
● Individul cu valiza, sculptat numai de la genunchi în jos şi de la coaste în sus, în aceeaşi Place des Vosges.
● Vînzătoarele trăsnite, care, în timp ce serveau, îşi turnau una alteia, pe mînă, frunze uscate de ceai.
● Magazinul bine mirositor Dammann, cu sute de cutii de ceai, cu arome de Crăciun din Canada sau de Crăciun din Noua Zeelandă, de pomme d’amour, de grădină albastră, de trandafiri sau de grădină verde.
● Chelneriţa româncă de la restaurantul de pe Rue du Louvre, care ştia totul.
● Metroul automat de pe linia 1 a Parisului, fără mecanici şi fără cabină de comandă. Prin parbriz vedeai tunelul şi luminile din depărtare, ale staţiilor următoare.
● Seniorul cu trabucul ca un morcov înfipt între buze, din faţa unei librării din Cartierul Latin.
● Cea mai uşoară rochie din lume, de la Cité de Sciences.
● Fibra din pînza păianjenului din Madagascar, de două ori mai flexibilă decît nailonul şi de cinci ori mai rezistentă decît oţelul.
● Moda deja mondială a prinderii lacătelor de gardurile podurilor celebre, obicei prin care tinerii îşi exprimă, cică, iubirea, aruncînd apoi cheia în apă.
● Tipul care bătea febril în găleţi de plastic şi în bidoane, pe Ponts des Arts, avînd alături o pălărie în care strîngea banii şi un carton pe care scria: „Collection for real drums“ (colectă pentru tobe adevărate).
● Pompierii de pe Sena, care mîncau pe puntea vaporului tras la chei.
● Scafandrii din şalupa poliţiei, care, cu noaptea-n cap, căutau ceva prin Sena.
● Plimbarea pe realul pod de lemn, arcuit peste balta cu nuferi, cunoscut din celebra pictură a lui Monet, de la 1899.
● Bebeluşul din cărucior care şi-a lepădat, neglijent, suzeta, în pitoreasca baltă pictată odată de Monet.
● Înnebunitoarele melodii country de la Thunder Mountain din Disneyland.
● Scheletul de pirat care-şi toarnă pe gîtlej vin, care-i curge apoi, la vedere, printre coaste, în acelaşi Disneyland, la Piraţii din Caraibe.
● Pieptul de raţă, pe vocea chanteusei din Place du Tertre.
● Ustensilele de bucătărie din apropiere de Centre Pompidou. Cuţite de toate felurile, tacîmuri pentru brînzeturi, instrumente de curăţat, scobit, răzuit, feliat şi înzorzonat, oale, cratiţe şi tigăi din teflon, aramă, fontă, aluminiu, ceramică, pămînt ars sau tablă smălţuită, sufertaşe, tăvi, capace şi dopuri de toate mărimile, satîre cu lama cît laptop-ul, bătătoare de carne, şorţuri, cîrpe, inele pentru şerveţele, suporturi şi figurine de sprijinit tacîmurile, paie colorate, polonice, linguri, linguriţe şi linguroaie de mîncat şi de servit, de amestecat, de luat spuma, de supă şi de salată, site mari şi site dese, teluri, făcăleţe, pisăloage şi piuliţe, pistiluri şi mojare, pîrghii pentru zdrobit, foarfece de tăiat cozi, cleşti de apucat cochilii şi cuţite pentru scos melci, cîntare şi termometre, tirbuşoane şi desfăcătoare de capace şi de cutii de conserve, pîlnii, antipicurătoare de vin şi sisteme de vidat sticla neterminată, sticle, borcane şi recipiente de toate felurile. Cele mai multe ustensile însă nici nu ştiai la ce folosesc. Şi nu era muzeu, ci magazin specializat. Doar văzînd mulţimea asta copleşitoare de instrumente şi... pe loc, te cuprindea o teribilă foame.
