Aducătorul acestei scrisori...

Publicat în Dilema Veche nr. 711 din 5-11 octombrie 2017
Aducătorul acestei scrisori    jpeg

Partea cea mai grea dintr-o a­pli­ca­ție academică de orice fel mi s-a părut mult timp cerutul referințelor. Ideea că trebuie să scriu iar acelorași oameni ca să le cer o hîrtie cu laude despre mine și proiectul pe care îl propun îmi trezea de fiecare dată o jenă la fel de proaspătă și de paralizantă. În plus, tot moșmondindu-mă cu aplicația, înlocuind probabil cu posibil și apoi iar cu probabil, mă trezeam că mai sînt trei zile pînă la data-limită și trebuie să cer, penibil, panegiricul în regim de urgență.

Ce-i de făcut? Evident, să nu mai lași de-acum înainte lucrurile pentru ultimul moment (ăsta e, din toate sfaturile lumii, cel mai jalnic și mai inutil). Dar ceva ce eu am înțeles foarte tîrziu este că regulile lumii academice presupun totuși că toți cei care au acceptat să lucreze cu tine, și îți sînt academic superiori, au obligația de a-ți da scrisori de recomandare, de un număr rezonabil de ori, atunci cînd tu ai nevoie de ele. Nu au, evident, cîtuși de puțin obligația de a scrie neadevăruri în aceste scrisori, și depinde de tine să înțelegi că dacă insiști să obții o scrisoare de recomandare unui profesor care te a văzut doar o dată, la sfîrșitul unui curs, chiar dacă a vorbit cu tine prietenos, ea va fi seacă și, în ultimă instanță, îți va face un deserviciu. Aș zice chiar că nu au nici obligația de a-ți trimite scrisori de recomandare pentru poziții la care consideră că nu ai nici o șansă, sau atunci cînd tu sistematic nu obții nimic din lucrurile pentru care aplici. Cu excepția, mă gîndesc, a conducătorului de doctorat, al cărui sprijin ar trebui să meargă chiar dincolo de un asemenea efort rezonabil (în cazul meu, foarte norocos, a mers). În Germania, acest „tată de doctorat“, cum i se spune, se presupune chiar că va fi omul care se bate pentru tine, te promovează, vrea să te vadă într-o poziție de care să fie și el mîndru în mod solidar. Este, într-o anumită măsură, obligația lui din clipa în care te-a primit la doctorat și mai ales din clipa în care ți-ai susținut doctoratul cu girul lui. Asta înseamnă că a conduce prea multe doctorate este ca și cum ai opera prea mulți pacienți, adică iresponsabil. Exagerez? Ca și cum tu, maestrul kung fu Po, îi înveți cîteva mișcări pe urșii panda preșcolari, dar după curs nu mai ești disponibil pentru mentorat și spaghete.

Ultima oară cînd s-a întîmplat să evaluez eu cîteva dosare de arheologi pentru o bursă am dat de o scrisoare de recomandare de patru rînduri, toate patru îngrămădite sus pe foaie, de parcă trebuiau să facă loc pentru spațiul gol. Nu-ți cere nimeni să-l egalezi pe cel mai prolific autor de scrisori de recomandare din antichitate (l-am numit aici, în ordinea numerelor de pe tricou, pe Cicero cu ale sale litterae commendaticiae), dar nici așa. Poate într-o zi toate scrisorile astea vor fi desecretizate și candidatul va afla exact cu ce l au ajutat, sau nu, atît de amabilele lui referințe. Acum, că m-am gîndit la Cicero, nu mă pot abține să dau și două exemple latinești, din secolul II d.Hr. Pe un papirus găsit la ­Oxyrhynchos (Egipt), cineva scrie tribunului militar despre un amic: „Te rog să te uiți la Theo cum te-ai uita la mine. Este un om pe care trebuie să-l iubești. Și-a lăsat familia, avutul și munca, m-a urmat pe mine și m-a ferit de primejdii. Ține scrisoarea asta în fața ochilor și închipuie-ți că eu însumi vorbesc!“ Nu e chiar un entuziasm real, pentru că formulele astea mai apar și în alte părți, dar măcar nu e apatia tipului care, pe o tăbliță de lemn de la Vindolanda (Anglia), scrie cu o imperceptibilă ridicare din umeri: „Brigionus m-a rugat să-i fac o scrisoare de recomandare către tine. În consecință, trebuie să te rog să binevoiești să-l sprijini în ceea ce îți cere.“ Nu e greu să ghicești codul secret care zice: eu n-am putut să-l refuz, dar sper să poți tu.

Aici trebuie zis ceva – scrisorile de recomandare care ni s-au păstrat din antichitatea păgînă și creștină sînt scurte, pentru că scurtimea asta era considerată o formă esențială de respect față de cel pe lîngă care se intervine. În plus, am găsit un pasaj din Synesius (Ep. 53) care zice, oarecum misterios, că o scrisoare de recomandare lungă sugerează că, de fapt, nu prea îl cunoaștem pe cel pe care îl recomandăm. Dar azi, o scrisoare de recomandare din Turcia sau estul Europei are un sfert din lungimea uneia americane scrise de cineva cu o opinie altminteri similară față de aplicant. Candidații est-europeni vor fi dezavantajați de această discreție, adică de faptul că cei care îi recomandă nu țin pasul cu inflația laudelor din referințele academice (inflație nefericită, care reflectă și inflația notelor). Orice s-ar zice, una e să recomanzi pe cineva „cu căldură“ pentru un post și să dorești numai bine comitetului de selecție, și alta să scrii două pagini flamboaiante despre cum cineva poate literalmente să mute munții din loc. Cînd sînt 10, 15 sau 75 de candidați pe un loc, prima variantă nu te duce departe. Deci, oameni buni cu suflet bun, nu lăsați masteranzi și doctoranzi pe stradă. Dacă știți că merită, dați-le o scrisoare sclipitoare, fără British understatements. Iar dacă nu merită, asigurați-vă că nu ajungeți să lucrați cu ei, ca să nu cauționăm loazele. Un kung fu panda n ar face asta, nu? 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: flickr

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.