Acest spirit de colocviu în mijlocul unei chermeze

Trei sute de conferenţiari, două sute de manifestări publice, cîteva mii de participanţi într-un orăşel care nu are mai mult de vreo treizeci de mii de locuitori el însuşi. Şi o denumire cel puţin deconcertantă: Festivalul Internaţional de Geografie, aflat la cea de-a 18-a ediţie a sa. Dacă, pe lîngă problematica centrală a energiei, nu s-ar fi întîmplat ca anul acesta ţara invitată să fie România şi să trebuiască să răspund unor invitaţii de onoare, era exact genul de eveniment-mamut la care detest să iau parte. Şi totuşi, acest festival de geografie de la Saint-Dié-des-Vosges, perfect individualizat prin obiectivele sale, face parte dintr-o categorie mult mai largă de manifestări culturale, care merită toată atenţia, chiar dacă - sau poate tocmai deoarece - nu seamănă nici cu ceea ce sîntem obişnuiţi să considerăm un festival şi nici cu ceea ce aşteptăm de la un colocviu ştiinţific. Mai întîi, este opera unui om politic, fost ministru şi fost deputat european - cum îi place actualului primar al oraşului să amintească -, dar şi fost geograf. Şi este astfel (şi) o acţiune politică într-o urbe în sărbătoare, de natură să ofere o culoare aparte localităţii, o mîndrie şi un sentiment de apartenenţă al localnicilor, de natură să asigure iniţiatorului său un al doilea mandat şi un loc aparte în parnasul local. Un prim aspect de luat în considerare deci, şi de către aleşii noştri locali: se poate ieşi în lume şi altfel decît prin cartea recordurilor pentru cel mai mare gulaş sau cea mai lungă funie de ceapă... Dar, evident, nu acesta este cel mai interesant lucru în contextul de faţă. Interesant este ceea ce oferă, de fapt, acest "festival". Ei bine, oferă de toate! De la un forum al cărţii pentru adolescenţi, la filme pentru toate vîrstele şi gusturile (nu a lipsit, bineînţeles, nici prezentarea filmului lui Mungiu); de la o colecţie impresionantă a bijuteriilor imaginate de Braque, la un tîrg permanent de produits de terroir şi demonstraţii zilnice de artă culinară oferite de grands chefs, reunite sub deviza "geografia gustului"; de la un stand despre păduri şi viaţa lor secretă, la un forum despre energia nucleară şi aventura sa publică; de la plimbări cu balonul, la iniţiative internaţionale referitoare la statutul geografiei în şcoli; de la premii în cărţi, la tombolă; de la spaţii multimedia şi discuţii tehnice despre utilizarea imaginilor prin satelit la animaţie pentru copii; de la "cafeneaua geografică", la hărţi uriaşe pavînd holul gării sau al primăriei; şi, bineînţeles, cei trei sute de conferenţiari, de la profesori de liceu, la somităţi academice şi politice, distribuiţi în numeroase conferinţe, mese rotunde şi forumuri şi întorcînd pe toate feţele tema centrală a ediţiei de anul acesta: criza mondială a energiei. Este interesant apoi publicul căruia i se adresează acest festival şi care cuprinde toate categoriile de vîrstă şi socio-profesionale imaginabile. Aşa e, asta e viaţa noastră, a ţăranilor, pretutindeni în lume! - mi-a oftat la ureche o bătrînică de lîngă mine, la sfîrşitul unui film despre un sat din România. Într-un autobuz am discutat îndelung despre România cu un profesor de geografie-istorie, venit din alt colţ al Franţei, iar la o masă m-am întîmplat să fiu alături de preşedintele Sorbonnei. Mai toţi studenţii din Strasbourg sînt îndemnaţi să participe la acest festival, iar sălile de conferinţe sînt pline cu elevi ai liceelor din zonă. Cei mai vizaţi sînt, de fapt, profesorii de toate categoriile şi elevii lor, dimensiunea pedagogică fiind de departe cea mai vizată şi cel mai bine pusă în valoare. Halima? Da, pentru cineva obişnuit cu "puritatea" manifestărilor culturale, care trebuie să-şi vadă fiecare de menirea sa şi să zboare la altitudinea cuvenită, aceasta este prima impresie. La care se adaugă apoi angoasa conferenţiarului, care nu pricepe prea bine cui i se adresează, de fapt, şi cum trebuie să-şi formuleze, în consecinţă, mesajul. După care, se linişteşte, căci totul depinde numai de el: toţi cei prezenţi sînt doritori să asculte şi capabili să înţeleagă - şi, dacă este cazul, nu se jenează să întrebe. Evident, e bine să fie vorba despre probleme inteligibile şi formulări inteligente... Ceea ce mi se pare extraordinar este acest spirit de colocviu în mijlocul unei chermeze! - ne mărturisea la masa de încheiere preşedintele festivalului. Ce contradicţie în termeni pentru un intelectual român de modă veche! Pentru noi, colocviul academic şi chermeza populară sînt regnuri diferite, între ele se află o prăpastie ontologică. Primul ţine de bucuriile subtile ale spiritului, în celălalt caz este vorba despre plăcerile mărunte ale corpului. Şi, nu în ultimul rînd, colocviul se adresează elitei, chermeza este pentru mase. Un astfel de "festival" transgresează însă cu graţie aceste categorii şi frontierele ce le despart, reuşind totodată să dea o unitate inteligibilă imensei sale diversităţi de ingrediente. Este derutant, cu partea sa de risc, dar este şi fascinant. Să fie oare vorba despre o (re)inventare a unei culturi populare, destinate adică poporului, în sensul său nobil de cetăţeni egali în cuget şi simţiri? Nu ştiu, dar cred că merită să reflectat puţin pe această temă.