Această streche care ne bîntuie

Publicat în Dilema Veche nr. 645 din 30 iunie - 6 iulie 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

E ceva foarte asemănător cu momentele în care copilul mic – rupt de oboseală după ce-a alergat și s a zbînțuit – dă spectacolul dinaintea plecării la culcare. Pînă acum cîteva minute făcea altfel de show și toată lumea se prăpădea de rîs. Acum, extenuat, devine din ce în ce mai miorlăit, ochii și toată fața îl mănîncă, nu-i mai place nici o jucărie, trîntește sticla cu lapte și se instalează în plîns. Un plîns în care, vreme de cîteva minute, pare că găsește chiar o formă de confort.

Obosiți după zbînțuiala și alergătura democrației, pare că sîntem cu toții miorlăiți și nervoși, dînd de pămînt cu tot ce ne pică în mînă. E adevărat, jocul de-a democrația e unul extrem de solicitant. Își schimbă multe dintre reguli complet pe neașteptate, cere foartă multă imaginație, șiruri întregi de explicații și presupune să nu le faci altora ce nu-ți convine să ți se facă ție. Lucru greu de înțeles și complicat de pus în practică. La început, democrația pare destinația cea mai luminoasă a ființei umane. Dar, odată atinse, contururile ei lasă să se întrevadă că dincolo de ele nu urmează o eternitate de vacanțe exotice, ci o continuă zbînțuială și alergătură după ceva alunecos care se schimbă tot timpul. Ceva iluzoriu, care te fascinează, dar sfîrșește prin a te enerva cumplit, pentru că e ca un pește pe care nu-l poți ține în mînă. La început, jocul democratic ne place „cu spume“, cum ar zice specialiștii în scurtături lingvistice. Pe urmă, ne ia cu mîncărimi de ochi și de față. Iar cînd ne încăpățînăm să nu mergem la culcare, sfîrșim prin a ne lua la bătaie. Uneori, crunt.

Cînd avem senzația că ne exersăm spiritul critic pe ideea europeană, manifestăm tendința de a culpabiliza tribul birocratic de la Bruxelles, nenumăratele decizii de uniformizare și lipsa de viziune asupra unui mecanism din ce în ce mai greoi și scîrțîitor. De fiecare dată înjurăm – deseori pe bună dreptate! – legiunile de sfertodocți vorbitori de limbi de lemn, de „europeză“ și „funcționareză“, tipi și tipe goi de conținut, anoști sau proști de-a binelea, care se cațără în funcții plătite gras, folosindu-se ticălos de orice fisură a sistemului. De multe ori, îi confundăm pe ei cu ideea instituțiilor pe care se cațără. Și, în funcție de sensibilitățile fiecăruia dintre noi, uităm toate părțile bune ale spațiului comun european. Nervoși și cu mîncărimi de față și de ochi, dăm de pămînt cu toate lucrurile bune, pe care le luăm ca și cînd ar fi venit de la sine, ca fiind în natura lucrurilor. Acum ni se pare că circulația liberă, căutarea unui loc de muncă de-a lungul și de-a latul continentului, vacanțele la Mediterana și transferul electronic de bani sînt chestii care se dau din oficiu. Cine se mai gîndește că așa ceva trebuie protejat, îngrijit, apărat?

După cum uităm că egalitatea în drepturi nu presupune suspendarea automată a bunului-simț elementar. Egalitatea nu înseamnă că putem rîgîi și noi în restaurantele lor. Circulația liberă și căutarea unui loc de muncă se fac preponderent într-o direcție. Cum ar veni, în cea mai mare măsură noi mergem la ei, nu ei la noi. Bine, se vor trezi vocile vigilente care vor spune că „noi mergem la ei să ne umilim și să muncim, ei vin să ne ia resursele naturale pe nimic, să distrugă țara asta, să ne facă o colonie, adică tot ce n-au reușit pînă acum…“. Dar vocile astea uită că nu poate intra cineva de pe stradă să-ți tragă ție apa la closet, să-ți spele rufele, să te spele pe dinți sau să-ți facă un pic de curățenie în curte. Asta se face de unul singur. Pe urmă, fiind mai curat și mai luminos în jur, s-ar putea ca lumea să se vadă altfel. Adică, după ce faci tot ce-ți stă în putință ca să-ți fie bine acasă la tine, eventual te-apuci să faci ordine pe la alții și să comentezi cu aciditate maximă ce proști sînt „ăia“. Nu că „ăia“ n-ar avea felul lor de mîrlănie și de privire strîmbă asupra lucrurilor.

Da, Europa Unită nu știe să comunice. Nu știe să spună povestea prosperității, a idealului democratic, a visului de a găsi confort în ideea autentică de civilizație. Dimpotrivă, își taie craca de sub picioare, cu cohortele de impostori care iau cu asalt slujbele bine plătite. Da, mecanismele comunitare sînt greoaie pînă la a deveni ridicole. Pe de altă parte, cine a demonstrat imaginație și inventivitate cosmice, dublate de nesimțiri abisale în a fura banii europeni? Cu orice dovadă de supercreativitate în furat, cu atît mai stufoasă hîrțogăria sub care te-ngropi. E de vină doar antipaticul de birocrat? Adică ăla e un netrebnic, iar hoțul de acasă e o persoană inventivă, creativă? Mai precis, hoțul de-acasă e cineva care „bine le face, dă-i dracu’ de îmbuibați, că și ei au furat din colonii, de le-au sărit capacele, și-acu’ vin să ne-nvețe pe noi cum e cu cinstea“. În general, Uniunea Europeană e subiectul unui prohod continuu și destinatarul unui cor de blesteme, doar pentru că e ceva cu reguli. Iar multora dintre noi, indiferent de cetățenie, regulile nu ne plac. Noroc că astrul ceresc al zilei răsare indiferent de felul în care respectăm reguli. Că, dacă ar depinde de așa ceva, am umbla mai tot timpul cu lanterne. Da, imperfecțiunile spațiului comun european sînt multe, discriminările de toate felurile sînt departe de a fi dispărut, vechile orgolii istorice nu s-au stins, iar antipatiile din trecut stau sub capace destul de șubrede. Dar, despre toate astea, săptămîna viitoare.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Spatiul Schengen FOTO Shutterstock
Grupul PPE cere primirea României în Schengen
Grupul Popularilor Europeni din Parlamentul European a transmis un mesaj pentru extinderea spațiului Schengen și aderarea României.
om al strazii Galati
Omul străzii care a terorizat Galațiul. Psihotic și violent, a fost la un pas să facă moarte de om
Un bărbat care trăiește pe străzile din Galați a fost ani de zile un real pericol pentru orice gălățean care se intersecta cu el. Totul a culminat cu un atac sălbatic asupra unui alt om al străzii.
Ciuca sedinta de guvern foto gov.ro
Guvernul înființează în SGG o structură de monitorizare și control a executării hotărârilor judecătorești pronunțate de CEDO
Guvernul a aprobat, miercuri, înființarea în cadrul Secretariatului General al Guvernului (SGG) a unei noi structuri ce va avea rolul de monitorizare și control a executării hotărârilor judecătorești pronunțate de CEDO împotriva statului.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.