666
Cred că şi un ţînc de şase ani poate să înveţe să joace şaize’şase; dar’mite un cetăţean în vîrstă de, bătuţi pe muchie, şaize’şase... Din ziua-n care împlinise şaize’şase, vecinul nostru de palier, Herr Scheise, şi-asezonase existenţa de cetăţean dezafectat, de, vasazică, pensionar, cu partide zilnice de şaize’şase. (Trebuie spus, în paranteză, că mulţi pronunţă astăzi şaize, iar nu şaise, " din care cauză şi domnul ScheiÃe va fi ajuns, cu vremea, Herr Scheise, Pensionär.) Partidele, cînd vremea era bună, aveau loc în scuarul fără iarbă din spatele blocului familiei Scheise... Se înţelege, sper, că nu tot blocul aparţinea familiei Scheise, " ci numai un apartament, apartamentul 66, de la al VI-lea etaj. Or, numărul blocului fiind 6, Herr Scheise era tot mai mîndru (stolz) că, la şaize’şase de ani bătuţi pe muchie, locuia-n apartamentul 6, etajul VI, în blocul cu numărul 6, de pe o stradă care, în Statele Unite, ar fi putut să se numească 66! Nu se numea, însă, aşa, ci altfel, Herr Scheise trebuind să suplinească lipsa acestui dublu 6, prin partidele de şaize’şase. (Jocul de table n-ar fi fost, nici el, de lepădat, dacă zarul optim, 6-6, n-ar fi fost prea aleatoriu şi sporadic. De unde, opţiunea-i pentru şaize’şase.) " Într-o zi, o sîmbătă, se pare, cînd Herr Scheise,-n scuarul fără iarbă, juca, de şase ceasuri, şaize’şase, cu colocatarii preferaţi, se auzi un glas din ceruri: "Ăia cu şaize’şase, şaaase, că vine 666!" La care, inocentul cartofor a ripostat, spun martorii, prin "Zexe!", de nu cumva prin "ScheiÃe!".
