4’3’’

Publicat în Dilema Veche nr. 715 din 2-8 noiembrie 2017
4’3’’ jpeg

E vorba despre piesa pe care compozitorul John Cage a inventat-o în 1952 și pe care o considera ca fiind cea mai importantă creație a sa. O piesă pentru pian sau pentru orice combinație de instrumente, în trei mișcări, cu durata de patru minute și treizeci și trei de secunde, în care interpreții nu ating nici o coardă sau clapă. Sînt, adică, patru minute și treizeci și trei de secunde de liniște. Cînd afli despre el îți vine să rîzi și te întrebi de ce ai merge să vezi așa un concert. Ei bine, una e să îți imaginezi cum ar fi respectivul spectacol și alta e să-l „asculți“ într-o sală. Am avut ocazia asta grație Festivalului SoNoRo, în sala nou renovată de pe Gabroveni.

Pe scenă au apărut trei instrumentiști plus Diana Ketler, directoarea artistică a festivalului, care aici avea doar rolul de a întoarce paginile partiturii pianistului. Trei pagini albe, evident, marcînd cele trei mișcări ale piesei. După ce pianistul a dat din cap spre ceilalți doi interpreți, piesa a început… în liniștea desăvîrșită a sălii. Gîndurile porniră și ele să curgă firesc.

Mîine se internează mama. O să trebuiască oare să parcurgem toată grozăvia cozilor pentru internare de la Floreasca, la fel ca acum doi ani? Coșmarul ăla? Și după Colectiv tot așa o fi? Vine frigul. Bine că Petrică a schimbat cauciucurile la mașină. Toamna asta a avut de toate, ca orice toamnă care se respectă. Cum au scris cei de la HotNews, articolul ăla în care arată că toamna e cel mai variat anotimp. Pot să fie și peste 30 de grade și minus 20. Așa fost de cînd se știe. Ca să nu ne mai mirăm de fiecare dată că ninge în septembrie sau că e foarte cald în noiembrie și să zicem că vine sfîrșitul lumii. N-avem noi norocul să l prindem. Dar asta mi-a mai trecut prin minte de nu știu cîte ori. Să fiu atent la concert. Uite că nu sună nici un telefon. Cum își ține Gilles Apap arcușul în poală… Cum se uită la el… Omul ăsta e spectaculos și cînd nu face nimic. Mi se pare că e cel mai mare violonist pe care l am văzut vreodată. Oare am dreptate? Cine ar putea să-mi confirme asta? Trăiește în California, unde face vin. Cîntă la vioară și strugurii cresc, vinul se limpezește. Cu vioara lui vie în vie. Un joc de cuvinte idiot. Ar putea ieși un articol din drăcia asta. Tot nu aveam un subiect prea limpede. Chiar, ce-ar fi? Dar pentru așa ceva îmi trebuie liniște. Păi, asta e. Liniștea care te inspiră. Interpreții dau prima pagină albă. Se foiește și sala. Gălăgioșii ăia din Barcelona. Oameni proști. Mulțimi în-tregi prostite. Și escrocul ăla de Puigdemont al lor. A făcut rahatul praf. O fi retardat? Și au băgat rușii coada? Îmi vine să tușesc. Doamne, să nu mă apuce chiar acum. Ar fi culmea. Ține-te bine. Respiră! Ascultă liniștea! Sala e nouă. Acum e chiar umplută de liniște pînă în cele mai mici colțuri. Cică Celibidache spunea că scopul muzicii ar fi liniștea sau cam așa ceva. Violoncelul e ros pe la margini. Pare foarte vechi. O fi secular. Pantofi vechi, curele vechi, viori vechi, abajururi prăfuite, tablou cu natură moartă. Ce-mi veni? Ce încruntat e Gilles Apap… Ronnie O’Sullivan mai are așa încruntări. Și snooker-ul e tot despre liniște. Sportul liniștii. Dar Cage ăsta e chiar genial. N-am mai auzit niciodată așa o liniște… colectivă. Începe să țiuie. Să fiu mai atent la concert, că merită. Să încerc să nu-mi mai împrăștii gîndurile în toate direcțiile. Dar mama, săraca, pe mîna doctorilor, halatele albe, culoare spălate cu mopul… Aoleu! Dracii ăștia din gînduri. Să-i scot din cap. Interpreții dau a doua pagină albă. Cum pot trăi liniștea niște oameni inteligenți… Pare că au regizat-o dinainte. Au pus la cale tăcerea asta fabuloasă. Ia uite ce ochi sclipitori are Diana. Cu nasul ăla ascuțit dintre ei. Probabil că-i foc de deșteaptă. Nu-i ușor deloc să interpretezi liniștea. Ba chiar cred că toți ar prefera acum să atingă clapele, să-și plimbe arcușul pe corzi, să cînte ceva, să facă zgomot. Liniștea îi apasă, pe toți ne apasă. Tot n-a sunat încă nici un telefon. Remarcabil! Poate în faza următoare ar trebui ca liniștea să se mai efileze. Să dispară viața din ea. Acum e trăită, prea trăită, prea inteligentă. Ar trebui să fie mai simplă. Așa, așa, poate reușesc, măcar la sfîrșit. Uite că patru minute și treizeci și trei de secunde înseamnă destul de mult. Chiar foarte mult. Liniștea e întotdeauna mai lungă decît zgomotul, decît muzica. Să nu uit să scriu fraza asta în articol. E perfectă. N-aș fi în stare să comentez un concert, nu mă pricep, dar uite că pot comenta liniștea. Dar nu tot așa îți curg gîndurile și cînd asculți o piesă muzicală? Dacă nu ești de specialitate sau nu te concentrezi prea mult asupra muzicii în sine, gîndurile zboară. Și dacă zboară pe muzică, de ce să nu zboare și pe liniște? Uite că John Cage a găsit formula cea mai simplă, de-a dreptul genială, de a face omul din sală să reflecteze. Știa de ce zicea că e cea mai bună piesă a lui. Muzicienii sînt cei mai potriviți să ne arate drumul către liniște. Fiindcă muzica e drumul către liniște, pe care Cage uite că l-a găsit. La liniștea absolută e mai greu de ajuns. Poate călugării budiști ajung la ea. Absolutul care se unește cu nimicul. Nimicul care nici nu se mai întreabă ce e cu el. Spre asta pare că te împinge piesa lui Cage. Cine ajunge acolo… Celibidache. Pianistul scoate un oftat și liniștea se termină. Culmea, dacă scot introducerea, de la începutul concertului am scris exact 4333 de semne.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Prețuri de infarct pe litoral. Cât a plătit un turist pentru o masă la autoservire în Mamaia: „Incredibil! 70 de lei kilogramul de cartofi” VIDEO
Cei care vor să-și petreacă concediul pe litoralul românesc vor fi nevoiți să bage mai adânc mâna în buzunar. Asta a trăit și un român care a decis să ia masa la un restaurant cu autoservire.
image
De ce i-au cerut Regele Charles și Regina Camilla Prințesei Catherine să își schimbe numele. „Prea mulți C”
Prințesa de Wales, cunoscută pe plan mondial ca Kate Middleton, a fost rugată să își schimbe modul de scriere a numelui de către regele Charles și regina Camilla, dezvăluie prințul Harry în cartea sa, „Spare”.
image
Ce a răspuns ÎPS Teodosie când a fost întrebat despre donațiile din banii câștigați la pariuri, loto sau păcănele VIDEO
Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, afirmă că cei care vor să doneze Bisericii sau celor nevoiaşi bani din sumele câştigate la pariuri sau la loto pot face acest lucru fără nici un fel de problemă.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.