TÎLC SHOW

Melodia continuă, ca și istoria.

Pereții scorojiți și obosiți de ani mulți dogoresc mai abitir ca niște cuptoare.

Ambițiosul decan de la Facultatea de Artă Rupestră, Mirobolan Zacuscă, se simți izbăvit dintr-o lungă suferință atunci cînd, în postură de președinte al comisiei de concurs pentru ocuparea postului de secretară principală, o declară cîștigătoare pe doamna Pepina Răsărilă.

Construcţia pleonastică se aplică tuturor variantelor populare şi colocviale ale denumirilor de rudenie cu posesiv: „tac’su lu’ Neymar“, „nunta lu’ fii-sa lu’ şefu’“.

Reintroducerea manualului unic înseamnă să-i reduci pe profesori la statutul de roboței stupizi care reproduc toți același conținut. Și mai înseamnă uniformizarea educației. Și ușile larg deschise către abuz și autoritarism: manualele unice vor fi aprobate de minister, vor fi redactate de anumiți autori (preferați de minister), vor exprima niște conținuturi „conforme“ cu viziunea oficială, guvernamentală, ministerială. Se va crea, din nou, o cultură unică, o educație unică, o „viziune“ unică, of

Te apucă zîmbetele numai cînd citeşti numele echipelor de club la care joacă supuşii Marelui Ducat: CS Fola Esch, Union Titus Petange, FC Progres Niederkorn, SC Telstar, F91 Dudelange. Nişte FC Simpatice. Şi totuşi. Nu că Franţa n-a cîştigat, acasă, în faţa minusculului vecin, dar era chiar să piardă. Cum se poate?

nțeleg că ocolul, cu abureala de rigoare, a fost doar pentru ca el să treacă pe la fîntîna Miorița pentru acest gest. Nu vreau să mă enervez. Ce aș putea rezolva?

Extraordinarul Turn Babel al lui Pieter Bruegel cel Bătrîn (cel de la Viena, 1563) nu seamănă cu Etemenanki, care avea un plan pătrat.

Scoatem creionul galben. Mai exact, cel vopsit galben – imagine clasică ce cred că se derulează în mintea oricui cînd vine vorba de simplul și trebuinciosul instrument de scris.

Noi nu ne plîngem, avem pensii speciale. Principiul e chestia, domnule! Nu pleci afară pînă nu-ți cunoști țara și frumusețile ei de ticăloșie! Asta e lege! Dar acum voi nu mai aveți nici un Dumnezeu!

Suferim de zădărnicie: totul ne irită, nimic nu ne mişcă.

Cum de a apelat Securitatea la acești farisei, neglijîndu-mă pe mine, un om excepțional, care aș fi scris niște note impecabile, pînă și împotriva mea însumi, dacă s-ar fi impus, de un profesionalism suprem. Ar fi vuit astăzi CNSAS-ul de frumusețea lor!

Omonimia creată astfel nu mi se pare nici necesară, nici fericită. Ar fi fost preferabil ca publicitatea şi revistele de modă să fi folosit în continuare termenul generic rimel, deja impus. Dar cum să te lupţi cu moda lingvistică tocmai în domeniile fashion şi beauty?

Fotbalul nu e nici comedie, nici dramă. Cînd ajunge să se ia prea în serios e doar o absurditate patentă. Milionari în chiloţi fugăresc o minge urmăriţi hipnotic de mulţimi uriaşe. Descrieţi-i faza aceasta lui Alfred Nobel sau lui Marie Curie.

„Iată, deci, cum o convingere – dacă o afirmație care nu are în spate o idee lămurită poate fi numită o convingere – s-a răspîndit în aproape toată Anglia fără să existe cea mai mică dovadă“, conchide Darwin.

Pinguinul Apolodor implicat fără urmă de dubiu într-o săpătură ilegală.

Voi ce ați expune într-un muzeu (personal) al eșecului?

Fascinant e că, uneori, turiștii înșiși se urăsc între ei. N-avem loc unii de alții pe terase, pe autostrăzi, în avioane. Ne urîm visceral și ne disprețuim, crezînd fiecare despre celălalt că nu se ridică nici la demnitatea, nici la nivelul intelectual de a fi un turist autentic și competent.

E foarte posibil ca un aşa-zis ţigănism să fie, de fapt, un franţuzism… Abule! – cu accentul pe vocala finală şi cu sensul „dă-mi, adu!“

O observație făcută de Benjamin Franklin, în 1755, într-un discurs politic, te pune și astăzi, foarte serios, pe gînduri. Spune, în original, acest titan al istoriei americane: Those who would give up essential Liberty, to purchase a little temporary Safety, deserve neither Liberty, nor Safety.

De fapt, habar n-avem ce se întîmplă cu Halep. Nu există jucătoare de tenis care să fi stat mai mult şi atît de sus în elită fără să meargă pînă la capăt, să urce pe locul 1 sau să cîştige un turneu de Mare Şlem. Un fenomen. Putem căuta repere culturale.

Exercițiile fizice de-a dreptul înfiorătoare ale unor balerine mai mult sau mai puțin celebre sau fotografii șocante cu degetele de la picioare tumefiate, deformate sau sîngerînd din pricina mersului pe poante.

Să fii pe șantier și să nu trebuiască niciodată să te gîndești cu ce te îmbraci eliberează, se pare, multe resurse. Pe șantier ești viu, în oraș ești o jucărie cu bateriile pe terminate.

Formal, intrarea României în Primul Război Mondial s-a decis la Consiliul de Coroană din 14/27 august 1916, ținut în Marea Sufragerie de Gală din Palatul Cotroceni. Acolo s-au întrunit Regele Ferdinand, prinţul moştenitor Carol, prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, alături de alți membri ai Guvernului, precum și reprezentanți ai Parlamentului și alți oameni politici ai vremii. La ora 11.

Există şi romane criminale, menţionate de pildă în prezentarea unui film despre „un arhitect și scriitor de romane criminale de succes“ (subtitrari-filme.com).

Ţinea, timid, un manuscris sub braţ. Avea ori nu talent literar? Merita sau nu să-şi dedice anii pensiei activității artistice?

Lupta antidoping e atît de mare încît prinderea lui Errani cu letrozol e echivalentă cu dovedirea unui spărgător de bănci filmat cu seiful în braţe.

Cine mai face astăzi cozonaci în casă? De la magazin putem cumpăra ouă gata vopsite pentru Paști, salată de vinete deja preparată, zacuscă, ardei copți și alte asemenea produse ce odată păreau să țină exclusiv de gătitul în propria gospodărie. În magazine a apărut chiar și colivă gata preparată (se vinde bine în zone de „corporatiști“). În privința alimentației însă, nu doar oamenii s-au schimbat. Obiceiul cîinilor de cînd lumea, de a mînca oase, e pe cale să dispară. Ei mănîncă acum, așa cum bi

Echipa daneză a scos din nisipul alb, la 50º Celsius, tot acest oraș abandonat, de 60 ha, înconjurat de un zid de 2,5 km. Orașul e cel mai bine păstrat de felul lui din Golf, cu fort și ruine de moschei, centru comercial.

Se potrivesc la fix cu vacanța, cu marea și cu oceanul. Sînt bluzele cu dungi albastre și albe. Și cu istorie bretonă.

Opiniile mele, despre orice ar fi ele, ar fi bine să mi le adaptez sau să le cenzurez în așa fel încît nu cumva să îți stîrnesc ție mînie, că doar fără tine eu nu aș exista. Faptul că se întîmplă să fiu și rom ar trebui, desigur, să mă facă să scriu într-un anume fel, care să se potrivească imaginii pe care ți-ai creat-o despre felul în care ar trebui să scrie un om de mîna a cinșpea, ca mine.

Probabil că formula glumeaţă de evitare a numirii unei culori anume (culoarea vîntului) a fost amplificată prin asocierea cu o altă sintagmă iniţial destul de frecventă, dar care a ieşit tot mai mult din uz (vînt turbat).

Aduseră un butoi gigantic alături de masă, din care, cu un furtun, extrăgeau vinul negru şi gros.

222 de milioane de euro pentru Neymar? Ronaldo are o clauză de eliberare de un miliard de euro. De altfel, pe el a vrut mai întîi PSG să-l ia, profi­tînd de faptul că fiscul spaniol, insensibil la golurile sale, la freza extragelată şi la gagicile de plastic cu care se afişează, a început să-l caute la banii ascunşi. Răsfăţatul măsliniu a strîmbat din năsucul perfect, a ridicat o sprînceană ultrapensată şi a zis: „Je veux partir“.

„I dig archaeology“, „Archaeologists will date anything“, „My ­life is in ruins“.

În anul 1902, Willis Carrier, un inginer american, a realizat primul sistem de aer condiționat pentru Compania de Tipografie și Litografie Sackett-Wil­helms.

– Mai durează mult pînă eşti şi tu gata? – Da’ ce, eşti supărată, păpușă? Nu mai faci şi tu un pic de sport, că te-ai cam îngrăşat?

Soluţia i se pare adoptarea unor forme de singular de tipul purcelă, floricelă etc.

Era să înnebunesc în momentul cînd a venit Băse la Cotroceni, iar cînd Ponta a luat-o pe coajă de la Klaus am fost dus la Socola în cămașa de forță (băiatul meu, medicul veterinar, mă tranchilizase în prealabil cu o doză dublă de sedativ pentru urși).

Faţă de sezonul trecut a dispărut, teoretic, o singură echipă dintre candidatele la titlu (Astra, deşi mi se pare că se preface) şi au apărut mai multe: CFR, cu o infuzie de capital şi o campanie de transferuri amintind de anii glorioşi, Viitorul, campioana, şi Craiova, maturizată.

Prin vagon își făcuseră apariția controlorii. Trebuie să mărturisesc că, dat fiind faptul că experiența mea trebuia să fie completă și similară cu acelea din vremurile de tristă și nostalgică amintire, nu-mi cumpărasem bilet – pardon, cartelă. Se auzea nu doar ce zicea el, ci și ce-i spunea consoarta: „Ce dracu’ caută, mă, Costele, prezervativele alea la tine în dulap, că tocmai am dat peste ele? Ia, te rog frumos, să-mi explici și mie“. „Aoleu, păi alea nu-s prezervative, bre. Sînt pastile de s

Liturghia cerească din Apocalipsa 4:8-11 nici nu pare să reflecte liturghia creștină, ci mai degrabă ceremonialul de curte roman (inclusiv imnurile), pe un fundal veterotestamentar și cu o topografie de teatru grec.

Un ofițer rus a venit să constate decesele, aducînd cu el și o replică istorică: „Ce moarte frumoasă, totuși!“

Tentaţia graniţei susţine şi condiţia genului eseistic spre care tinde discursul cultural al lui Steinhardt.

Cu unul din ele poți agăța involuntar o gagicuță-n mașină, decapotabilă, chiar cînd te afli-n afara orașului, în pană de motor și vorbești la celular cu nevasta: „Lasă, dragă, te sun eu mai tîrziu“, îi spui grăbit, culisezi elegant receptorul și te ndrepți zîmbind la zîmbetul necunoscutei, spre Marea Aventură…

Nu-i aşa că o să stai pentru toată viaţa asta şi toate celelalte reîncarnări ale tale legat de mine în fiecare clipită şi nu o să te gîndeşti la nici o altă bunăciune, fie ea femeie, website, maşină, mîncare, pinguin sau cocotier, ca în cazul domnului Dragnea?

Expresia la mustaţă, cu sensurile „la o diferenţă foarte mică“, „în ultimul moment“, nu este cuprinsă în dicţionarele noastre generale (DEX) sau în cele de tip tezaur (Dicţionarul limbii române – DLR); o consemnează doar, recent, dicţionare şi glosare de limbaj familiar şi argotic.

Cultura așa-zicînd „înaltă“ are ambiția de a impune „canonul“, amintita „istoriografie autorizată“, dar cultura „populară“ e cea care oferă substanță, material vital, respectivului efort „canonic“.

Orice meci pleacă de la 0-0, ce minciună dulce! Craiova, mai ales, s-a format ca un loc din care ieşi cu pieptul în faţă. E un soi de donquijotism în demersul celor de acolo care cîteodată naşte zîmbete, alteori produce uimire.