Culoarea vîntului turbat

Publicat în Dilema Veche nr. 703 din 10-16 august 2017
Culoarea vîntului turbat jpeg

Pentru a evoca o culoare nedefinită, adesea cu nuanţe amestecate, limbajul colocvial dispune de o formulă glumeaţă: culoarea vîntului turbat. Expresia pare a fi de origine mai curînd cultă decît populară, pentru că este destul de elaborată, aproape poetică prin prima sa parte (culoarea vîntului) şi prin formula ritmică, de vers cu schema fundamentală iambică. Nu poate fi nici prea veche, din moment ce chiar termenul culoare (şi cu varianta coloare) e relativ nou: un împrumut cult latino-romanic, din secolul al XIX-lea, care a preluat unele dintre sensurile pe care le avea pînă atunci cuvîntul vechi şi polisemantic faţă.

În prezent sintagma are destul de multe atestări; în literatură – „Mă uitam la cerul cu nori buboşi, de culoarea vîntului turbat“ (Dan Lungu, În iad toate becurile sînt arse, 2011) – şi mai ales în presă şi în textele informale din Internet. Intenţia cu care este folosită expresia e una de obicei peiorativă şi ironică, raportată la realităţi foarte diferite: culori incerte, amestecate, adesea cu predominanţă de gri („un pulovăr enorm de culoarea vîntului turbat“, eva.ro; „Cum să îmi fac manichiura? Mă gîndeam la ceva de genul culoarea vîntului turbat, voi ce ziceţi?“, tpu.ro). De multe ori formula e motivată de incapacitatea sau lipsa de interes a vorbitorului pentru găsirea unui nume de culoare potrivit: „mai spre movuliu-rozaliu, culoarea vîntului turbat“ (reteteculinare.ro). Expresia poate fi dezvoltată şi analizată doct, cu intenţii umoristice – „experţii apreciază că, în această iarnă, nuanţa la modă va fi culoarea vîntului turbat închis. Aşadar, accentul se pune pe individualism, această nuanţă avînd peste 3.500 de variante, de la gri discret la mov selenar“ (catavencii.ro, 12.11.2011) – sau poate deveni, prin lărgirea sensului, un simbol al discuţiilor inutile: „Comisia Parlamentară anchetează culoarea vîntului turbat“ (editorial de Ion Cristoiu, în evz.ro, 23.05.2017).

Expresia nu este cuprinsă în dicţionare, iar momentul apariţiei sale e greu de stabilit. Singura atestare ceva mai veche pe care am găsit-o în bibliotecile electronice din spaţiul online provine din revista Realitatea ilustrată din 26 iunie 1930. În rubrica „De vorbă cu cititorii“ e descrisă într-un stil ludic o actriţă a vremii: „măsoară 75 milimetri, cîntăreşte 352 kgr. şi 4 centigrame şi are părul… mătăsos, iar ochii de culoarea vîntului turbat“. Modul firesc în care expresia e folosită în text (fără ghilimele, sublinieri sau alte forme de marcare) pare să arate că aceasta circula deja în limbajul familiar al epocii interbelice.

Formula poate fi descompusă, pentru a i se urmări mai bine istoria. Prima sa parte – culoarea vîntului – e o sintagmă de-a dreptul poetică, care are ca atare (sau prin echivalentele sale din alte limbi) atestări în literatură, muzică, film. Cea mai cunoscută apariţie a sa în literatura română este în Rapsodiile de toamnă ale lui Topîrceanu, în descrierea metaforică şi metonimică a toamnei, cu „Haina ei cu trenă lungă / De culoarea vîntului“. Asocierea – surprinzătoare tocmai pentru că vîntul nu e un fenomen atmosferic căruia să i se atribuie o culoare – e de natură sinestezică, bazată pe suprapunerea dintre o percepţie tactilă şi cinetică (a vîntului) şi una prin excelenţă vizuală (culoarea).

Înainte de a fi poetică, formula a fost totuşi ludic-colocvială; de fapt, e posibil ca Topîrceanu să se fi folosit, ca în atîtea alte cazuri, tocmai de ambiguitatea dintre cele două lecturi, poetic-sentimentală şi umoristică. Culoarea vîntului apare într-unul dintre miticismele din proza lui Caragiale, replici care preiau probabil în destul de mare măsură jocuri de cuvinte şi poante din limbajul colocvial al vremii, deşi nu e deloc exclusă creaţia de autor. Sub titlul Tot Mitică (Moftul român, 1901) sînt cuprinse scurte dialoguri cu poantă, între care: „Mitică: Mi am comandat, monşer, un pardesiu nou. Amicul: Ce coloare? Mitică: Coloarea vîntului“.

Probabil că formula glumeaţă de evitare a numirii unei culori anume (culoarea vîntului) a fost amplificată prin asocierea cu o altă sintagmă iniţial destul de frecventă, dar care a ieşit tot mai mult din uz (vînt turbat). Cu sensul „vînt foarte puternic“, dar şi ca denumire pentru un element de mitologie populară, sintagma vînt turbat aparţinea limbajului popular (Dicţionarul limbii române, DLR, Litera T înregistrează multe exemple din basme şi legende) şi a fost apoi conservată de literatură („Să ne-avîntăm cu ei afară / Pe coama vîntului turbat“, în Al. Philippide, Balada vechii spelunci). Credinţele populare (stabilind tipice legături între sensurile diferite ale lui turbat) au fost descrise de Tudor Pamfile, în Văzduhul (1916): „cel mai năpraznic dintre feluritele soiuri de vînturi este vîntul turbat, care bate «tocmai deasupra», foarte sus, pe sub nouri şi pe deasupra lor“; „orice zburătoare ajunge pînă la acest vînt turbează pe loc şi cade moartă şi orice lighioană mănîncă dintr-însa turbează şi ea“.

Nu trebuie să mergem atît de departe încît să căutăm vreo legătură între sensurile din mitologia populară şi expresia ironică a culorii indefinite. Limbajul colocvial îşi amplifică adesea formulele prin clişee intensificatoare; cu cît acestea sînt mai nemotivate, cu atît efectul expresiv şi umoristic va fi mai puternic. 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Patroni de restaurant, șantajați cu recenzii false pe internet. Cum au reacționat
O rețea mică de restaurante independente se confruntă cu un atac cibernetic de tip șantaj. Criminalii informatici îi amenință pe proprietari cu recenzii negative pe platformele online, forțându-i să plătească sume mari de bani pentru a le evita.
image
Șoșoacă nu se dezminte: a lăudat Rusia în primul discurs din Parlamentul European VIDEO
Eurodeputata SOS Diana Șoșoacă a spus, în primul discurs din Parlamentul European, că Federația Rusă este singura care își dorește pacea în războiul din Ucraina.
image
Reacția unui medic legist după ultimul festival de la mare: „Nu reprezintă nimic altceva decât deschiderea către o viață de consumator”
Medicul legist Cristian Paparau a transmis că, deși organizatorii festivalului de muzică hip-hop „Beach, Please!” se laudă cu rezultatele evenimentului, situația este cu totul alta. „Nu faci nimic altceva decât să încurajezi consumul de droguri”, arată el.

HIstoria.ro

image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni