2012 prin fumul universal
Care credeţi că ar fi performanţa sportivă a anului 2011, la români?
Colaborarea mea cu Dilema veche se derulează optim, după o regulă silenţioasă pe care am învăţat-o de la Alexandru Şiperco, ultimul român membru CIO.
Chiar cu cîţiva ani înainte de dispariţia lui, îi pătrunsesem în casă pentru un interviu. A ieşit memorabil, dar nu datorită nouă, cei doi jurnalişti care nici nu împlinisem 30 de ani, ci pentru că bunul coleg care mă însoţea, inepuizabilul fotoreporter Cristian Preda, a reuşit să se împiedice, cu aparatura sa antediluviană cu tot, de firul unul televizor.
Febrilitatea noastră a produs un mic dezastru. Sculele s-au prăbuşit, tehnologia a pîrîit, în cameră s-a făcut fum şi, prin acel abur al eşecului, am văzut faţa imobilă a lui Alexandru Şiperco. „Nu vă faceţi nici o problemă, dragă“, ne-a zis cel care ocupa o poziţie unică printre Nemuritori. Nici Nadia, nici Ţiriac, nici Năstase, nimeni nu i-a putut lua locul mai apoi în guvernul din umbră al sportului mondial.
Cînd zgomotele dezastrului s-au estompat şi cineva a apărut ca să cureţe, omul din fotoliu a continuat. „Deci nu vă faceţi probleme, tu întrebi ceva, eu răspund altceva, totul va fi în regulă.“
L-am privit, m-a privit şi mi-am imaginat de ce e omul pe care nici Ceauşescu nu l-a putut clinti din Comitetul Internaţional Olimpic, forul cu mai multe state membre decît ONU. De această privire mi-am adus aminte la începutul lui 2012, an care aduce România din nou în faţa Jocurilor Olimpice.
O medalie de aur la Londra nu ţine loc de reforma statului. Dar, dacă tot ne-am făcut un obicei ca vremurile să întrebe ceva şi noi să răspundem altceva, măcar acest altceva să fie frumos şi, ştiu, sună odios, planetar! Nu cunosc altă şansă ca un român să facă o ispravă în 2012 astfel încît privirea globului să-l agaţe fie şi pentru o secundă, prin fumul universal.
