The Limits of Control

Publicat în Dilema Veche nr. 570 din 15-21 ianuarie 2015
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Jim Jarmusch. Scenarist şi regizor. 2009. Cu Isaach De Bankolé. Prin alte roluri, ici şi colo, Tilda Swinton, John Hurt, Bill Murray. Oameni de-ai casei, cum ar veni. Un film care a trecut mai degrabă neobservat, iar cînd a fost băgat în seamă, s-a ales cu destule strîmbări din nas, pentru ritmul îngrozitor de lent şi pentru „lipsa firescului din dialoguri şi din situaţii“. Altminteri, o frumuseţe. Pentru cine l-a iubit, filmul ăsta e o culme a ironiei fine, o colecţie gratuită şi fascinantă de clişee, o „vechitură“ postmodernă care se autocomentează, o propunere de călătorie prin lumea „copiei fără original“, totul fiind făcut cu o sublimă detaşare, nu cu şmecheria indiferenţei, ci cu un soi de extaz al distanţei. Un film despre un asasin plătit, care are de dus la capăt o „treabă“. Ideile de parodie superioară, caricatură fină, comedie neagră sînt lăsate mult în urmă şi înlocuite cu un fel foarte personal de a spune ceva. Un ceva care vorbeşte într-un mod profund particular despre amestecul tulburător al realităţii cu ficţiunea.

Zilele astea, văzîndu-i pe actorii principali ai sinistrei execuţii de la Paris, mi-am amintit de filmul lui Jarmusch. Evident, nu e vorba de vederea lor în pozele furnizate de Poliţia care îi căuta cu înfrigurare, ci de filmările care au ieşit şi ies la iveală acum, după ce asasinii au fost „lichidaţi“ – termenul aparţine Poliţiei franceze. E vorba despre imagini filmate, cu cei doi fraţi, în viaţa lor obişnuită, şi de descoperirea înregistrărilor în care Coulibaly anunţă şi explică ceea ce urma să facă. Imaginile arată nişte tineri seduşi de aparatul de filmat, de propriile imagini, sau, mai degrabă, de posibilitatea ca imaginile lor să devină ceva cu notorietate, cu expunere publică. Nişte oameni, ca atîţia alţii, care îşi joacă propriile roluri, cu diferenţa că, spre deosebire de cei mai mulţi, ei sînt plecaţi ireversibil pe drumul identificării absolute cu „personajele“ pe care le joacă. Identificarea cu ei înşişi, ca personaje ale unei „realităţi“ care, dacă nu există în realitate, trebuie să fie făcută. Dacă realitatea „reală“ nu răspunde cerinţelor, e nesatisfăcătoare şi producătoare de suferinţă, facem o alta, unde lucrurile stau altfel. E perfect normal şi verosimil. Ce?! În filme nu se poate? Filmele nu sînt „bucăţi“ de realitate? Ne facem şi noi bucata noastră de realitate.

Nu situaţia în sine a scenariului scris de Jarmusch seamănă tulburător cu realitatea acestor zile, ci „mersul lucrurilor“ din filmul său. Un film care, prin suma de clişee şi de comentarii clişeistice la adresa ideii de clişeu, depăşeşte cumva condiţia filmului şi „iese“, pe o poartă nebănuită, în lumea reală. E ca şi cînd ai comenta, de fapt, cît de clişeu a devenit să imiţi, fără să ştii, clişeele din filme. Care, poate, nici nu sînt clişee din filme, ci importuri din viaţa reală. Nimeni nu mai ştie. „Copia fără original“, în ordinea lui Baudrillard. Fraţii Kouachi se mişcă – mă rog, se mişcau – în faţa camerei cu o dezinvoltură care nu era… dezinvoltură. Era aspiraţia lor transformată în asumarea totală a unei condiţii. Era firescul unui ceva care nu te califică să speri la o formă de vizibilitate, de notorietate, ci să-ţi ceri, pur şi simplu, dreptul de a fi pe ceea ce ţi s-a cultivat, în timp, că s-ar numi Scena Lumii. Nu le-a ieşit, în viaţa reală, să devină nici fotbalişti de succes, nici hip-hopperi. Nu le-a ieşit nicicum să urce pe această Scenă a Lumii. Nu-i nimic. Dacă nu s-a găsit nici un spectacol mare la care să ia castingul, au chemat ei Lumea la casting, într-un spectacol mai mare decît poate duce oricine. Spectacolul cu final clar, închis, reprezentaţia ultimă şi „grandioasă“ care are, totuşi, un neajuns. Se joacă o singură dată. Nu-i nimic, „grandoarea“ ei negociază atingerea unor altitudini atît de ameţitoare, încît faptul că se joacă o singură dată nu face decît să-i sporească doza colosală de spectacol.

Însă lumea ironiei dizolvate în oceanul de clişee al Limitelor Controlului e mult mai largă decît povestea unor tineri care au luat nişte vieţi, au întors pe dos o ţară şi au pus la lucru industrii întregi, care se pregătesc să numere bani de pe urma acestui „nutreţ“ apărut pe piaţă. Dincolo de cele cîteva milioane de exemplare ale revistei Charlie Hebdo, de cererea planetară de tricouri cu inscripţia „Je suis Charlie“, de toate mecanismele media puse în mişcare, apare în dezbatere ideea însăşi de „limite ale controlului“. O ironie cu dimensiuni incalculabile face să vorbim acum despre posibilitatea de a limita ironia însăşi. Care e nivelul la care ne putem exprima ironic la adresa unei religii? Adică la adresa unui „ceva“ foarte „intim“, foarte „personal“. Care sînt limitele înţelegerii ideilor de „intim“ şi „personal“? Nu se spune că libertatea individului se opreşte acolo unde începe încălcarea libertăţii altui individ? Care sînt limitele înţelegerii „libertăţii“ altui individ? Limitele felului în care vedem noi lumea? Sau cele ale felului în care vede el lumea?

Nu se spune că trăim sub control absolut, că nu mai poţi să faci nici o mişcare, că ţi se cunoaşte fiecare pas? Care sînt limitele acestui control, din moment ce zeci de mii de poliţişti şi jandarmi ai unei ţări civilizate au alergat de le-au sărit capacele după cei doi fraţi, pînă cînd actorii acestei poveşti funeste au considerat că e vremea să încheie marele show pe care îl porniseră? Au ieşit la atac, sfidînd Lumea pînă la capăt, ca Butch Cassidy şi The Sundance Kid. Iar povestea, din nefericire, e departe de a se fi încheiat pentru alţii, care vor, la fel, să confişte Scena Lumii, cu orice preţ.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Ucraineni la periferia Liman FOTO Twitter
Lîman, simbolul umilinței lui Putin. Reportaj BBC pe străzile pustii: „Lumea a suferit destul”
Jurnaliștii de la BBC și-au început reportajul efectuat în orașul Lîman prin a spune că „Victoria poate părea dezolantă”.
Elevele din Iran s-au alăturat protestelor împotriva guvernului foto captură de ecran
Elevele din Iran s-au alăturat protestelor. „Dacă nu ne unim, ne vor ucide unul câte unul” FOTO VIDEO
Elevele din Iran s-au alăturat protestelor. Ele și-au dat jos vălurile și au scandat împotriva autorităților clericale, într-o demonstrație fără precedent. Înregistrări video verificate de BBC au arătat mai multe demonstrații.
bursa foto pixabay
Bursele europene au închis marți în creștere cu cel puțin 3%
Bursele europene au închis marți în creștere cu cel puțin 3%. Randamentele obligațiunilor au scăzut deoarece investitorii au analizat majorările dobânzilor care au avut loc în ultima perioadă la băncile centrale.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.